11,425 matches
-
haine, încălțăminte, au luat toate proviziile și au băut toate vinurile din pivniță (...) însă frica mea este, după cît se spune, că în momentul părăsirii casei, au să facă o ultimă luare în stăpînire a tot ce este bronz, baie, statui, clempe de ușă, busturi - ceea ce ar fi cel mai dureros. Rugămintea mea este ca la încheierea păcii să stărui, prin cine va avea ceva trecere, să mi se părăsească casa fără a se mai lua nimic și să mă pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
1848, chipul alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
oriunde le venea la socoteală. Alte vremuri, pe care 6 nu le-a mai prins... Capitolul despre Ateneu e aproape a la page, vorbind despre un București în care se construiește (dărîmîndu-se, firește, altceva...) mult și anapoda, din care dispar statui și mai ales grădini. O mușcătură care amintește de altele și declanșează, dintr-un reflex de apărare, superb și inutil, ca toate actele memoriei, istoria locului. Tempi passati, cînd Mogoșoaia era văduva lui Mogoș, și mai pe urmă, în grădina
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
până unde, mai ales că mă așteptam ca băiatul să fi auzit de vreun scriitor din generația lui, unul din aceia, scandaloși, care scriu la măscări care le plac atâta azi tinerilor, - nu, el știa de Dostoievski!... * Am aflat pe la Statuia Aviatorilor, în toiul aglomerației, că băiatul era prieten cu băiatul unui profesor care avea o bibliotecă și ducându-se el pe-acolo, se uita la cărți, și-acolo îl văzuse pe Albert și pe ăilalți doi, dacă nu erau trei
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
pe ăilalți doi, dacă nu erau trei, și-i răsfoise, nu așa, că făcuse doar o școală tehnică, dar... se prinsese... Era așa, spusese, cum iei o scarlatină!... Aaaaa! vasăzică așaaaa... Dă-i înainte, te rog! și, ocolind, în fine Statuia, o luasem cu greu la vale spre Piața Victoriei, era pe la șase după-masă, nu mai văzusem blocaj de circulație ca acela, blocaj peste blocaj. Cred că am făcut până la Cercul militar vreo patruzeci de minute, cum ai merge în viteză
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
scriitorul "optzecist" se raportează în mod constant. Semnificativ pentru transformarea poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Nichita Stănescu (prilej pentru autor de a vărsa câteva lacrimi de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
vărsa câteva lacrimi de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase afinități elective, e în afară de orice discuție. Leonid Dimov, vai!, n-are statuie, deși numele oniricului este invocat în Levantul: și cu toate că nu puține versuri din epopee au coloritul și insolitul poemelor din Carte de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
dornic de happening-uri. Tot acolo, Hans Sachs se transformă, contrar interpretărilor obișnuite ale operei, într-un sinistru și fanatic apărător al tradiției, iar Beck-messer, în personaj pozitiv. În actul I, Stolzing își face apariția în muzeala Katharinenkirche, plină de statui ale clasicilor germani (inclusiv statuia lui Wagner), ieșind dintr-un pian cu coadă, pe al cărui capac în formă de inimă scrisese cu vopsea albă "Zur Kunst die Lieb'" - pe care apoi cântă până se desprinde claviatura, cu atitudini și
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
acolo, Hans Sachs se transformă, contrar interpretărilor obișnuite ale operei, într-un sinistru și fanatic apărător al tradiției, iar Beck-messer, în personaj pozitiv. În actul I, Stolzing își face apariția în muzeala Katharinenkirche, plină de statui ale clasicilor germani (inclusiv statuia lui Wagner), ieșind dintr-un pian cu coadă, pe al cărui capac în formă de inimă scrisese cu vopsea albă "Zur Kunst die Lieb'" - pe care apoi cântă până se desprinde claviatura, cu atitudini și îmbrăcăminte amintind de Michael Jackson
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
invocat de Sachs se află doar în vaze, iar straja de noapte a orașului (Friedemann Röhlig) e omul de serviciu venit după gunoaie. Ucenicii laudă ziua de Sânziene legănând ritmic sticle de bere, iar pomul din stradă e înlocuit de statuia unei mâini cu arătătorul ridicat dăscălitor, pe care Stolzing o dărâmă furios. În timpul serenadei lui Beckmesser, Stolzing pictează rochia Evei, după ce încă din actul I îi dăruise acesteia un violoncel pictat. Cam la atâta se rezumă dragostea lor în această
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
actul II, nu notează greșelile lui Beckmesser bătând la calapod, ci la o veche mașină de scris. La fiecare bătaie cad din tavan adidași albi - însemnele cizmarului modernist. Celebra bătălie între locuitorii orașului e o bătaie cu vopsea, pe parcursul căreia statuile clasicilor învie și participă cu frenezie la luptă. După care, la începutul actului III, clasicii se refac în fundalul camerei lui Sachs: întind rufe, se uită la televizor sau citesc ziarul; Wagner mângâie îngândurat o lebădă grăscioară. În vremea asta
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
euro, dar refuzând trofeul căprior de aur (aluzie la premiul german pentru televiziune "Bambi"), Stolzing pleacă împreună cu Eva, lăsând loc unui Sachs cu alură de Hitler, care își cântă discursul despre meritele maeștrilor întru păstrarea identității germane stând smirnă între statuile lui Goethe și Schiller, sculptate în stilul artei plastice naziste. Asta, după ce dăduse în prealabil foc regizorilor moderniști ai piesei (macabră autoironie), pe sunetele choralului Wach' auf . Deși prezentarea unui Sachs hitlerist nu e ceva nou (s-a folosit de
