11,293 matches
-
ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva care mă Încântă și-mi răscolește sufletul. „Și eu care m-am străduit să fiu cât mai „neutră”! Da... Voiam să-ți citesc poemul pe care l-am scris stând pe băncuța de lemn din fața casei. Ți-am povestit, nu de multă vreme, de bolta cu viță-de vie ce se Întinde de lângă gard
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
anunța Îndată... La telefon era o voce feminină, suavă ce se dorea a fi amabilă, dar iritarea făcea ca unele note să fie ușor mai stridente decât altele. Am Încercat să fiu cât mai scurtă și mai distantă așa cum se străduia și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau acolo părinții mei, Nicoleta cu soțul ei și fiul lor, Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar În sufletul lor se cuibărise Îndoiala că ceva rău s-a Întâmplat... Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! Cine să trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai Întâi doresc să vă mărturisesc că am citit despre d-voastră pe internet și am fost impresionată de cele aflate,dar și zdrobită În același timp. Apoi am revenit și mi-am spus: "cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
penultima zi ( premergătoare evenimentului). Până la urmă toți copiii primeau binecuvântarea, urmând să se bucure de prima „sfântă Împărtășanie” din viața lor de creștini. Sâmbătă seara toată lumea se prezenta la spovedanie. Pentru a nu primi pedepse prea mari... noi toți ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când ne spuneau să facem anumite treburi care nu prea erau pe placul nostru. Deh! Nu aveam Încotro! Nimeni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea. Foarte rar se Întâmpla să-mi spună pe nume. N-am Înțeles niciodată ce mecanisme funcționau În structura lui interioară care Îi Înterziceau acest lucru. Bine, mulțumesc! răspund pe un ton care se voia lipsit de orice inflexiune. Mă străduiam să ascund cât mai bine emoția ce mă cuprinsese. Vocea lui avea ceva blând, molatic, producând vibrații ciudate În sufletul meu, suflet ce era cuprins ( În mod curios) de un anume fel de fericire. Vezi că ți-am trimis o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înainte să pun mâna pe receptor mă cuprinde o emoție devastatoare... Îmi tremură tot corpul, inima Îmi bate foarte repede și simt că e gata să expodeze. Cu mare efort și gâtuită de furtuna interioară( câteodată, un adevărat taifun), mă străduiesc să spun ce am de spus până nu leșin. După tot acest travaliu, nu-mi revin câteva ore bune. Mi-am tras palme, m-am criticat În fața oglinzii, dar În zadar. Se pare că vulnerabilitatea emoțională este un fel de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
01. 2001 Ce trist! Mulți sărbătoresc, dar eu nu pot, n-am cum! Sunt atât de singură, toți cei dragi sunt atât de departe de mine. Marian??? Sufletul meu te strigă! Biata inimă Îmi sângerează de durere, iar eu mă străduiesc să par calmă și detașată. Cât de mult Îmi lipsești! Atât de puțin timp am petrecut cu tine. Nu m-am iertat și nu mi-am iertat deciziile pe care le-am luat În viață, n-am găsit cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
probleme pe care le avea partenera de viață. De fapt, am stabilit de la Început că nu am voie să trec o anumită barieră. Nu se plângea de nimic. După această tragedie, de multe ori Îl găseam neliniștit și dezorientat. Mă străduiam să-l ajut În tăcere, atât cât puteam. Pe zi ce trecea, omul de lângă mine, pe care-l divinizam, a Început să nu mai fie În apele lui, devenind mai tăcut ca de obicei și mai abătut. Se supăra foarte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acest pământ. După ce am citit pe Schopenhauer, Nietzsche, Kant, Heidegger, Goethe, Schiller ș.a., mi-am format o altă gândire existențialistă. Aproape că evitam să mă Întâlnesc cu vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă-se cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe. El, care se gândea că era singur, Dumnezeu îi arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință.” Să zăbovim o clipă și asupra acestei vibrante mărturisiri-rugă inspirată de părinți: „Ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe. El, care se gândea că era singur, Dumnezeu îi arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință. Eu simțeam că sufletul lui era acolo unde el visase toată viața să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
