2,768 matches
-
Paisie, starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața, învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe, București, 1934; ed. București, 2002; George Racoveanu, Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Paul Mihail, Traduceri patristice ale starețului Paisie, MO, 1972, 3-4; Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului - un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354-384; Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Mihail, Schitul Poiana Mărului - un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354-384; Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 354-384; Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984; Paul Mihail, În legătură cu participarea episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamț, BOR, 1987, 3-4; Paul Mihail, Cuviosul stareț Paisie de la Neamț, în Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, coordonator Nestor Vornicescu, București, 1987, 483-495; Călugărul Ioannikios (Muntele Athos), A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy (Velichkovsky), RSE, 1991, 3-4; Alexandru Duțu, Pour une histoire de la
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie împreună cu portretul său), BOR, 1992, 1-3; Valentina Pelin, La Correspondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători români din obștea starețului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț, „Teologie și viață”, 1994, 11-12; Păcurariu, Dicț. teolog., 318-319; Dario Racanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului, Sibiu, 1996; Românii în reînnoirea isihastă, îngr. Virgil Cândea, Iași, 1996, passim
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători români din obștea starețului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț, „Teologie și viață”, 1994, 11-12; Păcurariu, Dicț. teolog., 318-319; Dario Racanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului, Sibiu, 1996; Românii în reînnoirea isihastă, îngr. Virgil Cândea, Iași, 1996, passim; Paisianismul - un moment românesc în istoria spiritualității europene, îngr. Dan Zamfirescu, București, 1996; Virgil Cândea, Filocalia în literatura română veche, în Filocalia, îngr. Doina
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Zece ani mai târziu, țiganii vor cunoaște aceeași izbăvire în ambele provincii. Până la secularizarea introdusă de Alexandu Ioan Cuza, Biserica și-a menținut complicitatea cu puternicii vremii, lăsând în conștiința țiganilor răni poate nici azi complet vindecate. Oameni sfinți precum starețul Calinic de la Cernica au practicat dintotdeauna milostenia, fără să țină cont de etnia beneficiarului. Pe de altă parte, literații urbei au fost primii care au exprimat injustețea raporturilor față de țigani. Ele au fost criticate de I. Budai-Deleanu printr-o construcție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
felul în care istoria este îndeobște văzută sau scrisă anihilează responsabilitățile individuale: în cele din urmă, nimeni nu se mai simte îndatorat față de nimeni. Dar dacă există o relație între destinul personal al fiecăruia și condiția eshatologică a umanității, sfatul starețului Zosima rămâne cea mai adecvată terapie pentru buna folosire a maladiilor istorice: „Fiecare să se pocăiască pentru păcatele tuturor”. Riscul enorm al oricărei teologii a istoriei - benefic renăscută în secolul trecut sub pana unor autori ca Hans Urs von Balthasar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
râul Bega, până când, la un moment dat, „mi-a pus parcă cineva o mână în piept și-a zis: «Până aici»”; a treia cumpănă ni-l prezintă pe monahul Teofil pornit să urce muntele Făgăraș către Fereastra Mare; primind binecuvântarea starețului, s-a dus împreună cu părintele Vasile Cornilă mai întâi la înmormântarea cabanierului de la cota 1200, iar apoi sus, pe creastă, la lacul Urlea. A fost un drum aventuros și riscant, despre care părintele Teofil spune astăzi: „Cred că a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și, în pregătire, o tâlcuire la Psalmi intitulată Să ne veselim de Domnul 1. Excelenta ediție românească a cărții despre „viața în Duh” confirmă impresiile pe care cititorii și le-au putut face la apariția volumului despre „pecetea adevărată”. Venerabilul stareț al mănăstirii Simonos Petras (Athos) și al chinoviei „Buna-Vestire” din Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile Părinților filocalici, între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu, atunci misterul abandonului Tatălui pe cruce devine cheia înțelegerii timpului nostru. Deslușind printr-o lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e., revelatorie) a istoriei, vom putea înțelege „că Dumnezeu există în absența lui Dumnezeu”. Părintele Emilianos are ceva din gingășia fratelui starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un exil interior realizat printr-un parcurs nocturn. Fără efortul ascetic al golirii de sine, ființa noastră nu poate redescoperi luxurianta bogăție a Edenului. Setea dureroasă a fiilor risipitori nu este îndestulată decât de apele Duhului. Recunoașterea luminii cerești, sugerează starețul mănăstirii Simonos Petras, succedă mărturisirea și precedă recunoștința. Recunoștința este altoită pe trunchiul comuniunii - în matricea evenimentului liturgic al Trupului lui Hristos. Actul euharistic al mulțumirii nu este un artefact lingvistic; recunoștința se face întru cunoștință; ea este nedespărțită de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru că „iubirea e un lucru nesăturat”, proporția de întuneric sau de lumină pe care omul o poate înghiți nu întrece vreo măsură sau bănuială. „Chiar făcându-și un vițel și.e., idolț, omul exprimă această dorință șinfinităț după Dumnezeire”, spune starețul Emilianos. Intrarea în monahism ar trebui să fie echivalentă cu desprinderea de noianul amăgirilor în care ne proiectează o dorință prin definiție politropă. Părăsind împrăștierea (diaspora), mintea omului trebuie repatriată în marea Împărăție a lui Dumnezeu. Fără această dureroasă dezvrăjire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un „stareț” care știe să-l domine printr-un joc de aparențe. Când are inimă de câine, iar nu de părinte, starețul nu-i mai mult decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un „stareț” care știe să-l domine printr-un joc de aparențe. Când are inimă de câine, iar nu de părinte, starețul nu-i mai mult decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât de ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor, ci doar un însoțitor. Adevăratul părinte duhovnic asistă la formarea novicelui printr-un simplu act de învecinare. Fără discernământ și dragoste, această pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar transforma în moralism