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
Christmas Market". Membrul Rezistenței descrie atmosferă târgului, pe care o caracterizează dominată de prost gust. "Extrapolând, întregul târg este un kitsch fenomenal și o încercare eșuată din start de a copia târgul similar din Piață Primăriei din Viena", precizează bloggerul. "Statuia lui Heliade Rădulescu, înghesuita de corturi mizere și butoaie pe care se poate servi ce se cumpără de la tarabe - vata de zahăr, un vinuleanu fiert, o bericioaică rece, un Kurtos Kalac aburind, sau - de ce nu? - o tăvița de carton îmbibata
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
prăjite, Eforie Sud-style", remarcă Raiden, adăugând că "profesioniștii în organizarea evenimentului au avut grijă să lase la vedere, în spatele și lateralele gheretelor, toate resturile și gunoaiele. Așa da organizare!". În concluzia recenziei, bloggerul a precizat că, niciodată în istorie, zona statuilor de la Universitate "nu a reprezentat loc de bâlci, ci doar loc de promenada și - mai rar - de adunări populare cu caracter adesea politic". Totodată, membrul Rezistenței Urbane a desființat ornamentele și evenimentele planificate de administrația capitalei, spunând că "prea mult
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
cu respirația/ încătușată la marginea buzei întredeschise -/ încordare// și un râu întors - chemându-și/ peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere țipându-și moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi... așteptând Timpul.../ uimiți ca și el susținuți de oglinzi// rememorare/ într-o călărire de clipe oprite/ hipodrom împrejmuit/ arenă grecească/ Tensiune, Stagnare// timp paralizat - contemplându-și/ chipul/ Amnezie/ Moarte. (Alexandru Gheție, Bădiceni, Argeș)
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
consumerismului. Războiul nu aduce o schimbare de substanță, copiii fiind avertizați să demineze orice altceva numai minele americane, "calitatea întîi", nu. Kak Satellite primește cadou de la unul dintre "locotenenții" săi de opt sau nouă ani, Sherko (Ajil Zibari), mîna unei statui a lui Saddam Hussein, mîna sub care s-a așezat temporar și soarta poporului Kurd, care a făcut obiectul unui genocid sub privirile intenționat opace ale Occidentului și Orientului. Ghobadi nu idealizează această lume, și este departe de a face
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert de oră în București, Arătatul cu degetul la români, Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA). Dacă o parte din tablete, precum cele de mai sus, au, implicit sau explicit, o bună doză de vehemență, în altele e evidentă consonanța afectivă cu exemplaritatea unor modele (de pildă, seria
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
M-a întors la specia lor, a scenelor pe care le creezi citindu-le și le recunoști după aceea, în lumea lor, sau oriunde aiurea, o experiență recentă. La colțul unei străzi, în centrul vechi, medieval, al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
le creezi citindu-le și le recunoști după aceea, în lumea lor, sau oriunde aiurea, o experiență recentă. La colțul unei străzi, în centrul vechi, medieval, al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
tot pentru societatea în care, deși singur pe scenă, nu va juca niciodată rolul titular, e pregătit. În preajma lui rămîn, accesorii discrete, dar lovind cu toată puterea ordinii sociale, umbrela și pălăria stăpînului. Sigur, dacă te depărtezi trei pași de statuie vezi ce va să zică lumea lui Caragiale privită de la (mică) depărtare. O scenă idilică, de vreme veche, în care rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să-ți schimbi locul pe scară, ci să tragi de pe urma
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
mai tenebroase taine. Din ele ne dezvăluie și nouă câteva, inși dintr-a patra dimensiune, foști și viitori consilieri, editorialiști, regretatul Brucan a fost, o vreme, decanul lor - formatori de opinie, asemănătorii acelor maiștri cofetari care construiesc catedrale din frișcă, statui din glazură, cascade din ciocolată. Spre deosebire de bărbații politici pe care de zor îi scarmănă, ei nu greșesc niciodată. în acea politică în care trebuie să mulțumești adversarului că te face hoț, în vocabularul de zdrențe al ușii cortului. Unde șeful
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
Bogdan Lefter sunt amestecate "cu meșteșug locurile comune și observațiile de uzură"; "Acte originale/ copii legalizate seamănă mult prea izbitor cu o demonstrație la tablă"; excursurile teoretice ale lui Paul Dugneanu țin de "un noviciat încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
un noviciat încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului, să le șteargă acestora notele individuale: singurele, în fond, care contează. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
anomalii prin depistarea a trei tipuri de crize care destabilizează drumul unui proiect de la autoritățile publice până la societatea civilă. Succint, putem vorbi despre o criză de transparență, despre una de autoritate și despre una de bani. Periplul documentar al celebrei statui a lui I.L.Caragiale mutată periodic din Piața Universității în scuarul de pe Maria Rosetti. Credeți-mă pe cuvânt, procesele verbale întocmite de oficialii Primăriei par ieșite direct de sub mâna autorului Scrisorii pierdute. O altă criză, mai subtilă, dar având consecințe
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]