2,683 matches
-
greutățile reci care păreau că-l trag spre pământ, dar... curios, fără acele poveri, un întreg mecanism se oprise și fără griji, nu mai avea nici puterea să meargă înainte și nici să se înalțe până la vise, depășind universul său strâmt... Să nu-l furi! am auzit un glas cunoscut, tânguind în surdină șoapte care mă făceau să tresar... și așa e stricat... merge doar când vrea el. Încercam să găsesc în minte o mie de scuze, dar nu scoteam niciun
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă bătăile inimii reverberînd În propiu-mi trup. N-am scos nici o vorbă, de-al naibii ce eram. — Bine, vă spun. Întinse o mînă, se foi puțin și privi În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
piept În formă de cutiuță și-a scos din ea trei pastile mici. — Astea-s bune... medicamentul meu obișnuit. Iar am avut dureri de cap cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ne așezam la „Croco”, pe scaune. Ore întregi ne uitam la studente, urmărindu-le ca niște boschetari libidinoși cum treceau între universitate și bibliotecă. Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui profesie îi sunase totdeauna ca un miracol, dar rămăsese mirat văzând fața tânără, aproape adolescentă a acestuia, mersul vioi, vestimentația sumară, puțin deșucheată, o geacă, pantaloni strâmți (de care făcusem rost, de ocazie, în ultimul an de studenție) și cămașa multicoloră în carouri. Gândi: „S-a stricat lumea”, după orice război, îi spusese chiar maică-sa, când era copil, - „după orice război se strică lumea”. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dar gândesc a avea nevoie de o justiție la cheremul lor. - Coborând în mijlocul mulțimii, pretind că e vorba de „cunoașterea nemijlocită a realității”, fără de care afirmă că nu se poate înfăptui dreptatea, invocându-se faptul că legile sunt, întotdeauna, prea strâmte pentru marile categorii la care se referă. - Astea-s vorbe, dragul meu. Se știe de când lumea că justiția incomodează orice putere absolută. Măsura în care puterea se simte deranjată de justiție este direct proporțională cu gradul de intoleranță al puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
luntrea, intrarăm încet în stufării. Din sat veneau mugete prelungi de vite, sunete moi de tălăngi și glasuri omenești așa de lămurite, încât păreau că vorbesc aproape de noi, undeva, în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mie... Cetirea aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele pământului umed. Soarele avea o lumină deosebită și intra și pe ușă și pe ferestre în odăița strâmtă în care românca cetea rar, monoton, și fata lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din când în când se oprea și țintea asupra cărții pe care o ținea Tudorița doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilele viitoare nu vorbea; nu îndrăznea să se avânte alăturea de cel ce-i era drag, în planurile de viitor. Planurile acestea și le făcea singură, ziua, cu ochii deschiși, ori noaptea, trează, când toți ai casei dormeau în odăița strâmtă. Atunci se gândea: Într-o zi are să-mi spuie el: Hai cu mine în lume! Atunci am să las totul ș-am să mă duc... Au mai făcut așa și altele, înaintea mea! Iar Rifca, într-o sară, după ce dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu o dată pe la coșere; bordeiul era umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi cu prietinie, dar lumina care răzbătea prin ochiul de sticlă îi punea o umbră fumurie pe față. Stătu de vorbă cu ea și cu moșneagul; apoi într-un răstimp, spre sară, tăcură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În afară de Luke, Jacqui nu se omora după restul Bărbaților Adevărați. Chiar Luke mi-a deschis. Deși părul lui de rocker era mult mai scurt acum decât atunci când o întâlnise pe Rachel, încă purta blugi cu o fracțiune de milimetru prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine. —Intră, mi-a invitat el cicatricea înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
domnișoară de onoare, ci doar pe cei trei copii ai lui Claire ca purtători de flori. Chiar și pe fiul ei, Luka. Apoi mai era și rochia. Aveam în minte o imagine a ceea ce îmi doream - o rochie dreaptă și strâmtă de satin în bie - dar n-am reușit s-o găsesc nicăieri. În cele din urmă a fost desenată și făcută pe comandă de o cunoștință a Danei, o femeie care în mod normal făcea perdele. —Văd deja titlurile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dragostea adevărată i se poate întâmpla oricui. Adică, cine zice că trebuie să lucreze pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții. Privirea i s-a oprit asupra lui Shake, cu blugii lui foarte strâmți și coama lui bogată, și în ochi i s-a aprins deodată o sclipire de dorință. Capitolul 45tc " Capitolul 45" Primesc vești minunate!!! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Interviul dvs. telefonic cu Neris Hemming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și parfumul lor înmiresma aerul. Câteva clipe mai târziu, Luke a intrat și a pășit înspre altarul de la celălalt capăt al sălii. Părul lui, care îi venea până la guler, era îngrijit și lucios și, deși purta costum, pantalonii păreau mai strâmți decât ar fi trebuit. Crezi că și-i strâmtează pe comandă? a întrebat mama în șoaptă. Sau pur și simplu așa-i cumpără? — Habar n-am. S-a uitat cu atenție la mine. —Te simți bine? Da. Asta era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând printr-o curte interioară și o porni pe o scară strâmtă, cu trepte abrupte, care ducea la odaia ei. Mă trase ușurel spre fereastră: „Uită-te, asta e mânia lui Dumnezeu!“ M-am aplecat cu teamă. Eram în vârful colinei Mauror. La dreapta mea se vedea noua Casba, noul palat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pe diwan și supravegheam, cu bastonul în mână, șantierul noii mele locuințe, pe o colină, nu departe de casa unchiului meu, unde mă instalasem în calitate de stăpân la nașterea fiicei mele, dar care mi se părea pe zi ce trece mai strâmtă, mai modestă, mai nedemnă de averea mea. Așteptam cu nerăbdare ziua în care voi putea locui în palatul meu, în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simțit dintr-odată un irezistibil imbold să mă îmbrac după moda egipteană. Mi-am părăsit așadar veșmintele de fasiot, pe care le-am pus conștiincios deoparte pentru când aveam s-o iau iarăși din loc, și am îmbrăcat o tunică strâmtă cu dungi verzi, cusută pe piept și evazată până la poale. Am încălțat sandale după moda veche. Pe cap mi-am înfășurat un turban mare din voal indian. Astfel înveșmântat, am pus să mi se aducă un măgar pe spatele căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pielea și rugăciunile. Ferește-te să le măgulești instinctele, fiule, ferește-te să cedezi sub presiunea gloatei! Musulman, evreu sau creștin, vor fi nevoiți să te accepte așa cum ești sau să te piardă. Atunci când mintea oamenilor ți se va părea strâmtă, spune-ți că lumea lui Dumnezeu e mare, după cum mari sunt mâinile Sale și inima Sa. Nu șovăi niciodată să pleci departe, peste mări și țări, dincolo de orice fruntarii, patrii sau credințe. Cât despre mine, eu am ajuns la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise, dar în care trebuie să cunoști anumite scheme de evitare și de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul tău? întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe Valerius de mână. — Eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a-i feri de rănile cauzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]