1,364 matches
-
circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de secole și ținuturile îndepărtate. În particular însă iubea, și a iubit din ce în ce mai mult, pe măsură ce creștea ura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus, la bătrânețe, să debarce pe insula Planasia, unde era exilat nepotul său, Agrippa Postumus, să-l îmbrățișeze și să plângă împreună cu el. Cu spaimă retrospectivă, Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea. Îl privea pe Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a fript cu poezia, așa cum s-a fript Pygmalion cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului și al apei. Soarele era un petic auriu pe întinderea de valuri. La un moment
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și acum, acel copil se joacă... Enache Emanuel, clasa a V-a Liceul Teoretic “Lascăr Rosetti” Răducăneni, profesor coordonator Olariu Elena Povești modificate De 8 martie am fost invitat de către ai mei copii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de doliu, prin albul mineral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine care vorbește și, din ziua când m-au schilodit, lunga suferință searbădă și pustie, lipsită până și de apa nopții, de noaptea la care visam, zăvorât împreună cu zeul în vizuina mea de sare. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stăpâni buni. Pentru întâia oară, zdrobit sub batjocură, cu trupul întreg strigându-și durerea, m-am dăruit lui cu totul, încuviințând orânduirea-i făcătoare de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit de întreaga fire, de florile puține și trecătoare ale deșertului, de întâmplările lui neașteptate sau de mângâierile lui, de un nor ciudat, de o ploaie mânioasă și scurtă, de care până și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre. Ici-colo, brazde adânci, aducând cu niște arături, fuseseră săpate pentru a scoate la iveală o anume piatră de construcție. Oamenii din partea locului nu arau decât ca să culeagă pietre. Uneori râcâiau câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plăcere cărțile, cu toate că nu știa nemțește, dar că pe Marta nu o putea lua În căsătorie Întrucât erau deja căsătoriți de zece ani. În privința avorturilor, el nu și-a făcut niciodată sânge rău, chiar dacă se spune că din pricina lor era stearpă Marta, căci lui Îi era de ajuns dragostea ei și credința În victoria socialismului pentru care luptă și el după puteri. Doamna Koblicska nu-l mai asculta pentru că tocmai o zărise pe Marta trecând Dunărea pe podul Elisabeta și trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai văzusem de când am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl întrerupse Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui. Într-o seară, a venit la Ada și i-a spus că o capră pitică neagră era pe punctul de a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a îndepărtat-o. A doua zi, Laban le-a dat de veste că se întâmplase un fapt neobișnuit cu unul dintre animale și a reluat povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-adevăr, era posibil chiar să fi așteptat prea mult, iar pe jumătate Zilpa spera să fie deja prea bătrână pentru a mai rămâne gravidă la cei douăzeci și cinci de ani ai ei. Dar vârsta singură nu spunea tot. Rahela era stearpă din tinerețe, în ciuda tuturor eforturilor. Iar Lea, fertilă ca un câmp udat, nu dădea semne că s-ar opri. Singurul mod de a afla ce pregătise pentru ea mama natură era să intre în cortul lui Iacob și să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-a făcut-o fericită. Lea n-a vrut s-o supere pe Rahela cu problema ei, mai ales că dorința Rahelei de a avea un copil nu scăzuse în timp. Nevasta roditoare a încercat s-o protejeze pe cea stearpă, ținându-se departe de ea. Își împărțeau îndatoririle de primă soție. Lea se ocupa de țesut și de gătit, de grădină și de copii. Rahela - încă frumoaasă și subțire - îl servea pe soț și îi aștepta pe negustorii care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zilelor care au urmat nașterii mele. Rahela s-a dus la Iacob cu vestea că în sfârșit i s-a născut o fiică. Ochii îi străluceau când i-a spus asta, iar Iacob a zâmbit văzând cum soția lui cea stearpă se bucura de copilul Leei. În acea noapte, după ce s-au bucurat unul de altul așa cum numai perechile vechi o pot face, Rahela a visat că i se născuse un fiu și s-a trezit zâmbind. N-a spus nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă în ierburi. Apoi a venit un negustor care voia noroc pentru caravana lui. - A fost un sezon foarte prost pentru mine, a început el. Aproape am pierdut tot, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului. Fiii erau acum bărbați și coceau pâine pentru muncitorii care lucrau la mormintele din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
visele, noaptea. Viața curgea dulce în Valea Regilor, pe malul de vest al fluviului. Benia și cu mine găseam tot ce aveam nevoie unul în altul. Cu adevărat eram bogați în toate, cu o singură excepție. Nu aveam copii. Eram stearpă sau poate doar prea bătrână. Deși trăisem deja o viață - aproape patruzeci de ani - spatele îmi era puternic, iar trupul încă mi se supunea chemării lunii. Eram sigură că pântecul îmi era rece, dar chiar și așa n-am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nisip și cu focul topit al soarelui. Și cu tăcere. Oricât de puțin s-ar fi descurcat în secretele deșertului, de la o vreme Iahuben începu să se mire că nu întîlnesc oameni și că se opresc numai în oaze aproape sterpe și părăsite. Știa de la alții că în pustietatea acestei țări sunt și oameni, și ierburi, și fântâni, mai rare decât în alte țări, dar că sunt. Neputând dormi decât puțin, se gândea mult. Și, gîndindu-se astfel la toate, i se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străvechi. O, și cât este de comod să te bucuri că exiști singur după ce ai aflat că exiști, și că nimeni nu mai poate să aibă o inteligență ca a ta, după ce ai crezut că o ai! Dar beatitudinea asta stearpă te oprește încarcerat în conștiința că lumea e un sat și stelele sunt felinare. - Nu te pot contrazice aici, deși te îmbeți de lirism. Și toată fantezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde azi-noapte nu zic că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu poți simți decât simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea mea s-ar fi irosit, sau, mai bine zis, sentimentele n-ar fi existat. Iar acum cât le am le păstrez în suflet ca pe ceva sfânt. Aș vrea să pot exprima atâta fericire, însă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până când bărbatul avea să-și dea seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea să se simtă ca un monstru, ca o creatură incompletă, ca un rebut sterp. Și, pentru asta, Alison îl ura. Dar, în egală măsură, îl și iubea și, din acest motiv, știa că ea trebuie să joace rolul persoanei mature și să-și îngroape amărăciunile. Alison ar mai fi vrut să spună foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă viață obișnuită. A văzut: O plajă pe care o fecioară goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]