2,032 matches
-
întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou, și scoase un răcnet extrem de puternic, care se reverberă în spațiul închis și făcu să vibreze și să clincăne strident întreaga rețea de metal invizibilă. Pe dată luminile se reaprinseră, un paznic furios deschise ușile de sus și coborî în goană pe scări. Când descoperi cine era intrusul, i se mai domoli furia. Tom a fost iertat, pe nedrept, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spargi odată burta peștelui, și de acolo să mă naști odată pentru totdeauna. Balast: O năimită din acelea pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă cu toate alifiile, o fată bătrînă, fardată strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu ferăstrăul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
comitetului orășenesc de partid de la Caracadâlga. Totdeauna avea aprobarea șefilor de la raion sau de la regiune. ”Băi, Cerneo, vezi că mi-a aprobat Camburov!”. ”Am vorbit cu Masleanca”...” Am aprobare de la Zodieru”...”Știe Cartianu”. De câte ori venea la pădure, Zorzon era îmbrăcat strident. Purta pe cap, invariabil, o pălărie de paie teșită, avea haine în carouri, pantaloni în dungi și pantaloni galbeni. Poseda trei ceasuri: unul la mâna stângă, cu o curea foarte lată, altul la dreapta, cu o brățară din piele de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mers în viață. Uneori am dorit din toată inima să găsesc drumul pe care mergea toată lumea. Nu e plăcut să fii singur pe o potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul țipăt mai strident pe care l-am auzit a făcut gol în jurul meu. Al doilea, o să ajung și la el, m-a lăsat singur aici. Acum, scormonind prin amintiri, ating mereu puncte dureroase. Și totuși nu renunț. Tind să mă întorc în ceea ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la frizerie. Țipătul s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu pașii lui greoi și măsurați. Apoi, sora Mihaelei, grăbită, ca întotdeauna. După ea veni la rând Virgil, actorul, care se întoarse după o oră, cu coșnița de la piață. Auzeam, de asemenea, pe Rița dere-ticînd prin odăi, cum și glasul strident al Dorinei. În fine, pe la nouă, îmi sunară în urechi, pașii mărunți ai Mihaelei, străbătând coridorul. Pleca la facultate sau se ducea să cerceteze cutia de scrisori? Da, se dusese după corespondență fără îndoială, deoarece după câteva minute pașii ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat la casă movila de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și se consumară în mai puțin de o clipă.) ― Te rog, domnule, să pleci, rosti Mihaela cu glas poruncitor. Bineînțeles am luat în glumă concedierea. Eram prea bine dispus ca să mă supăr dintr-atîta. Ș-apoi acel domnule suna atât de strident în gura ei! ― Bine, am să plec, dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. (Cînd o afla că am de gând s-o iau de soție are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta e atât de puțin! M-au cerut câțiva, nu pentru mine ci tot pentru avere. ― Nu se poate... Dă-mi voie să nu cred. ― Ba da, ba da... sublime ea cu o tărie mai mult decât trebuia. Un țârâit strident ne întrerupse: suna telefonul. Cecilia, solemnă, cu fruntea sus, parcurse cu pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-și purta majestatea simplu, firesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai cu seamă despre ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea, apoi ridică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum să-și reprime partizanatul gustian. Cum să spun? e ca și cum ne-am aștepta ca Mircea Handoca să-l felicite pe Belu Silber când acesta-l taxa de agent al Siguranței pe Mircea Eliade! Totuși, unul dintre verdictele sale sună strident, nu are acoperire, dacă nu cumva sună direct a enormitate. În tot cazul, reclamă o revenire serios și larg argumentată. Iată-l: „Noua reabilitare postdecembristă a interbelicului a avut două urmări certe: a derutat prezentul (prin modele inadecvate) și a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nu mai reușesc să pun ordine în impresii. Ce-am văzut, de fapt, în Istanbul? Un cer închis, de ploaie. Străzi, mai degrabă murdare. Amestec de modernitate occidentală și de mahala orientală. Înghesuiala istovitoare din bazar. Cocote, pe stradă, fardate strident, ochindu-și clienții. Printre ele, sunt, pro-babil, și unele de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița".) Aici, în fostul Constantinopol, au murit două imperii. Imperiul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zbor, dar eu ― mai spun o dată ― mă simt mai liniștit, în avion, când cerul e curat. Încât, îmi e dor în acest moment de cerul din California... În apropiere, se a-flă un spital. Vin și pleacă mereu ambulanțe. Sirenele urlă strident. M-am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar o găsea și acum bună de jumulit. - O serenată! O serenată! rânjea Rim batjocoritor, în lăcașuri adăpostite din el. O serenată, pe care însă și el, Rim, o persoană așa de importantă, consimțise să o cânte, fie cât de strident, luând pe Lina în căsătorie. Pe cucoana Lina! - îi spuneau glasuri mai intime încă - care, lipsită de tact, găsise de cuviință înainte de logodnă să bîl-bîie o mărturisire necerută de nimeni... La facultate... cu băieții! Ce importa pe Rim virginitatea bunei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dumnezeu mai văzuse mutra asta? Desigur că nu la dancing! Izbucni în râs la ideea Iui Lică la dancing! Maxențiu strepezi buzele galbene pe dinții slabi. Nu putea să sufere râsul. El era trist și zgomotul râsului îi scrijelea nervii stridenți. . . Nici la tennis nu-1 văzuse. Unde oare? La curse... Pe stradă? . . . Vrea să-și aducă aminte și nu reuși. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile lăcuite ale dog-cart-ului. Ada era gata să scape o ocară în "argot", dar se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gândea sumar Lică. Ada băgă de seamă ce rău arăta bărbatu-su. " Ce Dumnezeu are?" se întrebă. Dar n-avea timp de pierdut. Profită chiar de acea indispoziție și spuse dintr-o dată tot ce avea de spus, cu glasul ei strident, în fraze scurte și repezi, ce se prindeau 173 una într-alta ca inele de oțel și făceau un lanț ce gâtuia pe Maxențiu. Minciunile, nepregătite dinainte și pe care nu se sfia să le improvizeze în fața lui Lică, se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La coafor, într-o dimineață, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se grăbi într-acolo. Prin oglinzi, Nory, ce-și potrivea tunsoarea, o zărise. O boxă de coafor era un loc puțin potrivit pentru confidențe. Totuși, printre exclamările de bună revedere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci tari, stridente, iar noi, cetățenii de rând, aproape că nu mai știm ce să credem. În plus, noi pături ale populației ies în stradă, incitate de interese ale unor anumite grupări politice. Seara m-am culcat ceva mai devreme, ca să mă pot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
obișnuită de odihnă. La Buzău, de care mă leagă multe-multe amintiri privind familia numeroasă a soției, mai să nu mai recunosc vechea gară cu personalitatea ei proprie pe care o știam încă demult, fiind revopsită în culori de o cromatică stridentă, țipătoare - curată desfigurare a unei gări cu o personalitate aparte. Mă gândesc la faptul că vremea a vremuit și aproape toți din familia socrului meu au trecut cu luntrea lui Caron peste Styx. După Râmnicu-Sărat se lasă o ceață densă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare, pentru mentalitatea din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la poarta bisericii "mari", suna atunci strident, supărător, zgâriind parcă liniștea plină de umbre dinlăuntru. Cârciumarul, un bărbat între două vârste, cu un pântec enorm, apărea într-un târziu, ștergîndu-și mâinile de nelipsitul șorț murdar și mirîndu-se, cumva, că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și caietele sub braț și, pe deasupra, cu o susceptibilitate excesivă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]