1,751 matches
-
că mergeam spre ea fără nici un gând precis. Italia nu însemna nimic. Era fitilul negru al unei lămpi cu petrol, focul era în afara ei, în lumina aceea uleioasă care îmi învăluia nevoia și tot ceea ce îmi lipsea. Începea lunga stradă străjuită de copaci unde își făceau veacul femeile ce se vindeau. Farurile mașinii băteau pe corpuri mișcătoare ca niște meduze în noapte. Le acopeream cu lumină înainte de a le restitui întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care o privisem la ora de geografie a patriei: o vilă străjuită de o colonadă în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin care tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat al pajiștii pe care o exploraserăm Armin și cu mine și făcuserăm chiar o descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi vrut să aibă parte de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner, într-una din plimbările lor târzii care-i scoteau la un drum neted străjuit de un șir de fagi rămuroși. Cei doi prieteni mergeau după vechiul obicei, la câțiva pași în fața nevestelor, iar tata privea, dincolo de câmp, crestele munților. Modelele, clientela proveneau de la fabrica de mașini-unelte, spuse el, am înființat centrul de desfacere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun sus și tare. Hotărârea a fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca al celui care ignoră nespus de bogatele resurse existente În romances; sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nici Prințesa nu se poate plânge: a cumpărat de la flenderii de peste mări un șarpe din lut ars, o fouille din Peru, pe care domnul Commendatore o tezauriza pe vremuri Într-un sertar al mesei sale de scris și care acum străjuiește sala noastră de așteptare, debordând de mitologice sugestii. Pardon: cu ocazia altei vizite, v-am mai vorbit de ofidianul nostru neliniștitor. Bărbat de gust, Îmi rezervasem in petto un biet bronz de Boccioni, un monstru dinamic și sugestiv, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mîngîiem și iată că totul în jur rămîne murdar de scuipat. Matur mă zbat într-un spațiu periculos căutănd să evit în fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V.
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul cu rădăcinile încărcate de catifeaua vântului ce mi-a ascuns urma pașilor tăi prin primăverile iubirilor. Mă cheamă în adâncul lui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele, păturile, alegem un loc cu iarbă, la umbră, apoi... ne jucăm, alergăm
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a făcut... Da’ auzi, dragă, sper că ești un om serios și n-ai alte gânduri... Să vin mâine? Îmi spui unde.“ Se uita la ea, surprins că o vede acolo, ghemuită pe covorul lui, fără rost în acel spațiu străjuit de un perete de cărți, neînțelegând de unde îi vine acea atracție, și mai ales siguranța cu care vorbea și se mișca, de parcă ar fi fost buricul pământului. Uitase cu totul de cărți, doar în primele minute privise repede câteva titluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Winshaw Towers. — Mi-o iei înainte splendid, Michael. Capacitatea ta de premoniție este incredibilă. Am ajuns acolo puțin după ora zece. Probabil știi că, deși se vede de la o mare distanță peste mlaștini, Winshaw Towers are în față o alee străjuită de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
8-10, în fața mesei modeste din lemn nelăcuit, așteptând farfuria cu bunătați, rupte din sufletul bun al "mamei Senciuca", așa cum îi spuneam mulți dintre noi. Ce bucate gustoase încropea! După ce mâncam o luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
nu mă omor după ei. Voi veni cu plăcere la petrecere, i-am spus. De-abia aștept. Și chiar eram sinceră. Dintr-odată m-a lovit dorul de casă. Poate o să-mi facă bine să conduc pe drumurile de țară străjuite de garduri vii pline de hasmațuchi. Chiar aș putea petrece câteva zile la Old Rectory, să mă odihnesc, deși asta s-ar putea vădi a fi o treabă grea cu mama prin preajmă. Ν Când am ajuns la Julie acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Marcu sau chiar Marcel Iancu, considerând că farmecul deosebit al Bucureștiului se datora în special numeroaselor spații verzi și grădinilor largi ale caselor care, mai ales primăvara și toamna, ofereau o adevărată desfătare privirilor celor care se plimbau pe bulevardele străjuite de bolțile umbroase ale copacilor. Dar acum, bucuria revenirii face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum nu-i mai rămâne decât să aștepte. E prea târziu să renunțe, chiar dacă ar vrea. Oamenii sunt deja desfășurați în dispozitiv. Aflaseră acum două zile, la ora obișnuită de contact radio, că prin defileu va trece o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate, însoțite de câini lupi, ce patrulau neîncetat perimetrul. Aleea principală de acces fusese blocată cu o barieră metalică iar soldatul ce o străjuia din ghereta dibaci ascunsă printre brazi, o ridica numai după studierea temeinică a documentelor celor care veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea principală, de o parte și de alta a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea principală, de o parte și de alta a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era zi, noapte, vreme urâtă sau senină. La fel și acum, doi soldați cu arma la picior străjuiesc tăcuți și plictisiți liniștea locului unde zgomotele frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit în calea noului sosit. În timp ce își rectifică instinctiv ținuta, fără cusur de altfel, locotenentul gândește în sinea lui că trebuie să dea dreptate telefonului alarmant primit din partea santinelei ce străjuia în ghereta de la intrare. "Exact individul de care nu aveam nevoie. Ce dracu vrea și ăsta?" Deși abia îi ajunge cu nasul până la umăr, ofițerul se postează curajos în fața SS-istului oprit lângă o ușă capitonată, groasă ca blindajul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duseră pînă la o baracă, iar În după-miaza aceleiași zile fu Înmormîntat. O movilă de pămînt ce se șterse și ea În vîntul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd am urcat, pentru prima dată, treptele tribunalului județean. 17. 1953. Anul morții lui Stalin. În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și m-am gîndit să fac la mormînt o cruce de marmură, cu o placă pentru toți, un model frumos, o să v-arăt... și scoase din poșetă fotografia unui alt mormînt străjuit de o cruce cu asamblarea unei plăci pe care erau Încrustate fotografiile fiilor morți, cu numele fiecăruia și datele de naștere și deces. - Mă gîndesc că mîine, poimîine, mă duc și eu. Vreau să fiu Înmormîntată tot acolo. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu În unghiuri ascuțite, ci, urcînd În platouri În mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul Într-un timp irealizabil, fie coborînd În semicercuri unduioase imaginînd hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea În final și cîteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și nostalgii regăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]