KorAP: Find »[drukola/base=strecura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...424 >

10,586 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

le scapă Întotdeauna ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Cel de jos, șopti Josef, nu cel de sus. Mă crezi acrobat? Când geamul se ridică, el dovedi multă agilitate pentru un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se uita la ea, pentru că era ocupat cu colectarea biletelor de la pasagerii care tocmai sosiseră cu un mic tren local - femei cu copii mici În brațe și un bărbat care ținea bine o găină vie. Domnișoara Warren Încercă să se strecoare spunând „Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dintr-o roabă și altul de la un tânăr care Îmbrățișa o fată În umbra unui zid. Își trecu o mână prin păr. Între gândurile și temerile ei, legate de Q.C. Savory și Janet, de Coral și Richard Czinner, se strecură pentru moment o față tânără și rozalie și niște ochi blajini luciră săritori În spatele unor ochelari cu rame de os. — Cred, d’nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters În timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să-l vadă viu În tribunal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
promoroacă... Ce vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de serviciu. — Asta-i tot? În uniforme verzi? — Nu, În gri. Doctorul se opri. — Așa? Îi prinse mâinile Într-ale lui și ea simți că-i strecura un plic În palmă. — Du-te repede Înapoi În compartimentul dumitale! Ascunde asta. Când ajungi la Istanbul, pune-l pe poștă. Du-te repede acum! Să nu se vadă că te grăbești. Ea se execută fără să-l fi Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine, nu se simțea amenințat de nici o critică, trupul Îi era satisfăcut și emoțiile domolite. Noaptea trecută Încercase zadarnic să lucreze. Chipul fetei se strecurase Între el și coloanele de cifre. Acum era pusă În locul unde trebuia să stea. Și, pe măsură ce noaptea se apropia, se putea să aibă nevoie de ea și ea va fi acolo, iar la gândul acesta simți tandrețe și chiar gratitudine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Viena? Nu evadase el doar cu o oră În urmă din Subotica, de sub ochii unei santinele? Nu era el individul deștept, viclean, rapid În reacții, care nu ezita niciodată? Blocaseră fiecare drum de mașini și totuși el reușise să se strecoare prin barajul lor. Dar, ca printr-o fisură mică și ascunsă, Îi veni În minte gândul că dacă pe el l-ar fi căutat, l-ar fi găbuit. Căutau pe altcineva. Altcineva mai important Îi preocupa. Transmiseseră semnalmentele doctorului cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la el -, doctorul era deja ca și Îngropat, căci mintea fetei se lăsă curând purtată de zgomotul slab al unei mașini În trecere și de un sunet de pași. Țipătul ei nu trecuse neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul meu de interior. O să moară de dragul vostru. Spunând aceasta, Lauren se strecură printre oaspeții ei, conducându-ne prin mulțime, În timp ce, din mers, trimitea bezele. Când am ajuns la scări, Lauren și-a dat jos patinele și a coborât În fața noastră. La parter, Lauren și-a pus din nou patinele și apoi ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
coada ochiului, am văzut-o pe Sophia sărutându-l pe Hunter pe amândoi obrajii, probabil după obiceiul franțuzesc. Apoi și-a aruncat brațele În jurul gâtului lui și l-a Îmbrățișat, Înainte de a pleca. Hunter s-a Îndreptat imediat către noi, strecurându-se printre partenerii care făceau o minunată pereche Liz Taylor și Richard Burton, dansînd cu două fete Îmbrăcate În rochii de mireasă create de Carolina Herrera. Erau amândouă blonde, desculțe și aveau buchete de trandafiri albi. —Uite că vine Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
