2,691 matches
-
rază ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. (1886) Alexandru Macedonski Rondelul beat de roze De roze e beata grădină Cu tot ce se află împrejur: E beat și cerescul azur, Si zîzîie, beata, albina. Se clatină parcă lumină, Un tunet e simplu murmur
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe pragul dintre vârste, păstrau încă incerta efeminare, o potențialitate tulburată, dar izbuteau, în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da sau pe marele Nu.“ V-amintiți? „Mă voi duce într-o altă țară, pe-o altă mare.“ V-amintiți? V-amintiți acest Kavafis? Irina privește speriată, când spre doctor, când spre Ianuli. Privirea lui Ianuli: fixă, neclintită. Chipul lui stins, fără reacție. Și doctorul volubil, mereu în exces. — „Noi locuri nu vei afla și nici alte mări./ Orașul te va urma: pe aceleași străzi te vei roti, prin aceleași cartiere vei îmbătrâni:/ și sub același acoperiș îți va albi părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit era în stop cardiac. Cred că nu mai avem benzină, a zis Tom. Era singura concluzie logică, dar, când m-am aplecat spre stânga și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bătându-l ușurel pe spate. Lasă, nu-ți face griji, i-a spus ea. O să fie bine. Dar nu a fost bine; nu a fost deloc bine. Imediat ce ea a rostit aceste cuvinte, Harry a scos un geamăt prelung și stins, apoi Nancy i-a simțit trupul înmuindu-se lângă al ei. A încercat să îl susțină, dar era prea greu pentru ea și, încetul cu încetul, s-au lăsat amândoi la pământ. Și așa, Harry Brightman, odată cunoscut drept Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Of, Doamne. Știu despre ce-i vorba. Probabil afurisita de sora-sa s-a dus și i-a spus ceva. Probabil i-a spus că a dat peste mine și Adam. Mai ești acolo, Katie? Da, spun cu o voce stinsă. Mă simt foarte mâhnită. Putem fi prieteni. Sigur. — Nu imediat, desigur. Probabil avem nevoie de o perioadă de „revenire“. N-o să fie ușor pentru nici unul din noi la început. —Știu. — Dar să ne aducem aminte de momentele bune. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la șase dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la răsărit, se apuca să citească din cartea zdrențuită cu care Tudor adormise seara sub plapumă. Adormise greu, fiindcă după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy, au rămas picotind în camera bună cu televizorul, conștiente parcă de vechimea peliculei, intelectualii în bucătărie, Anton, Tudor, lady F. și Zina convertită, „cu focul stins, cu soba rece rămasă-n urmă ca un vis“ sau doar cu focul țigărilor aprins, la care Anton își amintește de ultimul lui roman, pe care a reușit pe vremea lui C. să-l introducă în clădirea Ambasadei SUA, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina îl recuperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe în comun, inclusiv faptul că detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
E extraordinar! Se uită cum încerc să deschid valiza cu degete tremurătoare. La a treia încercare, vine la mine și îmi pune o mână pe braț. Bex, vrei să vin și eu cu tine? — Da, te rog, zic cu voce stinsă. Suze nu mă lasă să plec nicăieri până nu stau puțin jos și beau câteva coniacuri, ca să‑mi fac curaj. Apoi îmi spune cum a citit ea zilele trecute un articol în care se spunea că arma cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-ți aducem sicriul și atunci va fi prea târziu, zice anchetaorul-șef pe un ton scăzut. O să ne obligi să te deconectăm de la aparatul de oxigen și să scoatem tuburile. Ești sigur? Tăcere. În cele din urmă, se aude o voce stinsă. Faceți ce vreți. Oricum sunt pe moarte. Nu îmi mai e frică de nimic.Deși cuvintele bărbatului sunt întretăiate, vocea lui e fermă. Am mărturisit tot ce știu despre vicepreședintele Liu. Un lucru de care puteți să fiți siguri este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Trebuie să-și dea seama de loialitatea mea. Kang Sheng își închide ochii și se așază din nou pe pernă. Scoateți-vă acum carnețelele și notați cu atenție. Voi dovedi că sunt loial tovarășului președinte, pentru ultima oară. Cu voce stinsă, Kang Sheng dezvăluie anul, data, martorii și locul trădării Doamnei Mao Jiang Ching. Nu îmi iau în seamă opoziția. Kang Sheng nu mă poate pune mai jos decât sunt. Mă chinui să mă apropii de Mao, care e pe ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu capul în mâini la masa din bucètèrie, unde stèm și acum, când el pentru a nu știu câta oarè, isi revizuiește trecutul încercând sè înțeleagè unde a greșit, Trebuia sè mè fi dus la înmormîntare! mèrturisindu-mi el cu glasul stins, apoi, isi aprinde o nouè țigarè și își umple paharul cu bere, M-am întrebat întotdeauna dacè, așa cum i-am ascultat că sè rèmân în unitate, nu i-aș fi ascultat și dacè mi-ar fi ordonat sè trag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în jur, s-a gândit Alison, nu ți-ai putea imagina că, doar cu o zi înainte, acolo fusese sală banală, cu aspect învechit, frecventată de echipa de vânzări a unei companii de geamuri termopane. Scaunele tapițate, de un roșu stins, fuseseră acoperite cu niște huse din bumbac alb, strânse la spate cu funde din catifea roșie, iar cele patru coloane, în stilul anilor șaptezeci, care susțineau tavanul erau acum de nerecunoscut, fiind acoperite cu boboci roșii de trandafiri și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în vis s-a transformat în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pământul pustiu“ din Tikdabra în același timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească nici măcar o dată în acest timp, conștient fiind că, dacă ar fi făcut-o, nici el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Omar și-a căutat zadarnic somnul Într-un foișor, Într-un pavilion de lemn aflat pe o colină golașă, În mijlocul imensei grădini a lui Abu Taher. În apropierea lui, pe o masă joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale, dar viguroasă. — Numele meu este Benjamin Lesage, vin din partea lui Henri Rochefort. Îi prezentai scrisoarea de recomandare, dar el o strecură În buzunar fără s-o privească, Își deschise brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]