1,303 matches
-
Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele pustii, acoperite de clisă, străluceau murdar. Prin perdele, se strecurau lumini gălbui, albastre sau de un roz intens. Trecu un cuplu fără să o observe. Melania Lupu prinse frânturi de discuție. ―... e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ajute în suferința lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana sau vreo străduță dubioasă a Parisului. Intrarea în Hotelul Existența presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și toată lumea umbla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te întorci -, Nancy Mazzucchelli apărea deodată pretutindeni unde întorceam ochii. A început cu întâlnirea aceea de duminică și, ulterior, rar s-a mai întâmplat să treacă o zi fără să dau peste ea la bancă, la poștă sau pe vreo străduță din vecinătate. În cele din urmă, le-am fost prezentat copiilor (Devon și Sam); mamei, Joyce; și artistului de sunet, soțului Jim, lui James Joyce care nu era James Joyce. Dintr-o persoană total străină, M.F.P. a devenit rapid una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
drept” ! Poate că, în aceste condiții, Uniunea Europeană ar trebui să lanseze următorul anunț global : Societate multiculturală în criză caută traineri competenți ! Sau poate „cetățeni competenți” ?... Patria olfactivă Ne plimbam de cîteva ore prin Gubbio, în sus și în jos, pe străduțele pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin Gubbio, în sus și în jos, pe străduțele pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce oază de piatră cu numele vreunui sfînt. De data aceasta, după o săptămînă de Italia, un miros străin de acel loc mă atrăgea însă irezistibil către un colț al acestui labirint de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urmă am ajuns : într-o piațetă în reparații, niște muncitori se încălzeau la un foc de lemne. Mirosea a fum, a foc de brad, ca în toată copilăria mea de pe munți. După-masă am ajuns la Spoleto și am reluat ritualul străduțelor medievale, de jos de la chestură și pînă sus la palatul ducal. Ne opream din cînd în cînd la cîte o belvedere să admirăm Umbria care se întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest miros m-a ademenit prin străduțele din Spoleto, și m-am așezat la rădăcina lui cuprins de o inexplicabilă nostalgie. De la prima mea ieșire, post-comunistă, în lumea mediteraneană, m-a impresionat diferența dintre această lume a pietrei și civilizația noastră a lemnului, dintre ce înseamnă a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de Palatul Regal, era ca un hotel mare, cât a fost în armată a văzut Viena și putea să compare, și a ajuns la un bulevard cu lumină electrică și tramvaie, a luat-o la dreapta și apoi pe-o străduță scurtă de lângă parc. Wilhelm murise, din păcate, iar proprietarul actual l-a ținut o noapte, pe sofa, fără să plătească, dar nu mai mult. A ajuns aici, la Frascati, e ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simtă din nou în formă, activ, din nou tânăr, poate, ca pe vremea când îi pândea pe ofițerii francezi pe la colțuri în casbah, ca să le înfigă un cuțit în burtă și să dispară apoi în întunericul celor o mie de străduțe. Sau când arunca o bombă într-o cafenea din cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului: — Nu, spuse. Mă duc la minister. — La minister? se miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați putea să-mi spuneți cum pot ajunge la Palatul președintelui? A trebuit să întrebe asta de cinci ori și să asculte apoi cu maximă atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că labirintul de străduțe, toate semănând între ele, i se părea indescifrabil, dar, tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-a declarat starea excepțională? — Starea cum? repetă prostește. — Starea excepțională, idiotule. S-a spus la radio și la televiziune. De unde dracu’ vii? Gacel arătă vag în spatele lui. — Din port... — Și unde te duci? Făcu un semn cu bărbia spre străduță. — Acasă... — în regulă... Ia, dă-mi buletinul. — N-am. Tipul așezat pe bancheta din spate deschise portiera și ieși din mașină, ținând în mână, aparent fără intenția de a-l folosi, un pistol-mitralieră scurt, și se apropie de targuí încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar se răsuci ca o pisică, trase la rândul lui și-l nimeri în piept pe polițist care căzu pe spate. încărcându-și arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă, respirând cu greutate, deși nu simțea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe urmăritorii săi să înțeleagă că aveau de-a face cu un trăgător de primă mână și că nu era prudent să riște să li se zboare creierii. Când, după câteva clipe, targuí-ul dispăru în întuneric și în labirintul de străduțe și cotloane din casbah, cei doi polițiști rămași în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să pătrundă în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este un eveniment și țin să mai stau de vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre origini. Este nebună, mă consolează un localnic. Văd și eu. Poate ne duce în altă parte containerul acesta. Am să văd. Cîinii, auzind disputa cu baba, mă cruță și abia dacă mă mai salută. Mă întorc pe o altă străduță, cu garduri mai acătării și cu oameni binevoitori. Ce o să facem cu criza asta, dom' președinte? Vom ieși noi și din asta... Credeți că va fi și mai rău? Cam da. Mă tem de serviciu. Acum, cu schimbarea conducerii... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet adunat pentru băutură. Răducu a învățat și o bucățică de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]