KorAP: Find »[drukola/base=străluci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...354 >

8,833 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu-i duce mintea că-i de preț ceva da' eu știu sigur ce-am văzut și pe Cine am văzut, că doar de asta am cap ! Merg cu El ! Ei, și atunci s-a întâmplat. Cine știe ! M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
proasta de bunică-ta (iartă-mă, Floarea-Soarelui, da' așa mi-a trecut prin cap atunci), mi-a părut rău că eu, cu țepii mei, nu sunt bun de nimic... Și-am simțit că se uita la mine... El, cel care strălucise și care acum avea picioarele pline de sângele pietrelor de munte, se uita la mine... O fi spus, n-o fi spus ceva... nu știu nimic, decât că, atunci când m-am simțit din nou în frunzele și țepii mei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela care vorbise cu Tatăl Lui, parcă așa spuneai, nu ?!), dacă știu să aprindă soarele așa mic cum e și să-l și folosească, dacă știu să se uite la tine și să te umple de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pe mama lui, că și-a rupt rădăcinile (dar oamenii nu au rădăcini)... A plecat așa, îmbrăcat în alb, purtând o carte în mână spunea că se duce să-i învețe cartea aceea pe alții... Mie mi se părea că strălucește ca soarele cartea aceea... A plecat, lăsând tot ce iubea și mama lui s-a stins de durere... n-a mai putut respira, fiindcă el era aerul și cerul și soarele ei... Dar nu a plecat să caute binele pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ridicase spre amiază, cicoarea șopti : Vezi tu, numai oamenii se pot sacrifica unul pentru celălalt și toți pentru fiecare. Asta nu se învață, asta se naște. De aceea oamenii sunt într-adevăr fiii Tatălui din Cer. Ca și omul care strălucea acolo, pe munte. Fiindcă iubesc. Și numai iubirea îi face să-și dăruiască viața celorlalți. Cu bucurie... chiar dacă-și sfâșie, pentru asta, inima. Îngerul de Crăciun "Ei, asta-i! Las' că le-arăt eu lor ! își spuse înciudată și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
computer. N-au vrut să mă ia cu ei la colindat ! Da' ce, eu nu pot să mă joc de una singură?!" Își făcuse deja bradul (era Ajunul), aprinsese luminile pe ramuri, se uitase cât se uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când a fost cumpărat, de cine, sau cine i l-a adus, cum a fost Crăciunul în care l-a agățat pe ram, chiar și ce daruri a primit de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
o mulțime de vreme. Mai bine să se joace la computer. Dar mai întâi să-și așeze lucrușoarele la care ținea atât de mult : uite, șiragul de mărgele din pietre prețioase (așa i se păreau ei mărgelele acelea colorate, vesele, strălucind fiecare în felul ei) dar și ele erau reci în seara asta și parcă nici nu mai străluceau așa de frumos... Apoi, să-și așeze cele câteva pietricele aduse de tata de acolo erau cenușii, dar le culesese el de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
la care ținea atât de mult : uite, șiragul de mărgele din pietre prețioase (așa i se păreau ei mărgelele acelea colorate, vesele, strălucind fiecare în felul ei) dar și ele erau reci în seara asta și parcă nici nu mai străluceau așa de frumos... Apoi, să-și așeze cele câteva pietricele aduse de tata de acolo erau cenușii, dar le culesese el de pe coasta muntelui unde lucra și, când era mică, îi spusese că erau de foc (acum înțelegea că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
spuneau "julfă") și parcă le și simțea gustul... Toate erau pentru colindători... ai casei nu mâncau până nu se întorceau de la biserică... la biserică se făcuse și acolo un brad înalt (a văzut când l-au adus) și cum mai străluceau țurțurii pe ramuri... cântau toți, aceleași cântece vechi și știute de când lumea... casa ei era cea mai frumoasă de pe drumul care ducea în sus, spre biserică, dar nu mai intrase acolo demult..., de când o ducea bunica de mână... casa ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă (nu m-aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era făcută din petece și pănuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul de iarnă, caldă ca inima ei, din care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
