2,056 matches
-
armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Închis ochii arătând ca o statuie avangardistă care nu avea nici o șansă să fie expusă Într-un muzeu tradițional: Femeia Care Nu Putea Să Plângă și Ceapa. Mătușa Zeliha a deschis ochii ei verzi ca jadul și și-a stors o lacrimă. Ceapa avusese efect. — Bine, a dat aprobator din cap mătușa Banu. Haideți, trebuie să mergem toate În living. Probabil că oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus sora care jucase odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
anilor? Lacrimi vărsate de la bun început, de când a simțit pentru prima oară privirea unui străin posedând-o. Dintotdeauna i-a fost mai greu să le suporte ochii ațintiți asupra ei decât mâinile. și lacrimi vărsate la sfârșit, când se simțea stoarsă până la os și când se vedea în oglindă drept o arătare zbârcită de vârstă cu o figură absurd de grasă și de urâtă. Da, lacrimi și iar lacrimi, chiar și atunci când acel mod de viață îi fusese refuzat. ș-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
te eliberăm, se va simți urmărit din nou. Așa e normal, asta e neuroza naturală a oricărui criminal. Va începe să se întrebe ce ai spus, sau ce ai putea spune. Se va uita după va face legături. Își va stoarce creierii, retrăind fiecar conversație pe care a avut-o cu tine, până își va aminti că, poate odată, i-a scăpat un detaliu incriminant. ă și dacă eu nu-l cunosc pe tip? ă Oh, dar nu-ți face nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gândul acesta era umilitor având în vedere mijloacele prin care a obținut banii pentru cină. Nu numai că cerșise, dar și mințise. Virginski nu intenționa deloc să traducă vreun cuvânt. Se dusese acolo pur și simplu ca să vadă ce poate stoarce de la ei și fu surprins să afle că atunci nu se simți deloc rușinat sau umilit. Abia acum era în stare să aprecieze foamea care îl făcea să se gândească la o plăcintă cu carne de cinci copeici ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor apropiată de perfecțiune. Mai admirabil era totuși că Isaura se exprimase cu cea mai desăvârșită naturalețe, fără să-și stoarcă mințile, ca una care, pentru a spune că doi și cu doi fac patru, nu trebuie să-și piardă vremea gândindu-se, mai întâi, că doi și cu unu fac trei iar apoi, că trei și cu unu fac patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-ar trebui să fie nici figuri de acum, sunt destule păpuși de plastic, cu eroii lor, rambo, astronauți, mutanți, monștri, superpolițiști și superbandiți, cu armele lor, mai ales armele, Mă gândesc, din când în când și eu reușesc să storc niște idei, dar nu așa de bune ca ale tale, Lasă-te de modestii prefăcute, nu ți se potrivesc, Mă gândeam să ne uităm prin cărțile ilustrate pe care le avem, de exemplu, enciclopedia aceea veche, cumpărată de bunicul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva desene pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
imagini de film În alb și negru, cu scene din viața fiecăruia. Un specialist În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la chestia aia a ta de diseară. Peace, M. Pace, ha! E grav. Wakefield are o viziune extrem de neplăcută a Marianei, purtînd țoale țărănești, făcînd o scenă la muzeu. Ăsta da, spectacol. Ar putea anunța de pe scenă că și-a stors creierii În căutare de idei despre problemele și paradoxurile prezentate de expoziție și a ajuns la concluzia că o discuție În public cu fosta sa soție pe tema fiicei lor ar fi cea mai potrivită. Și-a găsit puloverul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcut pe-aici. — Mama are azi o stoarcere de măsline. Turiștilor le place. Vorbele acestea din urmă le rostește ironic, disociindu-se și de turiști, și de mamă. Face un ulei de măsline pricopsit. Își imaginează un grup de hippioți storcînd măsline cu prese manuale, sau cu trupurile lor. Nu prea sună a simptom de ennui. O să Încerce și el, de ce nu. Încă mai are timp de pierdut Înainte de următoarea lui obligație din City of Rain. Adolescenta Îl Îndrumă pe Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era să se cufunde în ele și să le simtă desfătarea. — Aveam o relație. Îmi închipuiam că o să devină ceva permanentă Nu-i venea să creadă că i se destăinuia în felul ăsta lui Jack Allen, ziarist, expert în a stoarce povești lacrimogene de la mame greu