1,508 matches
-
a se adresa unul altuia în clișee latinești, aceștia îl fac să se simtă și mai dezolat decât era. Nici nu-i poate considera umani, cu cămășile lor bine călcate, cu plastron și redingotele îngrijite arată mai mult ca un stol de păsări de baltă. Când încerca să-și revină din mahmureala de dimineață, numai simpla vedere a unuia care vârâse capul pe ușă cu un dosar în mână, făcea să-i zvâcnească degetul cu care apăsa pe trăgaci. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea vedea în mijlocul grădinii îngrijite un stejar înalt cu o coroană impresionantă, pe al cărui trunchi crescuse iedera în forme extrem de ciudate, pe care încercase să le interpreteze de nenumărate ori în ultimele luni. Astăzi, nu vedea nici dragoni, nici stoluri de păsări și nici soldați; era doar o plantă de oraș care încerca să supraviețuiască. - Deci, mam, cum te simți? întrebă Kara. Apelativul „mam” provenea dintr-o vacanță a familiei în Anglia. Kara dăduse părinților tot felul de porecle: „Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vom pleca, străbătând iarăși ținut după ținut pentru a ne reîntoarce pe meleagurile natale. Cele dintâi trenuri aeriene s-au aliniat deja în gara imensă a văzduhului. Sunt o biată prepeliță, dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am ajuns în sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
intens de clipa în care soarele îmbrățișa apele Dunării. Amurgul aduce cu el o undă de răcoare, făcând apa purpurie să se înfioare și mii de păsări să se îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l) citirea și apoi evaluarea compozițiilor. Oferim în cele ce urmează o serie de expresii artistice selectate fie din compozițiile elevilor, fie din opere literare, grupate după tematică: Despre albină: auritele albine darnice și grabnice; harnicele lucrătoare; muștele lui Dumnezeu; stol bălai de îngerași; murmur alb ca de albină; se țes albinele; zbor subțire; alai de toporași. Despre cer: bolta sură ca cenușa; cer senin ca sticla; cer albastru ca apele mării; cer spuzit de stele; cer albastru ca floarea de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fluturi: flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de fluturi albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori; furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simțeam că e timpul potrivit să ne întoarcem acasă, părăseam ținuturile dinspre miazăzi și ne continuam drumul până în țările de unde am venit, traversând aceleași ținuturi minunate. Multe dintre noi au murit pe acest drum, dar cea mai mare parte din stol a rezistat acestei lungi călătorii. Acum, sunt bucuroasă că am putut face cunoștință cu voi și vreau să vă arăt ceva: aceștia sunt puișorii mei. Abia s-au născut, dar, ce păcat, noi nu aveam încă o casă: locuim prin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
foșnet uscat. Sus pe cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri de cocori trec grăbite spre asfințit, lăsându-ne mai triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasă, harnică și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
contribuind la frumusețea aceasta divină? Cerul întunecat ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului. Vlad Odobescu, clasa a VII-a C §3. COMPOZIȚII DESPRE CĂLĂTORII O călătorie închipuită pe hartă În casă e cald. Bunica a făcut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că își făcu apariția prietenul meu Nils, care avea nu mai puțin de unsprezece ani. Împreună cu el am prins spiridușul care ne-a luat cu el în lumea lui. Acum înțelegeam limba păsărilor și a animalelor. Pe deasupra casei trecu un stol de gâște sălbatice. Gânsacul Martin a vrut să se ducă și el cu acel stol, dar ne-am aruncat în gâtul lui ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Împreună cu el am prins spiridușul care ne-a luat cu el în lumea lui. Acum înțelegeam limba păsărilor și a animalelor. Pe deasupra casei trecu un stol de gâște sălbatice. Gânsacul Martin a vrut să se ducă și el cu acel stol, dar ne-am aruncat în gâtul lui ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors la zmeii și balaurii noștri, căci Ileana Cosânzeana m-a vestit că Făt-Frumos
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i tremurate. Pe urmă toată odaia se umpluse parcă numai cu gândurile lui, ca un stol de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o simțea el însuși falsă și care totuși credea că o să-i mulcomească părerea de rău ce i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care i-a mai rămas, eu mă apropii de ea și pun mâna pe brațul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce emigraseră din Mediterană în urma bătăliei de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se spre Sevastopol, nisetri uriași, plini de icre, care se țineau după corabia grecească de teamă să nu nimerească gura Niprului, iar mai în spate, din aer, un stol de gâște sălbatice vâslind cu nădejde, spre bălțile mănoase din Pașalâcul de la Buda. Episodul 93 DESPRE SACI, STOICI ȘI ELEAȚI Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă a pieptului. Dacă ți-ai da jos veșmântul de domn ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
calidor Îl văd pe Hantut. Așa-i spuneam noi nebunului arătat prin păpușoiștile Manei, după trecerea frontului Încolo, către Nistru: Hantutu’. Ne chemam, ne strigam, ne Îndemnam: - Hai, măi, la Hantut! Hai să-l batem! Și ne porneam ca un stol de sturzi când sunt răscoapte vișinile; ca o haită de câini răi. Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu-i de-al nostru! Cum să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-i de-al nostru! Cum să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]