speriat ! Am deschis ochii mari și nu mi-a venit să cred ! Parcă răsărise soarele, dar nu știu cum, răsărise de sus ! De jur împrejur nu era nici o stea, cât vedeai cu ochii, doar una singură și aceea era în mijlocul cerului și strălucea se făcuse lumină ca ziua, doar marginile cerului mai erau albăstrui-întunecate, ca să știi că e noapte ! Am crezut că e luna, dar luna, cât de mare ar fi, nu luminează tot cerul, iar pe pământ nu cade numai așa, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
m-a arătat cu degetul... pe mine. Mama tăcu pe dată, mă înșfăcă în brațe și mă luă pe sus de acolo. Și-așa am reușit să-L văd: stătea drept în lumină, în haină de rege, cu coroană și strălucea ca soarele. "Regele, regele! Uite regele!" am strigat fiindcă știam că așa se strigă când îl vezi pe rege, ca să știe și el că-l iubești, îl lauzi și-i mulțumești fiindcă are grijă de toți. "Regele, regele!" strigam cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Da' de ce numaidecât noaptea? Dacă o să vie înapoi, n-o s-o facă așa, ca un hoț sau ca o nălucă, noaptea, ci pe zi. Sau chiar o să se facă ziuă când o să apară el, dacă e să mă iau după cum strălucea coroana aceea de pe capul Lui și El cu totul. Da' ce să le mai spun, că doar nimeni nu mă ascultă. Mi-a părut rău de ea, da' mi-am zis că, atunci când o să fiu în Împărăția Lui, o s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
făcut câte ceva, mai ales când sunt musafiri. Nu știu cum să încep și ce să-ți spun. Te-am văzut cum ți-au dat lacrimile când ți-a răspuns. Dar ai făcut mai departe treaba tu singură, toată treaba. Și ochii-ți străluceau în lacrimi... Ai servit masa ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar știu că atunci te prăbușiseși deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
În sfârșit, se făcu ziuă. Soră-mea s-a desprins din brațe, m-a mângâiat pe obraz și a ieșit în lumina zilei. Din ușă mi-a strigat : "Uite cu ce mă duc eu să-L întâmpin"; în mâna ei strălucea alb, parfumat, un crin cum nu mai văzusem niciodată, cu transparență de alabastru și parfum de nard... * Merg repede spre oraș. E devreme, în zori, am timp, dar n-am vrut s-o mai aștept pe soră-mea. Și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie, lumina Lui... am să-mi las capul pe pieptul Lui și o să aflu toate... Alergam pe pajiște spre El așa de repede, de parcă zburam ! În jur, culorile străluceau cum nu știam să mai fi văzut vreodată ! Ce verde era iarba, ce smălțuite în toate culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina și, cu cât te săturai, cu atâta ți-era mai sete de lumină, așa cum te poate sătura și înseta numai bucuria... lumina aceea care strălucește ca bucuria... poate chiar e bucuria de adevărat, fiindcă, uite, acolo e El, prietenul nostru ! Până la urmă chiar așa e ! El e Fiul Lui Dumnezeu, altfel ce ar căuta aici, în atâta frumusețe și toată frumusețea asta care I se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci, tot e întunecat și mereu e întuneric și frig în jur când El l-a chemat pe Lazăr și frate-miu a ieșit așa, înfășurat în lințoliu, din mormânt... atunci da, atunci am văzut Soarele. Cred că numai eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și așteptare. Apoi, deodată, au plecat. Nu știu cum, dar parcă plecarea asta e altceva, e altcumva. Ca o tristețe adâncă în lumina soarelui, în pulberea drumului care joacă în lumină, în foșnetul stins din frunzele copacului, până și apa din bazin strălucește altfel astăzi.... Acum e liniște... au plecat demult și vecinii, după oaspetele nostru, spre Ierusalim... Oare ce vroia să spună El că Maria a ales partea cea mai bună, care nu i se va lua ? Ce, adică, nu i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
l-a tot strigat pe nume, el a spus că nu era cu nimeni în mașină și că nu are pe nimeni care să semene cu tânărul acela... ...Ei da, acum pleacă. Uite, a lăsat fereastra în jos. Cum îi strălucește chipul ! Cât e de bucuros! "Lazăr, știi..." am început. N-are cum să mă audă în zgomotul trenului. Dar ce spune el ?! "Maria, Maria, ai înțeles până la urmă ! Uite, și chipul tău dăruiește lumina !" Nici nu a plecat și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și răutatea, trebuie să și-o vindece omul, singur. Începând cu răutatea. Tăcuserăm amândoi. Furtuna se potolise. Deasupra noastră strălucea chiar Orion. Constelația Orion. Cu stelele spadei lui, închipuia o cruce. Ca aceea pe care o făcea bătrânul pe piept, când vorbea cu tatăl nostru. Mă învățase și pe mine cum se face. Și așa, cum mă uitam la cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]