erau foarte deosebite una de alta, dar aceasta nu-i împiedica pe vecini să trăiască în pace și respect, așa cum este creștinește, mai ales la țară, când trăiești gard în gard cu o persoană. Toți oamenii buni și gospodari se străduiesc să păstreze această tradiție, sau învățătură, primită de la părinții lor: „Cu vecinii voștri, trebuie să păstrați mereu o relație bună: de înțelegere și respect, deoarece, de acum, ei vă sunt cei mai de-aproape. Până veți ajunge la mama sau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prea vede cum aș putea eu să ajut comunitatea lor atâta vreme cât nu le dau nici un ban, totuși are speranța că venirea mea este un semn că nu au fost complet uitați. Am înțeles atunci din cuvintele lui că, deși se străduiau să facă ceva pentru satul lor, oamenii din Zimbru trăiau într-o izolare lipsită de speranța că cineva din afara comunității se va interesa vreodată de ei. Timp de șase luni (octombrie 2002-martie 2003), am lucrat ca facilitator comunitar al Centrului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de asemenea, să accentueze nevoia de a înțelege diferitele moduri în care sărăcia, excluziunea socială și marginalizarea pot afecta minoritățile naționale, emigranții și pe locuitorii din mediul rural sau cel urban. Delegații au subliniat faptul că practica dezvoltării comunitare se străduiește să sprijine și să dea glas perspectivelor minorităților în dezvoltarea politicilor și practicii; experiența distinctă a comunităților de negri și de minorități etnice trebuie să fie parte integrantă a dezvoltării de politici și practică. Un obiectiv-cheie al conferinței a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea voce interioară care o izgonea din lume, o îndepărta de prieteni și de familie, chiar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără să îi vorbească, dar el o prinde de mână. "Lasă-mă". "Arăți splendid". "Îți bați joc de mine". "Niciodată". Se smucește și intră în clădire cu dorința s-o înghită pământul. Își susține licența ca prin vis. Profesorul se străduiește din răsputeri să o pună în valoare, dar strălucirea studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la vorbe. Toți profesorii o notează excelent, doar conducătorul științific nu-și mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici care spun că l-ar fi jefuit pe Mihai, nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat, într-un cuplu adevărul este de obicei la mijloc, mă gândesc în sinea mea că Silvia nu trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu prea bine plătit. O adusesem și pe Așa (Asia) cu mine, o poloneză, și nu voiam să o țin în lipsuri, așa că am ales să câștig bani". Începe să-mi placă acest om, el simte acest lucru și se străduiește să mă impresioneze. Suntem chemați la masă. Sunt plasată la dreapta lui Jozsi, iar Jozsi stă în capul mesei. Ștefi, undeva pe la mijloc. Masa geme de bunătăți. Silvia se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăia într-un fel de tunel previzibil în care întâmplările erau organizate cu mare grijă, toate la locul lor, dinainte știute, orice schimbare îi producea alergie și panică. Zizin încercase din răsputeri să-și înăbușe nevoia de spontaneitate, fantezia, se străduise din răsputeri să fie o femeie plată. Acum toate aceste renunțări și minciuni se răzbunau pe ea. Voia să trăiască cu Alex tot ce nu trăise de-a lungul tinereții. Pleca spre Budapesta cu sentimentul că viața ei depindea de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lucruri, cum rămâne cu mine, se întreabă cu un sentiment de frică, de jenă, în sinea ei este nemulțumită de ceilalți, dar și ceilalți pot fi nemulțumiți de ea, unde scrie și cine îi garantează că ea e perfectă, se străduiește, vrea, dar asta nu înseamnă că a și reușit. Nu înseamnă că ea este perfectă, că face numai ceea ce trebuie, că este fără cusururi. Oare se dedică, așa cum crede ea, aproape în exclusivitate celorlalți? Nu, dar nu țin cont doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei și nu s-a mai despărțit de ea, directoarea Casei a dat-o la școala de muzică, profesoara de vioară i-a spus directoarei: "Ați făcut o investiție serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă voi strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea, uneori când cânta la vioară lăsa să se strecoare câteva armonii de acolo din creierul ei, și atunci profesoara tresărea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa că odată scăpată din acel loc s-a întors la filarmonică o tânără nou-nouță, se purta ca o persoană căreia i se spălase creierul. Cu toate acestea, Zinzin știa că în Sandei locuiește o femeie, una rănită profund, deși se străduia să pară cât mai frivolă. Și pe undeva bănuia că s-a culcat cu Alex. Dar știa că pentru Sandei a fost o relație epidermică, de aceea nu-i purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]