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chemarea. Căci, la urma urmei, toți pașii lor nu măsoară decât insomnia unei iubiri fără hotar, aleasă, primită și regăsită în acel „nume care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 9). Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronietc "Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie" There are three things I cannot take in: faith without dogma, non-ecclesiological Christianity and non-ascetic Christianity. These three - the church, dogma, and asceticism - constitute one single life for me. Arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
măsoară decât insomnia unei iubiri fără hotar, aleasă, primită și regăsită în acel „nume care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 9). Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronietc "Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie" There are three things I cannot take in: faith without dogma, non-ecclesiological Christianity and non-ascetic Christianity. These three - the church, dogma, and asceticism - constitute one single life for me. Arhimandritul Sofronie, Letter to David Balfour (21 august 1945) Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
21 august 1945) Tinerețea unui sfânttc "Tinerețea unui sfânt" „Niciodată prorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1, 21). Întreaga viață și învățăturile starețului Sofronie Saharov adeveresc cu asupra de măsură cuvintele inspirate ale Scripturii. Istoria acestui om sfânt al Bisericii este acum cunoscută lumii întregi. Cărțile părintelui Sofronie (1896-1993) au fost traduse deja în peste treizeci de limbi, însoțind scrierile profetice al cuviosului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scripturii. Istoria acestui om sfânt al Bisericii este acum cunoscută lumii întregi. Cărțile părintelui Sofronie (1896-1993) au fost traduse deja în peste treizeci de limbi, însoțind scrierile profetice al cuviosului Siluan Atonitul în ținuturi necunoscute în mod tradițional ortodoxiei. Un stareț de statură apostolică, întemeietor al mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex (Anglia), părintele Sofronie a fost totodată un prolific scriitor duhovnicesc, hagiograf, liturgist și pictor, înmănunchind un prinos de daruri dumnezeiești. Dramatica istorie a chemării starețului Sofronie la Hristos este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mod tradițional ortodoxiei. Un stareț de statură apostolică, întemeietor al mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex (Anglia), părintele Sofronie a fost totodată un prolific scriitor duhovnicesc, hagiograf, liturgist și pictor, înmănunchind un prinos de daruri dumnezeiești. Dramatica istorie a chemării starețului Sofronie la Hristos este cunoscută din propriile sale relatări. O scurtă rememorare a principalelor etape ale formării și desăvârșirii acestei complexe personalități ne va introduce în opera sa teologică, la care ne invită prima lucare exegetică redactată de un ucenic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teofori (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Isaac Sirul, Sf. Paisie Velicikovski) și, firește, din Sfânta Scriptură. În anul 1938, Sf. Siluan se mută la Domnul, lăsând în manuscris numeroase însemnări de o foarte prețioasă valoare duhovnicească. Părintele Sofronie, cu învoirea starețului mănăstirii și urmând mai ales profeția Sfântului Siluan, pleacă în pustia Athosului pentru a adânci rugăciunea și pentru a intensifica luptele duhovnicești prin care sufletul său va dobândi pregustarea învierii celei de obște în darul vederii luminii necreate, precum și puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cerută la început și din cauza lipsei de cărți pentru slujbe într-o singură limbă cunoscută de întrega comunitate (care cuprinde membri din peste douăsprezece țări diferite), a fost păstrată până astăzi, dând minunate roade duhovnicești. În anii mai de pe urmă, starețul Sofronie s-a concentrat asupra redactării unor importante scrieri teologice și spirituale, o bună parte din manuscrisele rusești rămânând încă needitate (mai cu seamă corpul epistolar 2 și cuvintele de îndrumare duhovnicească adresate săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
personalist și patosul existențial al filozofiei europene din secolul XX- a fost aceea de a expune, prin scrierile sale, dimensiunile cu adevărat universale ale mărturiei Sfântului Siluan. Pentru a face transparentă această universalitate - care, în esență, reflectă dumnezeirea lui Hristos -, starețul Sofronie nu avea cum să aleagă un dialect parohial. Precum marii teologi ai Bisericii - Grigorie de Nyssa ori Maxim Mărturisitorul -, părintele Sofronie n-a ezitat să folosească limbajul filozofic al propriei sale generații, îmbogățindu-l conceptual și semantic din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a arhimandritului Sofronie - recunoscut deja în numeroase medii bisericești ca un părinte sfânt, păstrător și înnoitor al predaniei apostolice. Studiul ieromonahului Zaharia Zaharou, intitulat Hristos, calea vieții noastre, este o reușită sinteză a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși redactată ca teză doctorală, urmărind „să facă cunoscută cercurilor academice ale teologiei contemporane unicitatea antropologiei ortodoxe”1, cartea arhimandritului Zaharia nu adoptă standardele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]