1,879 matches
-
tămâie” se dovedește a fi o aromă indiană oarecare, de genul celor vândute în orice magazin cu profil etnic din Occident. Candele fumegă abundent, umplând aerul cu miresme orientale. În imensa lor majoritate, obiectele vândute sunt fabricate în China, inclusiv straiele preoțești. Icoanele mai provin și din Rusia, via Chișinău. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să mai afli pe tarabe obiecte care până la jumătatea anilor 1990 făceau parte din artizanatul mănăstiresc : cruciulițe și crucifixe sculptate, ouă încondeiate, icoane pictate manual
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
venit în grup organizat la București, la fel după cum cred că merg la Viena, la shopping, sau la Sinaia la munte. Bunicile sunt îmbrăcate simplu, fără extravaganță, soțiile sunt foarte „ortodoxe”, cu fuste lungi, negre, bluze cuviincioase, copiii au numai straie de firmă, mărci renumite. Ei, bărbații, au o ținută lejeră, de condus, treninguri, obligatoriu de firmă, adidași, sunt rași în cap, cu urechile grase - cu alte cuvinte, niște „biznismeni patrioți”. Tot grupul, cam 15-20 de persoane cu totul, se îndreaptă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează faptul că foarte mulți cronicari străini în trecere prin principatele românești în veacurile XVII-XIX au lăsat „note pitorești” despre acest tip de evenimente, iar „istoria recentă nu a pregetat să descopere bogăția
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la evrei, cât și la creștini, care devin ținte ale persecuțiilor romane la începuturile creștinismului. În fapt, cele două tradiții se dezvoltă în atmosfere apropiate. Exemplul instructiv al martirului asigură coeziunea grupului în fața atacurilor exterioare. Suferința îmbracă cele mai frumoase straie: "Prețioasă este suferința", declară Akibass. În același timp, credincioșii sunt îndemnați să nu se revolte împotriva suferinței, sub pretextul că nu există om care să nu fi păcătuit. Legătura între tribulațiile individului și cele ale comunității devine și mai vizibilă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
limbă a verbului a părea, apropiat semantic verbului a arăta. Tiparul [a arăta + adjectiv] este vechi în limbă, așa cum se observă în DA, tomul I, partea I, s.v. arăta: Arăți tare și voinic ca un urs (Negruzzi); Pe semne că straiele acestea pocite fac să arăți așa sfrijit și închircit (Creangă); Arătase la fire mai aspru decât cum era cu domnia d'intâi (Neculce). 149 Inventarul a fost stabilit pe baza definițiilor lexicografice din DEX 2009, corelat cu inventarul stabilit de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
lase agoniseala și să trăiască între pereții ăștia fără suflet, visa unul și același lucru: visa vechea sa casă, mai precis se visa pe sine, în copilărie, la poartă, în fața casei bătrânești, într-o zi de Paști, era îmbrăcată în straie de sărbătoare, ședea pe banca de lemn și se uita cum coboară flăcăii gătiți și ei pe ulița în pantă, pavată cu pietre de râu. Asta visa mereu. Atunci tatei i-a venit ideea să-i pună pe oameni să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am oprit, în drum spre casă (adică spre centrul așezării Durău) la o așa-zisă "Terasă", unde se consumă "bere și mici", unde prohibiția nu este permisă, unde ai voie să fumezi, să fii pământean, unde în locul "melodiilor angelice" și straiului în "cumințenie și meditație" la care ne îndeamnă cărțile ce ne-au fost dăruite, ești îndemnat, dimpotrivă, să trăiești în voia sufletului care pentru asta ți s-a dat, nu pentru a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
controlul (democratic) al puterii este esențial. Nu este greu s... distingi sinceritatea, onestitatea, competența de luciu, de suprafaț..., de superficialitate, de impostur... și de oportunism. Unii sunt isteți, descurc...reți, dar sunt goi - se vede c... „împ...râtul nu are straie”. Aroganță ieșit... din comun a altora este întreținut... de farisei ai momentului. Mulți pretind a fi ceea ce nu sunt, vorbesc f...r... noim..., sunt fanfaroni. Te intrebi dac... își dau seama ce fac. Rușinea, ca sentiment, bunul-simț, par s... nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți, Suflete! Să nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din pungulițe. Cinci fiind, aveam din abundență... Apoteoza zilei de întoarcere am trăit-o când am prins o barieră. (Trebuia să fie și o apoteoză! - Nu?) Bariera s-a împotrivit planurilor noastre la momentul potrivit: exact când natura își îmbrăcase straiul de sărbătoare și ne pregătise o ultimă surpriză, o ultimă dovadă a măreției și purității ei. Coborând din mașină pentru dezmorțirea de rigoare și ridicând ochii spre cer, acesta ni s-a înfățișat în toată grandoarea sa: un mare bandhan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