natura sa de prieten de profesie să se comporte ca și cum ar fi un prieten adevărat. Designeri de interior, consultanți de artă, consilieri financiari, maeștri de girotonică 1 sau cei care se ocupă de decorațiuni la petreceri, prietenii de profesie se strecoară pe nevăzute pe listele de angajați ale moștenitoarelor din Manhattan, cheltuindu-le banii, luând grosul prin cei 15% care reprezintă comisionul lor și fiind cel mai bun prieten, de care nu se pot lipsi. Cine altcineva Înțelege „cât de stresant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
magazin... —Mi-ai luat ceva? l-am Întrebat entuziasmată. —Draga mea, n-aș putea să stric surpriza... — Îmi pare rău, iubitule. —Pentru ce? Cum de mă putusem Îndoi de Hunter? Să meargă așa la Sabbia Rosa, după doar o aluzie strecurată Într-un email, era comportamentul unui soț exemplar. Toată Încurcătura asta era, În mod evident, vina celor de la hotel. Și totuși... era ciudat... Dar... ei, ce mai conta? Probabil că eram un pic cam prea paranoică, știindu-l pe Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să-l contactez. Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea anterioară se strecură Înapoi. Este Sophia, pe tine te caută. Hunter luă telefonul. În timp ce o asculta pe Sophia, Începu să se Încrunte. Crezi că nu poți face nimic? Of, Doamne... nu, chiar nu mă atrage gândul de a mă Întoarce la Paris săptămâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de la hotelul din Londra și ce naiba urma să-i spun lui Hunter. Dar când, trăgând speranța că el va fi de aceeași părere cu mine, i-am spus lui Thack că eram prea ocupată la birou ca să mă mai pot strecura să merg și la prânzul lui Phoebe, el a făcut exact pe dos și m-a bătut la cap să merg. Alixe Carter patrona activitatea de caritate de la Baby Buggy, iar el voia ca eu să Încerc să o agăț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ești. —Știu. Și-mi place așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte curând sigură cui Îi aparținea cealaltă voce: lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
avut-o eu după aceea. Vă jur că nu e nimic mai plăcut, da’ nimic, decât să fii la Paris când ești proaspăt căsătorit. Între Întâlnirile pentru prezentarea colecției lui Thackeray pe la magazine și ședințele interminabile ale lui Hunter, ne strecuram În oraș ca să luăm scurte mese de prânz romantice În Marais sau ne Întâlneam la cină În braserii intime de pe malul stâng al Senei, ca D’chez eux de pe bulevardul de Lowendal, unde ne hrăneam unul pe celălalt cu linguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
privire dezaprobatoare, adăugă repede: Doar mă știi, Gerski... niciodată nu e vorba doar de afaceri pentru mine, nu? —Nu vreau să te Încurci cu cineva ca Monterey, spuse Gerski tăios. —Și de ce nu, mă rog? Întrebă Lauren, cu un zâmbet strecurându-i-se pe buze. Gerski doar se uită la ea și oftă. Apoi Oksana spuse: —Este serdtseyed. E un ... cum Îi ziceți voi? - mâncător de inimi de frunte, de prima clasă, numărul unu. —Cuceritor de inimi, respiră Lauren cu dificultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Sophia D’Arlan aici În seara asta, am Întrerupt-o, un pic iritată. —Pierre nu merge nicăieri fără Sophia. —Dar Sophia nu mai e cu Pierre... mă luă gura pe dinainte. Exact În momentul acela am văzut-o pe Marci strecurându-se prin mulțime În celălalt capăt al camerei. Părea Îmbujorată și plină de entuziasm de la aerul rece al nopții. În spatele ei venea Pierre, iar după el, Sophia. De ce era mereu prin preajmă? Oriunde era Hunter, se părea că era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
atât de obosită, că mă durea și părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel? Sau aveau medicamentele grijă de asta? M-am simțit de parcă trăiam Într-un capitol din Valea păpușilor. Când filmul s-a terminat, m-am strecurat repede spre garderobă și m-am Înfășurat În grabă În haina de blană. Era urât afară. Dacă aveam noroc, puteam să scap fără să mă observe careva. —Sylvie? Tu ești sau Yeti? Era Marci. M-am schimbat la față. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]