51,621 matches
-
orientării eleniste față de cei ai orientării elene. După cum, mai târziu, în mersul muzicii, fiii lui Bach se considerau moderni față de tatăl lor (pe care îl gratulau cu apelativul „perucă bătrână”), și contrapuneau „noul stil” clasic, cu „vechiul stil” baroc. Distincția „stil modern” versus „stil vechi”, (art nouveau contre art ancien - cum spuneau francezii), evocă pe de o parte complementaritatea, iar pe de altă parte, disocierea relativă dintre cuceririle unui prezent și ale unui trecut în genere apropiat. Fiindcă, de pildă, modernii
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
cei ai orientării elene. După cum, mai târziu, în mersul muzicii, fiii lui Bach se considerau moderni față de tatăl lor (pe care îl gratulau cu apelativul „perucă bătrână”), și contrapuneau „noul stil” clasic, cu „vechiul stil” baroc. Distincția „stil modern” versus „stil vechi”, (art nouveau contre art ancien - cum spuneau francezii), evocă pe de o parte complementaritatea, iar pe de altă parte, disocierea relativă dintre cuceririle unui prezent și ale unui trecut în genere apropiat. Fiindcă, de pildă, modernii Clasicismului în literatură
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi creatoare de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
-le și comentându-le în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1, ianuarie-martie 1983. Este reprodus în primul rând actul de naștere nr. 1996 din 1 martie 1907, prin care se certifică nașterea viitorului scriitor la 28 februarie 1907 (stil vechi), ora 5 dimineața. "împricinatul" confirmă această dată în Jurnal vol. II, Editura Humanitas, 1991, p. 459, ed. a II-a, 2004, p. 473, versiunea americană, vol. IV, The University of Chicago Press, p. 88. într-un articol intitulat Dicționarul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
peste câteva luni numai, un distins eliadist lua la rost pe autorul unei istorii literare că a îndrăznit să susțină că Eliade s-a născut la 13 martie 1907. Dar asta e data corectă! Ea corespunde celei de 28 februarie, stil vechi. Povestea nu s-a terminat aici. Editura Humanitas are salutarul obicei de a publica pe pagina a doua a fiecărui volum o succintă notă biografică despre autor. Conform primei ediții a Memoriilor (1991), Mircea Eliade s-a născut la
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
a III-a (2004) - probabil uluită - nu mai are tabel biografic. Ciudat e că ediția a II-a a Jurnalului, tipărită în același an (2004) precizează: 28 februarie/9 martie 1907. Informația e falsă însă, căci diferența dintre calendarul iulian (stil vechi) și cel gregorian (stil nou) e de 13 zile, nu de 9. Cărțile tipărite la Humanitas între anii 1991-1996 au drept dată a nașterii lui Mircea Eliade 28 februarie 1907. Volumele apărute în 1997 au... schimbat macazul. Cititorii Yogăi
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
uluită - nu mai are tabel biografic. Ciudat e că ediția a II-a a Jurnalului, tipărită în același an (2004) precizează: 28 februarie/9 martie 1907. Informația e falsă însă, căci diferența dintre calendarul iulian (stil vechi) și cel gregorian (stil nou) e de 13 zile, nu de 9. Cărțile tipărite la Humanitas între anii 1991-1996 au drept dată a nașterii lui Mircea Eliade 28 februarie 1907. Volumele apărute în 1997 au... schimbat macazul. Cititorii Yogăi, Șamanismului, Ocultismului, Vrăjitoriei și modelor
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
această vrajă, n-am reușit încă să descopăr. începând cu anul 1998 nu s-a mai schimbat nimic, decretându-se: Mircea Eliade s-a născut la București, la 28 februarie 1907. Pentru numele lui Dumnezeu! Adăugați, vă rog: 28 februarie stil vechi = 13 martie 1907. Cer scuze pentru insistența cu care am prezentat această incredibilă prestidigitație a datelor. Sarabanda continuă însă să ne joace feste și azi, prin articole și monografii, nu numai în România, ci și în Franța, Germania și
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
