3,148 matches
-
lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. CÂNTECUL IUBIRII Inima cântă astăzi la vioară Un cântec renăscut de primăvară; Un sunet magic îmi străpunge timpul Și-n flori curate îmi aprinde câmpul. Te cânt, iubire, azi, dansând cu norii, Te cânt și mă strecor din nou cu zorii, Însă iubirea - gânduri și dorință, Îmi cenzurează stele și credință. Te cânt, iubire, rătăcindu-mi timpul
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am văzut-o cum urca ascunsă Prin seve de copac, tulpini de floare ... Părea că le străbate o 'ntrebare: - Ce e tristețea asta'n noi pătrunsă? Frunzișul clătina fiori de teamă A frunzelor străpunse de rugină Și otrăvite, fără nici o vină, De curgerea clepsidrei de aramă. Revin din zare pale abătute De Cronos, menestrelul nemuririi, Ce-și scrie pe răbojul împlinirii, Nou epitaf al frunzelor căzute. Din flori pândea o frumusețe aspră Ca un
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
inimă? Cum poți inima a-i mângâia ? Cum poți să-i redai fericirea ? Se-ntreba o mamă ce - și privea Copilul care suferea... Imagini copleșeau privind la el Căci multe mame fac la fel Când foamea, bolile sau frica, Le străpung copiilor inima! Amintește-ți, tu, mamă nefericită, O altă mamă cu inima rănită : Fecioara Sfântă, Maria, La cruce când Iisus agoniza! Eu mă gândesc la biata inimioară Când o durere cruntă mă doboară Și-atunci când fiul îmi - este amenințat, Mă
CUM POŢI ALINA O INIMÃ? de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379271_a_380600]
-
eram precum păsările sălbatice / azi fir de păpădie / mâine alt soi de desfrunzire / mă așteaptă-n prag”. În ”zgomotul de iarmaroc” al vieții , uneori sufocant, alteori, parcă ”se simte mirosul de pușcă ars” / natura își face simțită prezența: ”semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi / simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri / iar deasupra înverzea o grădină / se întreba când va ajunge să pipăie frunzele proaspete /răsfirate pe crengi întortocheate ajunse la ceruri / fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
noastre, și fructul dulce pe care l-am luat Din pomul sfânt al dragostei curate și amândoi cu poftă, l-am mușcat. ȘOAPTE Când privind în ochii tăi, văd strălucirea lunii, Te strâng la piept, să te-ncălzesc, tu, mă străpungi cu sânii. În sărutarea ce mi-o dai, e foc și e dulceață, E-atâta dragoste în ea, și-atâta dor de viață! Strâns lipiți, îmbrățișați, simțim fiorul care, Ne copleșește pe-amândoi din cap... până-n picioare. Și ne legăm
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CĂLĂTORIE... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Călătorie... Cu vocea străpung văzduhul prin picături de curcubeu... Cuvintele aș vrea să le păstrez în tăcerea singurătății... Le pun să danseze pe portativul speranței... Cu pași mici le-ndrept spre gândul ultimei melodii... Călătoresc înspre secretul albastrului-necuprins... Viv Referință Bibliografică: Călătorie... / Viviana Milivoievici
CĂLĂTORIE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369234_a_370563]
-
de noapte al castității, Corpurile aprinse de mireasma lui Eros Topiră oțelul rece, pecetluit la Toledo O vraja aiurea plutea în ete, Așezându-se simbolic pe fruntea-i Un sân rătăcit în imensul visării, răscoli tumultul în inimi. Puternică, patimă străpunse visării Regretul de mâine, doar mâine va fi: Doar Astarte în luna a noua Cu fructul iubirii în valuri Țipatul scurt pârguit va sosi ... Simplu Ochii,niciodată nu-mi rămân închiși Pentru că dacă îl închid pe cel de afară Se
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
fi de perenă Căci timpul, nu mi te-a schimbat, defel Ocean de lacrimi îl străbați, sirenă Doar să ajungem cum am fost, la fel Chiar dacă nu mai port arcul, farétra Și am ajuns, să fim ai nimănui Te voi străpunge, chiar de ești tu, "petra" Șatena mea, prin ochii tăi căprui. 01.08.2015 Referință Bibliografică: OCHI CĂPRUI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
OCHI CĂPRUI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374145_a_375474]
-
ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 6 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
meu. O fi departe, aproape, acel Dumnezeu ? O, cât aș vrea să-i descojesc, alb și subțire, trupul de stea, până la miez, până la inimă incendiind poemul-lumină, iubirea cea limpezita de țină! Aud lebădă în roșul amurg - cântecul trecerii de pe urma. Cocorii străpung văzduhul de nea, fiarele urlă și scurma. Nu deslușesc fereastră, e troienita de vis. Veni-va curând și-nălțarea - ori, poate, căderea-n abis? Aproape, departe KING CHESS Sun snow showers on my soul... Will that God be far away
