1,772 matches
-
vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. [...] Înlăuntrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastră în față și două laterale, dând cu ușa înspre sală, alcătuia camera de meditație și de lucru a lui Gh. Eminovici, iar în zilele mari salonul de primire a musafirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
timpul trecând, lucrurile s-au mai limpezit și alte detalii au ieșit la iveală. Călinescu nu a văzut casa decât după ce scrisese monografia și se bănuiește că descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se poate afirma însă cu siguranță că de o parte și de alta a pridvorului (poate chiar la construirea casei) fuseseră plantați doi salcâmi, dintre care unul, regenerat, se păstrează și astăzi. Un amendament se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și frumoasa biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i În vârful muntelui cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica este mare, frumoasă și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește În razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se În Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserica În vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
reprezintă "cele trei tezaure culturale cu sculpturi artistice din China". Grotele de la Longmen se găsesc la aproape 12,5 km sud de orașul Luoyang, provincia Henan, în partea centrală a Chinei. Grotele budiste au fost săpate în stâncile muntoase ce străjuiesc o vale spectaculoasă, cunoscute în tradiția locului ca o ‚,poartă'' magică astfel că, încă din perioada dinastiei Tang, grotele au fost numite Longmen, poarta dragonului. Aici, munții sunt verzi tot timpul datorită pădurilor dese care nu-și pierd frunzișul, apa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de orașul Tianshui, provincia Gansu din nord-vestul țării. Impresionanta construcție seminaturală are o înălțime de peste 150 m. Potrivit documentelor istorice, săparea acesteia a început din secolul al III-lea î.e.n., iar uriașele statui budiste de 30 și 70 m ce străjuiesc prăpastia au fost sculptate ulterior. Grotele sunt suprapuse simetric, pe verticală, creând o imagine spectaculoasă. Inventarul grotei conține 194 figurine de lut, peste 7.000 statui sculptate în piatră, 1.300 m2 de fresce realizate în perioada dinastiilor Wei din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știute până în locul în care murise Pampu și unde îi așteptau oamenii de încredere ai lui Ioniță, împreună cu tot ce trebuia pentru drum: cai iuți, merinde și pături groase. Îl petrecuse pe Stroe până aproape de Sibiu, printre culmile drepte care străjuiesc și astăzi valea Oltului. Apoi Stroe Leurdeanu dispăruse și nimeni nu mai știuse nimic de el, nici măcar Ioniță, care, îmbogățit cu ce-i dăduse mama lui Stroe și Ivașcu Băleanu, își ridicase o casă mare la București, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care l-am adus până aici. Era într-adevăr un inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca o scândurică, pe care erau plantate cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot spunând Tatăl nostru pentru iertarea spătarului Gongea, lui Zogru îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
legat ca de propria casă. Dar nimic nu mai era cum știa el. Mașcatu murise, iar Ghighița trăgea să moară. Zogru a intrat în casă cu trupul lui Teodosie și s-a dus glonț spre patul în care zăcea Ghighița, străjuită de Nălbica și de o altă femeie mai bătrână. Avea fața îngroșată și moale, ca o pastă fermentată, iar ochii închiși. Călugărul s-a tras puțin temător, cu toată mila lui Zogru întipărită pe față. Știa că e bătrână, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Iscru, pe care însă știa bine că o să-i găsească după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
erau strânse acolo, de fapt, un roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt, cu cerdacul străjuit de coloane înflorite și curtea năpădită de buruieni, urma un istoric, scris cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la începutul secolului al XVI-lea, de când datează prima lui atestare, într-o plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcea pe un pod vechi, din piatră. Din acel pod nu a mai rămas decât un rest, pe malul dinspre sit. Dar s-a construit unul nou, foarte solid, socotit unic în Franța și al doilea în Europa. Intrarea era străjuită de două turnuri, care stau și astăzi în picioare. Unul datează din secolul al XIII-lea, altul din secolul al XIV-lea. întreaga alcătuire, care poartă numele Les Tours de Merle, cuprinde câteva forturi, un atelier al fierarilor potcovari, casa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
o fugă până acolo, să mă uit dacă nu se vede blestemata aia de gară la care trebuie să ajungem. Sări sprinten din căruță și cu pași mari se îndreptă spre movila ce stătea acolo poate de mii de ani, străjuind vechiul drum. Ciulinii uscați și iarba galbenă arsă de soare foșneau ciudat agățându- se de pantalonii lui aspri de infanterist. De jos gorganul părea mic dar de abia când ajunse în vârful teșit de vreme și de vânturile aspre ale