există totul este cenușe. Trebuie să mori ca să renaști în nemurire...” În acest interviu, Barbaneagra susține chiar că întreaga intelectualitate a Franței de atunci era sub influența lui Eliade, pe când Gallimard subliniază poziția unică a lui Eliade în domeniul său : “stilul lui atât de clar doarece el se adresa unui public inteligent”. Iar interesul lui Eliade pentru “irațional” a apărut ca un nou subiect atât de intrigant pentru comunitatea intelectualilor. Incitante sunt relatările lui Alain Păruit, traducătorul în franceză a operei
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
comunitatea intelectualilor. Incitante sunt relatările lui Alain Păruit, traducătorul în franceză a operei literare a lui Eliade. Acesta ne destăinuiește cum observa tineri citind “Istoria Religiilor” în metroul Parisului. Cartea lui favorită era “La Țigănci” în care el subliniază perfecțiunea stilului lui Eliade, unde fiecare cuvânt este important, semnificativ și fără substitut cu alte cuvinte un stil perfect, contrariu criticilor altora, care susțineau că stilul lui Eliade era cam neglijent. Extrem de interesante sunt comentariile făcute da Claude Henri Roquet, care a
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Eliade. Acesta ne destăinuiește cum observa tineri citind “Istoria Religiilor” în metroul Parisului. Cartea lui favorită era “La Țigănci” în care el subliniază perfecțiunea stilului lui Eliade, unde fiecare cuvânt este important, semnificativ și fără substitut cu alte cuvinte un stil perfect, contrariu criticilor altora, care susțineau că stilul lui Eliade era cam neglijent. Extrem de interesante sunt comentariile făcute da Claude Henri Roquet, care a publicat “L'Epreuve du labyrinthe”, bazat pe convorbiri cu Eliade și care ne atrage atenția asupra
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Istoria Religiilor” în metroul Parisului. Cartea lui favorită era “La Țigănci” în care el subliniază perfecțiunea stilului lui Eliade, unde fiecare cuvânt este important, semnificativ și fără substitut cu alte cuvinte un stil perfect, contrariu criticilor altora, care susțineau că stilul lui Eliade era cam neglijent. Extrem de interesante sunt comentariile făcute da Claude Henri Roquet, care a publicat “L'Epreuve du labyrinthe”, bazat pe convorbiri cu Eliade și care ne atrage atenția asupra faptul că, după Eliade, nu numai că fiecare
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
durerea dispare. În acest fel, omul devine mai rezilient la stimularea somatică și se poate concentra mai bine pe proiectele și studiile importante. Cartea de bază este Bhagavad-Gita, fundamentală pentru gândirea vedantină și hindu. Centrul din Montreal este decorat În stil hindu, adepții sunt simpatici dar puțin cam Încorsetați În adevărul lor. Măcar ca și experiență, amuzament vocal (se cântă destul de mult) și Încercare de a Înțelege ce se Întâmplă În subtil, cred că se merită să treceți pe acolo. Loc
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
Theodor Szántó, a avut loc în 18 noiembrie/1 decembrie 1911 în sala festivă a Hotelului „Regele Ungariei”, actualul Hotel „Dacia” („Drapelul”, Lugoj, XI, 132, 1911, 3; „Südungarischer Bote”, Lugoj, XIII, 91, 1911, 3), urmat de cel din 15 noiembrie (stil nou) 1912: „Cel mai mare virtuoz la cello al zilelor noastre, Pablo Casals, cunoscut publicului lugojean după prestațiunile sale de o artă desăvârșită din anul trecut, va concerta și anul acesta în Lugoj” („Drapelul”, Lugoj, XII, 108, 1912, 3). O
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Tovey, în Dublul concert de Brahms și Triplul concert de Beethoven (2 martie), sub bagheta lui Oscar Nedbal. Recitalul susținut la Lugoj, cu acompaniamentul lui Theodor Szántó (în salonul de muzică din locuința lui Willer, o splendidă vilă construită în stil neorenascentist italian), s-a constituit în prima etapă a unui amplu turneu concertistic, fiind urmat de concerte la Craiova, Ploiești, Brăila, Galați, Iași și Botoșani (primul itinerariu concertistic în Regat), cu scopul instituirii unui premiu național de compoziție, proiect care
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