versul nu trimite doar la un crez literar, ci la o Weltanschauung și la un mod de existență. Eminescu este, înainte de toate, o majoră întruchipare românească a omului romantic, cu virtuțile, dar și cu limitele sale. Regăsim în el, în strai național, paseismul romantic, evaziunea în exotic, pesimismul superior, "religiozitatea fără religie", fantezia și visul lăsate în voia lor (în opera de creație). Nu folosește la nimeni să încerce a face din Eminescu un model creștin (și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sensul de imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un complex metaforic al definirii poeziei ca intercesor între cer și pământ". Iată, selectat acest exemplu: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Pe vremea lui Eminescu, notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul de icoană pentru sensurile de imagine artistică, așa încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
considerabilă pentru literatura noastră de tălmăciri din clasicii străini și de care rafturile noastre sărăcă cioase ar trebui să se mândrească atât pentru ceea ce reprezintă ca un mare și etern capital omenesc, cât și pentru mândra ei Înfă țișare În straie de glas românesc; dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești, imaginate de Osman, vestit bragagiu de pe Calea Plevnei colț cu știrbei Vodă, personaj fudul și aspru cu noi, băieții, ca un prinț oriental În straiele lui de mare paradă, de legendă, și cu cea mai bună bragă din tot sud-estul european. Mai trebuind să amintesc aci, ca o Încheiere și cu un cuvânt de mulțumire și de recunoștință, pe câteva mari preotese ale cultului nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În odaia ei ca să ne bucurăm, la dublu și la triplu, de toate farmecele tinereții ei prompte și robuste În dragoste. O văd stând acum pe treptele bisericii Zlătari sau bătând peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde toți ne vom Întâlni, nici tineri, dar nici bătrâni, nici buni, dar nici răi, ci după cine știe ce mă sură sau cântar și cu mai cine știe ce chipuri sau straie, care nu ne sunt date a ni le Închipui măcar Încă de pe acum... Mă Întreabă despre cei duși dintre noi și mă asigură că se va ruga pentru dânșii... Existența prostituatelor, viața lor interioară, este legată strâns de cea mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oarecum, în voie. Domnul fie lăudat! Pr. Iosif Budău, OFMConv. Luizi-Călugăra, 12-VIII-1994 Francisc în lume 1993 Francisc, sărac de bunăvoie Trecând atent printre păcate Smerit, prin lume el străbate ... De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Durerii” 1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău 7. PR. IOAN BUTNARU date biografice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuvenite. Înainte și după fiecare masă se recitau rugăciunile specifice iar ziua se încheia cu rugăciunea de seară și ”Îngerul Domnului”, înainte de culcare. Duminicile și sărbatorile de poruncă erau ținute cu sfințenie; toată familia, de la mic la mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare participa la Sf. Liturghie de dimineață celebrată în limba latină de obicei de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude dar și cunoscuți și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare au participat la această grandioasă manifestare de simpatie și prețuire. A fost, aș putea spune, „Rusaliile” pr. Ghiță, căci nu după mult timp aveau să înceapă chinurile și torturile celor „fără de Dumnezeu”! În septembrie al aceluiași an, a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]