1,841 matches
-
devine arzător vara - stăpână ce împarte veselie și culoare TOAMNA - expresii frumoase a sosit în caleașcă aurită, toamna, cea mai darnică fiică a bătrânului an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă își trimite vestitorii; așterne pământul cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
et génies du terreur au Moyen Âge, Paris, 1995, 149; Felix Karlinger, Lucian Blaga, „Antologie de poezie populară”, „Österreichische Zeitschrift für Volkskunde”, 1996, 4; Iordan Datcu, Împlinirea unui proiect al lui Blaga, RL, 1996, 29; Ion Șeuleanu, Poezia noastră în straie nemțești, ST, 1998, 9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 245-247; Nicolae Constantinescu, Un alt „Meșterul Manole”, ALA, 1999, 458; Ion Șeuleanu, „Meșterul Manole”, ST, 2000, 1; Iordan Datcu, Istoria unui lexicon, RL, 2002, 6; Viorica Nișcov, Când vârcolacii mâncau luna, iar
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
sub aripa lui Radu Stanca sau a lui Ștefan Aug. Doinaș). Era, cum remarcă Nicolae Balotă, „un sentimental cu pudori”, acoperindu-se cu cuvinte („verbe-afecte”, precizează același critic). El ajunge să învăluie totul, mai ales meditația despre condiția umană, în straie neologice, dominate de o luciditate căutată. Renunțarea voită la lirism duce spre o anume uscăciune a versului, de care N. este însă mândru. Următoarele cărți de poezie din anii ’70-’80 urmăresc constant o linie riscantă a sensibilității intelectualizate, cu
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Ilie Șerban, Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze pe hârtie o. care circulau în popor în vremea lor. Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor (straielor) între mire și mireasă, o. de iertăciune, prin care starostele sau unul dintre vornicei se adresează socrilor rugându-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
ceremoniilor ce adunau asemenea participanți egalând fastul obișnuit la Curtea bazileilor. Ceea ce probabil că și dorea N.B., căruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împărat”, și care pe fresca de la mănăstirea Snagov este arătat având cusut pe straiele sale de brocart purpuriu vulturul bicefal al Bizanțului. Pe altă parte, un șir de oameni de carte, în fruntea căruia trebuie așezat Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei între 1512 și 1522, a participat la îmbogățirea fondurilor de manuscrise ale mănăstirilor și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
difuz, deși foarte apăsat (căci tinerii, lipsiți de calcule, obligații sau angajamente, s-au găsit primii pe străzi). Modelul universal al jertfei creatoare făcea ca paralela națiune-Biserică să nu fie deloc artificială. Biserica nu atât o adunătură de oameni în straie deosebite, ci intersecția nevăzută între prezentul puroiat al unui popor de lași și rugăciunea neîncetată a inimilor plânse. Prin moartea eroilor am înțeles că Cel înviat are un Trup țesut din faptele de aur ale multor anonimi - cei care umpluseră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pregătit terenul pentru intrarea în mănăstire. Sunt deosebit de mișcătoare paginile de amintiri din copilărie, care evocă profunzimea credinței religioase în viața românilor transilvăneni înainte de al doilea război mondial. Străbunica părintelui „își făcea rugăciunile, fiind bolnavă în pat, pe vergile de la strai, de la țol. Își făcea atâtea rugăciuni câte vergi vedea acolo” (p. 55). Părintele Teofil ne mai povestește despre convingerea, întipărită de mic în sufletul său, că „pe grâu e obrazul lui Dumnezeu”. Locul și sfințenia pâinii în casele țărănești conducea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inevitabilă. „Cel care vorbește de la sine își caută slava sa” (Ioan 7, 18). Atunci când refuză ucenicia la școala Cuvântului dumnezeiesc, rostirea omenească nu este decât ofilită, neputincioasă și prisositoare. În dialogul cu Scripturile și tradiția, cuvintele ucenicilor lui Hristos poartă straie osebite. A scrie recenzii, de pildă, înseamnă nu doar a pasa mai departe, printr-un calcul contabil, câteva idei bine studiate. Faptul că publicarea de cărți nu trece neobservată este proba unei reactivități de tip chimic prin care se verifică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei i-ar fi venit, cred, în ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea, cavalerii acestui prea distins Ordin îspre deosebire de marele lor patron, nici unul dintre ei n-a avut, cred, vreodată de-a face cu o balenă) să nu se uite cu dispreț la vreun nantucketez, căci noi sîntem, chiar în straiele noastre de lînă și în pantalonii noștri mînjiți cu catran, mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei cu luare-aminte, deoarece ochii erau ascunși de pălărie. Nici nu-i păsa că, în timp ce stătea acolo, cîte o oră întreagă, umezeala nopții se strîngea ca stropii de rouă pe pălăria asta și pe mantaua lui, tăiate parcă în piatră. Straiele umezite peste noapte se uscau a doua zi pe el, la soare; și astfel, zi de zi și noapte de noapte, rămînea pe punte, iar dacă avea nevoie de ceva din cabină, trimitea pe alții să-i aducă. Mînca în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab. Ceasul tău a sunat, iar harponul e gata! Toată lumea jos! Să rămînă doar unul dintre voi; în arborele trinchet. Ambarcațiunile! Fiți gata! Disprețuind grijelele prinse de sarturi, oamenii lunecară ca niște meteori pe punte, agățîndu-se de fungi și de straiuri, în vreme ce Ahab cobora el însuși destul de repede de la postul lui de observație. Ă