acompaniament de pian (Andra Ciobotaru și Raluca Mihalca), Lăutarul, din suita Impresii din copilărie, op. 28 (Georgiana Stăncioni), Languir me fais, din Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (Diana Brădean și Raluca Mihalca), Preludiu, din Suita nr. 1 în stil vechi pentru pian, op. 3 (Serena Voaideș), Toccata și Sarabanda, din Suita pentru pian nr. 2, în Re major, op. 10 (Raluca Mihalca și Raluca Miclăuș), Omagiu lui Enescu, pentru vioară și pian, un prinos adus lui George Enescu de
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
decisiv îl are regizorul și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare . Astfel, forma particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Reden und Briefe. Die Sammlung I des Vaticanus Graecus 694 (B), Berlin: GCS, 1973, I.63.6; Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius ..., p. 312. footnote>. Sfântul Macarie utilizează ideea de „beție trează” în cadrul explicațiilor asupra stilului de viață al creștinului și subliniază că natura divină este sursa beției. În „Colecția I, Omilia 63.6” este menționată „beția trează profundă, determinată de Duh la fel cum despre trup se spune că e intoxicat de vin”<footnote Collection
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice, este din ce în ce mai evidentă. În consecință, înțelegerea particuralităților proprii cvartetelor românești trebuie să aibă în vedere aceste componente de stil. Sunt concludente, în acest sens, încercările lui Georege Enescu (1881-1955) vizând întemeierea unui concept autohton de cvartet de coarde. Se poate avansa idea că principala dificultate în realizarea unui nou tip de cvartet de coarde consta în rezumarea muzicii la
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
de cameră poate fi rezumată la două fapte de maximă importanță: a) Compozitorul a descoperit, a cunoscut și însumat fenomenele prezente din sec. al XX-lea, obținând astfel sinteza organică a întregii experiențe majore dobândite de muzica apuseană în domeniul stilului de cameră. Și-a definit prin această viziune clară un concept propriu și original, care îl situează ca pe unul dintre cei mai de seamă exponenți ai stilului de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
sinteza organică a întregii experiențe majore dobândite de muzica apuseană în domeniul stilului de cameră. Și-a definit prin această viziune clară un concept propriu și original, care îl situează ca pe unul dintre cei mai de seamă exponenți ai stilului de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la modelarea unor soluții rapsodice, improvizatorice și plenar concertante, la substanțializarea unor intonații netemperate, este însemnată în acest proces. Enescu tematizează la modul cel mai înalt artistic valențe non
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare a unor forme tradiționale. Aparent, lucrarea se înscrie în genul de divertimento neoclasic. În realitate, el ocolește ideea conflictului dintre entități tematice, în favoarea valorificării în forme de rigoare clasică
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Nici Perpessicius nu spune cine l-a organizat, dar este de la sine Înțeles că Eminescu Însuși este arhitectul volumului său. Oricum, Slavici ne spune că În primăvara lui 1883 poetul lucra intens și că el, Slavici, a dedus din acest stil de muncă boala ce va exploda la 28 iunie. Să nu fi știut Slavici la ce lucra prietenul și chiriașul său?
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Mării Și ai să ntinerești. Când rătăcesc prin lume, Prin timpul migrator Mi-e dor de Marea Neagră, De Țara mea mi-e dor...”(Dor de Mare) L-am Intrebat cândva pe Poet unde Îi sunt iubirile... Mi-a raspuns În stilul lui caracteristic, cu un ușor alint, dar și patimă, vorbindu-mi despre alte iubiri care Îi frământa gândurile. Am vorbit despre acestea la timpul potrivit. I-aș fi pus din nou aceeași Întrebare, numai că În sufletul lui locuiește pentru
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor bizantine ceea ce Ștefan Niculescu a dorit să realizeze prin această creație a sa: imnul dedicat Sfintei Fecioare Maria. Filmul sonor derulat până în acest moment pare să fi întruchipat o rugă comună, aspirația tuturor spre înalt și atingerea unei zone
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]