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a străpuns bariera Timpului, era vibratia ce a pulsat secole în așteptarea revederii, a regăsirii? Ne-am regăsit și ne-am pierdut pentru o întâlnire viitoare fără bariere timp-spațiu??... Ne pierdem aici ca să ne regăsim dincolo de voalul Tăcerii? Să fie acesta prețul
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
noua dezordine a ... sau o tentație inocență în lunile amare ale vieții? Ai să-mi spui mâna destinului sau imposibila uitare, că inima e un vânător singuratic într-o euforie perpetuă a hoților de frumusețe! Cad și se scutură frunzele străpunse de lacrimi de ploaie. Oare ultimul lor strigăt e auzit de copacul Timp?...e Toamna lor din urmă? ... Acesta e adevăratul Sfârșit! http://www.youtube.com/watch?v=wrSb8TIgASk Referință Bibliografică: Poem final pe frunze de arțar ... / Irina Lucia Mihalca
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
Pe frunza cea crudă o mai și ceartă, Că n-are loc pentru ea, cumva să stea, Că-i doar pentru orcii ce râmă alăturea.. Apare și-o cornută din ea să se-nfrupte, În cornu-i se apleacă s-o străpungă, Dar un vânt ușor iar o ia ca s-o ducă, Până ce pe-un cap de orc o urcă.. Arătarea o scutură și ce-o mai strivește, O îndoaie cu-o copită de-o zapăcește, Noroioasă și-n inimă tare
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu iartă
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu, iartă
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
dând naștere unui adevărat „Vârtej”: „Am atins ușor cu mâinile/ Materia roșie a vieții/ Respirația-n interiorul ei/ Eram sau nu eram acolo/ În fața ochilor inimii/ Dintr-un vârtej de mirare/ Intru direct în necunoscut/ Doar arcul tău ascuțit/ Poate străpunge atât de adânc/ Materia trupului meu”. Pentru a încerca o descriere a personalitatății poetei, este necesar și aproape suficient să ținem seama întocmai de ceea ce însăși plantează în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
fraudă și corupție în cadrul serviciilor publice și militare. Cu toată nesiguranța privitoare la capacitatea Rusiei de a-și continua efortul militar, armata română, reconstituită în Moldova cu ajutorul misiunii franceze a generalului Berthelot, reia ofensiva în iunie. Acest efort pentru a străpunge linia frontului stabilizată pe Siret este marcat de două lupte, la Mărăști și Mărășești (de pe 6 pe 19 august). Comandamentul german a subestimat armata română și a contat prea mult pe dezorganizarea armatei ruse. Mackensen ordonă oprirea luptelor din cauza rezistenței
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nuanțelor, al aparențelor. O privire e doar o versiune asupra lumii, nu epuizează pluralitatea ei, și de aceea lasă loc îndoielilor. Ochiul care "vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric", de inițiat. Lui i-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eroziunea solului pot apărea la suprafață; infiltrare de apă meteorică, infestarea apelor subterane, evaporația diferitelor gaze, apariția, concentrarea în vegetația din împrejurimi a o serie de substrate toxice, astfel poate ajunge până la om prin consum. Animalele pot dezgropa, sau pot străpunge în zonele inferioare izolația (de către rozătoare), sau din cauza unor neglijențe se poate deteriora stratul protector. Sunt negesare efectuarea periodică a analizelor pentru o serie de elemente pentru a se prevenirea situațiilor de catastrofă. Prin puțuri de hiroobservație se prelevează brobe
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
daurite, frați de război". Ei cu tărie sună goarnele, îi pun în lanțuri pe prizonierii care urlă, 165 Fac sîngerosul Legămînt, si trag la sorți în coif, Și aleg moartea lui Luváh și răstignitu-l-au de arbor 232, Și l-au străpuns cu-o sulița și-ntr-un mormînt l-au pus Să moară-o moarte de Șase mii de ani233, încătușat în jur în pustiire. Sur era soarele și luna se rostogoli, glob fără rost, prin cer. 170 Fiii lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne-ncetat 140 La miriade de răvășite spirite; prin univers Ei răspîndit-au cuvintele mortale, Femeia-Întunecată absorbind Enormele Științe-ale lui Urizen, vremi după vremi cumplită Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din lăcașul meu aflat în sînul Veșnic. Și în mulțime Dezbinatu-m-am, iară mulțimile-mi copii ai Grijii și ai Trudei sînt. 350 O Rahab, te privesc. Cîndva eram că ține, Fiu Al Mîndriei, si eu de-asemeni am străpuns pe Mielul Domnului, cu furie și trufășie. Ascultă-mă din nou rostindu-mi Neamurile ca să te poți căi și tu. Și-aceștia sînt Fiii lui Los și ai lui Enitharmon: Rintrah, Palamabron, Theotormon 261, Bromion, Antamon 262, Ananton 263, Ozoth
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína lui, Nu se mai nalta împotriva lui Ierusalim, Nici Împotriva micuților ei; neprihănitul, învinuit în fața Judecătorilor, Cu slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]