încercate, infractori înrăiți și funcționari din administrație obișnuiți să o dea cotită. — Dar n-a fost așa. Mi-a scris și m-a anunțat că totul s-a sfârșit. — Frumoasă modalitate. Fără îndoială e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină care s-o apere de ploaie, avea să arate ca o cârpă stoarsă până să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În județul Botoșani. Roma Adevărul nu ne scapă: Cea cu străzile pe apă Și nu-i niciodată tristă În Italia există. Dar mai este una-n Iași, Chiar mai jos de Tătărași, Ca motanul el tot toarce, Lâna de pe caier stoarce. Veneția Cui răspunde-i dau un tort: Ea nu zboară printre stele, Că e una dintre cele Cu care se face sport. Seamănă cu un bostan, Care crește-n cucuruz, Poate chiar cu un harbuz Uite-așa de dolofan. Nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui arheolog care încearcă să descifreze hieroglife din antichitate. — Eu renunț, declară Tomoe în cele din urmă. Dă-mi-o mie. Takamori, din ce în ce mai curios, își storcea creierii să priceapă ceva. A, înțeleg. — Ce anume? — Ideograma asta nu înseamnă „burtă“, ci „timp“... „Am reușit în cele din urmă să-mi fac timp...“ Ce încurcătura naibii! — Da, ai dreptate. Îngrozitor! Takamori stătea turcește și studia scrisoarea. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
părul gras, eram plină de acnee, vomitam mai tot timpul și mă simțeam ca dracu’. După cum arăți, probabil că o să ai un băiat. Nu se zice În general că femeile care urmează să nască băieți arată fantastic, În vreme ce fetele te storc de energie? Mi-am mîngîiat pîntecele, care vădea cele 27 de săptămîni de sarcină, și i-am replicat cu toată seriozitatea: — Soacra mea jură că voi naște o fetiță și, aparent, ea nu greșește niciodată. — Ei bine, cînd eram Însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o burtă tare și umflată, bombată, și era uscată, aproape abrazivă, și era oribil, continua din inerție, căci nu voia să abandoneze, nu era stilul lui, dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
conectați la spațiul care îl născuse și pe el, în special zona nașterii lui, de la Comoșteni la București. Doar aici putea să simtă fiorul și plăcerea vieții. Cum se depărta, îl cuprindea apatia, devenea slab, iar dacă trecea Dunărea, cădea stors în pulberea drumului și de-acolo în miezul cald al pământului său. Toate aceste lucruri le aflase cu multă cheltuială de timp, împiedicându-se de tot felul de obstacole, iar dintre toate, cel mai greu era cel al timpului scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai mult. Într-una din zile următoare s-a întâmplat ceva care i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de Urgență a fost adus un senator. Omului i se făcuse rău chiar în fața spitalului. Leșinase, era stors și nici nu mai putea să vorbească. Pe gât avea două bube, de parcă i-ar fi fost înfipte două ace cu gămălii roșii. I-au făcut analizele și părea otrăvit. Au trimis probele de sânge la Cantacuzino, dar senatorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că a omorât o femeie mai în vârstă. Când am auzit cuvântul frumoasă, cred că m-am înroșit toată. Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici? Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Meryt să facem nimic în bucătăria sau în grădina ei, așa că amândouă stăteam degeaba și ne uitam cum muncea ea. Meryt avea oroare să devină o soacră băgăcioasă, dar mâinile îi tânjeau după o ocupație. - Măcar lasă-mă să storc eu berea, zicea ea. - Eu aș putea să mătur acoperișul, mă ofeream eu. Dar Shif-re părea jignită de propunerile noastre. După o sptămână de stat, n-am mai putut. Am luat un urcior mare, gol și am anunțat: - Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
basoreliefuri, dacă tot trebuie să lucrăm atât, să facem cumva să ajungem acolo, să avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cererea de a fi detașată ca să te ocupi de afacerea asta a fost refuzată. MÎnia Îi readuse Mariei culorile În obraji și obișnuita ei siguranță. - Știai asta Încă de la Început și nu mi-ai spus nimic! protestă ea. M-ai stors ca pe o lămîie, iar acum mă dai la o parte? - Oricum, nu s-ar fi putut... - Ce? - Dumneata și cu mine... O contemplă cu un zîmbet ambiguu: - Nu mi-ar fi stat mintea la treabă... - Nu ești zdravăn! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]