Lăsați ambarcațiunile la apă! tună el, de îndată ce puse piciorul în noua lui ambarcațiune, pregătită în ajun. Domnule Starbuck, corabia îți aparține - nu te apropia prea mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a pune cîrma toată într-un bord. BARĂ - eche, roata cîrmei. BOCAPORT îsau gură de magazie) - deschizătură în puntea unei nave, folosită la încărcarea și descărcarea mărfurilor. BOMPRES - arbore de dimensiuni reduse fixat la prova și servind ca suport al straiurilor pe care sînt învergate focurile îvelele triunghiulare de la prova). BONETĂ - fîșie de pînză care se coase de marginea unei vele principale, spre a-i mări suprafața expusă vîntului. BORDUL DE SUB VÎNT - bordul situat la adăpost față de direcția din care bate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întinde într-o poziție favorabilă față de direcția vîtului. SFILAȚĂ - element constitutiv al șuvițelor parîmelor vegetale, format din mai multe fibre răsucite împreună spre dreapta. SILAJ - brazdă despicată, de un vapor etc. SPIRAI - luminator constituit pe puntea neadăpostită a unei nave. STRAI - manevră îparîmă) fixă ce întărește arborii spre prova și spre pupa. STRAPAZANE îsau furcheți) - suporturi metalice în care se sprijină ramele unei ambarcațiuni. TACHET - piesă de lemn sau de metal, în formă de T fixată în punte, pe bordaj sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un aspect deosebit de important al realității În devenire, pe care o Înfățișa: nașterea și educarea omului nou dintre muncitorii uzinei, procesul de limpezire a conștiinței muncitorești de clasă prin Înlăturarea confuziilor care o Întunecau. (Ă). Personaje ca furnalistul Îmbrăcat În straie țărănești, Moise Ion Chincea, topitorul Timofte, apoi Alecu Chirvăsuță, Ștefan Cruță, Iftode sau Zevedeiu Bălan, reprezintă acea categorie de muncitori avansați care a răspuns din primul moment chemării partidului - eroi modești ai reconstrucției, care prin exemplul lor au imprimat elan
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ia în seamă, și îmbrăcat într-un burnus care nu-l deosebește cu nimic de oricare om al deșertului, de oricare neguțător din bazarul Bagdadului. Deodată, la un gest neînsemnat, burnusul se dă la o parte, și apar sub el straie strălucite: necunoscutul e însuși califul Harun, travestit în neguțător sau hagiu; sau e un emir venit din insulele de mărgăritare ale Oceanului Indian. La fel l-am întâlnit eu pe autorul Desfășurării într-o seară din 1945, când, într-unul din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
STALIN vede stăruința. Și-ți spune: -„E aproape biruința”. Din Wall-Street îți vor moartea căpcăunii, Vor sânge Forestal-ii și nebunii. Dar nu pot să înșele iar popoare, Nu pot să-ntunece al vieții soare, Nu pot să-mbrace-n negre straie; Te-nalță dârz și luptă, Nicolae! xUtemist, în vârstă de 14 ani, din cenaclul Fălticeni. Eugen FRUNZĂ - Cântec pentru seceriș și colectări. În: Contemporanul, nr. 191, 2 iun, 1950 Semănat-am semănat Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când în când, din adunare, câte unul se întorcea cu spatele și, aplecându-se, își astupa nara cu podul palmei ca să sufle cu mare zgomot nasul. Vârându
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a lăsat mama atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
babei Păscărița, venită pe nesimțite. Care zice de moarte nu moare, e știut. - Ei, ei ! tremură din cap Băltoaia, terminându-și șirul și nemaiînțelegând despre ce se vorbește. încă nu începuse slujba când strănile din stânga se umplură de bătrâne în straie de sărbătoare. După sfânta leturghie luară anafură și ieșiră cu toatele. în pomi fluiera o mierlă. - Pasărea asta a fost femeie, făcu ascuțit Păscărița. Când Dumnezeu și Sfântu’ Petrea mergeau pe pământ, ea i-a fâșcâit cu cânii. „Dacă fumeie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut de straiele femeilor și, de undeva din depărtare, ceva ce suna ca o voce vorbind sau rugându-se. În cele din urmă o poftiră Într-un birou unde o femeie atârna un tablou. ― Eu sunt sora Wanda, spuse femeia fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă temeam. Niciodată nu m-am bucurat mai mult să-l văd. Bineînțeles că, dacă aveam arme și pe Sergheiov, era bine, dar acum, că-l aveam și pe Soliteraj, era minunat. Pielea-i ușor înnegrită ce se vedea de sub straiele negre se potrivea perfect cu apusul întunecat. Ochii negri păreau mai înflăcărați ca niciodată, gata de luptă, pregătiți să înfrunte primejdia, împăcați cu gândul morții. Radia un soi de entuziasm bolnăvicios. Am venit cu cadouri, zise ducându-și mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
urmez, dar văzându-l pe Vladimir cu câtă nepăsare venea după cel care ieșise înaintea noastră, m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul argintiu ce strălucea până și în lumina zgârcită nu făcea decât să-mi confirme că intrasem într-o capcană. Deși țin mult la rezolvarea misterelor, țin mai mult la propria mea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Eram liber! Nu mai eram înghesuit. Îi vedeam pe toți acum. Erau sub mine. Oameni de toate vârstele, din aproape toate neamurile. Erau îmbrăcați... unii mai ciudați ca ceilalți, și doar câțiva purtau straie care puteau fi considerate normale. Vorbeau între ei. Complotau! Ecourile lor ajungeau la urechile mele și mă anunțau de ceea ce se întâmpla. Eram înlăturat. De unde? Răspunsul veni curând: din propria mea minte. Eram trădat din interior, iar eu nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]