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cam aproximativ, pe care se zbăteau litere de un alb stins, însemnând locul unde trebuiau să oprească trenurile ce veneau rar, parcă în silă și plecau mai departe înainte de a se stinge ecoul scrâșnetelor prelungi, metalice, ale frânării. Cantonul pipernicit, străjuit de plopul secular, crescut asimetric spre acoperișul roșu de țiglă,, părea printre picăturile ploii parcă și mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume, la locul popasului de o clipă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită de sălcii găunoase, fără vârstă, care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și eu de ce se strâng așa oamenii când se întâmplă ceva. Alaltăieri am fost până la județ. Mă mai duc și eu câte odată pe lună ca să-mi cumpăr cele necesare. Se construia o stradă nouă, largă. Vechea stradă fusese dintotdeauna străjuită de copaci care acum erau scoși cu escavatorul din pământ cu tot cu rădăcini și aruncați în autocamioane mari. Și acolo erau strânși oameni, trotuarul era plin de oameni, trotuarul eraa plin de oameni care nu vorbeau sau vorbeau în șoaptă ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să se gândească fiecare în sinea sa că nu peste multă vreme vor trebui să treacă pe lângă un mormânt vechi de pe timpul războiului din 1944, un mormânt aflat acolo la marginea pădurii, numit de oameni „Mormântul eroului necunoscut” care străjuia drumul de pe o movilă aflată la câțiva metri de drum chiar înainte de a se afunda în pădure. Știau de mormântul acesta. Mai trecuseră și ziua pe aici. Niță întrebase pe tatăl său, pe când acesta încă mai trăia, cine fusese îngropat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
creștea necontenit. - Mai sus piciorul nea Lupău - Ne Lupău, dă și din cap așa ca ursul, altă dată făceai mai frumos. Joacă acum că de băut ai să bei după aceea. Omul acela de statură mijlocie, cu sprâncenele-i spelbe străjuind niște ochi de un albastru spălăcit, aproape fără nici o expresie, mișca haotic și dezordonat picioarele încercând în legea lui să imite dansul ursului, ridică sticla adusă pe furiș de un țânc de acasă pentru plata reprezentației, bău îndelung lăsând capul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din chioșc, nu o văzură pe doamna În lila Întorcîndu-se acasă, pentru că nu stăteau niciodată pînă la sfîrșitul concertului, ci se Întorceau repede În cartierul France, cu străzile lui pustii și fațadele proaspăt vopsite, la hotelul Bérézina, cu ușa dublă străjuită de doi arbuști În hîrdaie. Dormeau Într-un pat de fier și toată mobila data de la Începutul secolului, ca și cada cu picioare și robinete În formă de gît de lebădă. Hotelul era bine Întreținut, liniștit, mai puțin cînd fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era prima dată, de mult timp, cînd era fotografiat cu o pălărie de paie, și doar la Meung-sur-Loire purta o pălărie veche de grădinar. — Încă una. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret Își aprinse pipa și Își băgă mâinile În buzunare. Nu era frig, dar, din cauza furtunii, termometrul coborâse cu câteva grade. Apa picura din cei doi arbuști care străjuiau ușa hotelului Bérézina. În sfârșit, ai venit! exclamă doamna Maigret, coborând din pat să-l Întâmpine. Am visat că erai la biroul tău de la Paris, luai un interogatoriu care nu se mai sfârșea și cereai să ți se aducă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aș atinge, mâna mi s-ar înfunda în el ca într-un aluat moale, acest perete de albastru e susținut mai jos de un șir de coloane grecești din marmură, dar par la fel de ușoare ca peretele, un rând de coloane străjuiește de-o parte și de alta trecerea noastră, undeva departe în față cele două șiruri de coloane par să se întâlnească, deasupra, foarte sus, aerul se curbează într-un roz-pământiu, formând bolta a ceea ce pare să fie o biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toate dimensiunile posibile, începînd cu Ulro288, apoi Generarea, Beula 289 și Raiul-Veșnicia. La fel, Blake spune că "în creier și inima și pîntece/ Porți se deschid napoia Scaunului de domnie-al lui Satan către Orașul Golgonooza"290, "îngrozitorii Og și-Anac străjuiesc porțile"291. Corespondență dintre om și realitatea integrală este așadar totală, căci Golgonooza este Orașul unificator, Orașul integral al tuturor nivelurilor/dimensiunilor, ce leagă Cerul, Pămîntul și Iadul. Observăm astfel la Blake elemente ale doctrinei hinduse despre rolul centrelor psihice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Florile le simți cum își dau scumpele Parfumuri, / Și nimenea nu poate spune cum dintr-un centru așa mic acestfel de miresme vin, / Uitînd ca-n acel Centru Vecia își întinde / Nemuritoare ușile-i pe care Og și-Anac spăimîntător le străjuiesc." (Milton, 31, 46-49, BCW: 520: "Thou percievest the Flowers puț forth their precious Odours, / And none can tell how from șo small a center comes such sweets, / Forgetting that within that Center Eternity expands / Its ever during doors that Og
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Moise. Acestea sunt două personaje des‑ prinse din Vechiul Testament, care simbolizează prin Rahela sau Rea viața activă, iar prin Lia, viața contemplativă. Mormântul papei Iuliu al II‑lea, din bazilica sfântul Petru este împodobit deci cu trei statui: capodopera Moise, străjuită de cele două simboluri ilustrate de Rahela și Lia. 3. Pictorul Michelangelo. Începutul, pictură în ulei pe lemn, pe pânză, pe zid - tehnica frescei Michelangelo avea să abordeze în timp tehnica picturii în ulei pe lemn, pe pânză, pe zid
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]