2,123 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DE ZIUA FEMEII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului Suavă ești Cu sânii, potire de crin, Pe care atâția bărbați îi admiră, Iar mie...ca pictor, O adâncă iubire-mi inspiră. Sub umbrele blândului asfințit, Ești mândră și ciudată, Ți-e inima arzândă, Și trupul ți-e de jar. Rob
DE ZIUA FEMEII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374554_a_375883]
-
izvorăsc perpetuu ape nepătate, Lumini ce luminează înainte de a se adumbri Plăpândul sufletul ferit de la moarte! Mă leg cu inima de a Ta dreptate, Și vreau pe Tine, mereu a te iubi! FEMEIA ÎN ROȘU Pe strada amintirilor din lumina suavă, candidă a tăcerii, Femeia în roșu docil și subtil viața mi-a intersectat. Privind prin ocheanul de chihlimbar al porții dorului, Am secătuit izvorul vibraților printr-un ritm cugetat. Ritmul pașilor de tangou întrezărea simțul amorului. Amor ce călăuzea frumusețile
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în forme interesante, de la nuanțele cele mai deschise, de un verde crud de primăvară la cele întunecate, ale frunzelor pomilor fructiferi plini de rod. Dansul lor lin se sfârșea la atingerea suavă a pământului roditor, acoperit cu ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și în același timp foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DOR DE MAMA Mi-e dor de tine, Mamă, ce mult aș vrea să știi...! Te regăsesc, adesea, în glasuri de copii, în zâmbete și-n cântec... și-ntr-un parfum suav de vis și nostalgii. Nimic nu poate, mamă, să îmi înlocuiască privirea Ta ce unduia seninul nici dragăstoasa șoaptă ce-mi modela, odată, în drag și-n sfiiciune, cu palme dulci- destinul. Tu-mi ești lumină-n noapte, și vis
DOR DE MAMA de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373386_a_374715]
-
de febră aproape schizofrenica a propriei îmbogățiri și a furtului din ... IX. DIMINEȚI, ROABELE SUFLETULUI MEU, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1691 din 18 august 2015. Am pus în palmă toate diminețile noastre, Fecioare înfiorate și delicate, Dansând suav Pe portativul fragil al memoriei infidele, Hotărâtă să te abandoneze Tocmai când ai mai multă nevoie de ea. Ți-am spus că nu-mi plac fotografiile, Copii ieftine și mute, Schingiuite în rame și albume, Peste care se așează nestingherit
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
a trecut Ca un vagabond năuc, Certat cu tinerețea și iubirea. Am facut din palmă o cupă delicată, Ca diminețile, Zăpăcite de emoție, Să nu se sperie și să fugă. Au venit grăbite, pe rând, Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave, privirile îndrăgostite și gândurile tainice. S-au mai strecurat pe furiș Curcubeie, adieri blânde de vânt, Licori din cupe de crini înmiresmați, Cântecul greierilor, cristalul munților calcaroși, Maci purpurii, frânturi de ... Citește mai mult Am pus în palmă toate diminețile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
timpul a trecutCa un vagabond năuc,Certat cu tinerețea și iubirea.Am făcut din palmă o cupă delicată,Ca diminețile,Zăpăcite de emoție,Să nu se sperie și să fuga.Au venit grăbite, pe rând,Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave,privirile îndrăgostite și gândurile tainice.S-au mai strecurat pe furisCurcubeie, adieri blânde de vânt,Licori din cupe de crini înmiresmați,Cântecul greierilor, cristalul munților calcaroși,Maci purpurii, frânturi de ... X. APROAPE IERI, APROAPE MÂINE, APROAPE NICICÂND, de Eleonora Stoicescu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Și crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Citește mai mult Mă topea flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din suflet s-a stins, tremurând,Doar ceară și fum au rămas,Doar suspin,Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau,Acum zac sângerând pe morminte de plumb.... XVII. SPLENDOARE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015. Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natură rulează Panorame copleșitoare, Puse
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să iți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile și gândurile negre,Așezate în
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
A pământului udat Cu-ale lor lacrimi sarate, Voi vă faceți un palat Fără humă, fără iască, Fără lacomele flacări, Ca atâtea mame-n jale Între voi să odihnească. Și, din amintirea veche, Voi, ce spargeți stânca-n două, Puri, suavi fără pereche, Sărutați la ceas de brumă, Sărutați la ceas de rouă, Viețile ce-n jar se curmă Și-mbrăcați-le-amintirea În veșmântul Nemurirea! CĂUTÂND O NUANȚĂ Ochii mei, Obosiți de atâta gri, Caută un temei De a visa în roz. Și-
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
sale, primăvara, Udat-a câmpu-mbrățișat de iarnă, Când pleoapele-și închide seara, Suspină muguri adormiți pe creangă. Șiroaie mari de lacrimi de iubire, Se-mprăștie prin frigul de afară. Misterul dulce, zvonul de venire, Florile-l aduc cu șoapta lor suavă. Tacit iar gândul fuge înspre tine, Deși-l opresc cu un profund oftat, Un călător prin primăveri îmi vine, Să mă numesc, poet de nori udat. Și fac acum ceasornicul să stea Să numai bată atât de cadențat. Să fie
TRUP DE CER de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373481_a_374810]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Antologie > URMELE NETĂCERII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Urmă Suavă ca o rouă, visarea mă atinge... Cu multă gingașie în versuri iar mă frânge Cu mâna pe la tâmple surâde nostalgia Și-n picurul secundei se naște poezia. În glasul tandru a liniștii din zori, Se-aud cum pașii vieții calcă
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
a servit ca reședință a negustorilor turci, de aici și numele. Acum, găzduiește Muzeul de Istorie Naturală. Nu dau curs invitației la Cazino di Venezia. Uitasem cardul Maestro acasă. Mai bine vizităm Muzeul Vivaldi, în sunetele discrete ale muzicii sale suave, din incinta Bisericii San Maurizio. Traversăm zveltul și controversatul Ponte della Constituzione (2008 - arh. Calatrava), ce face legătura dintre Piazzale Roma și gara Santa Lucia, unde racheta feroviară cu cioc de rață ne așteptă fremătând să ne ducă spre casa
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LACRIMA VÂNTULUI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului cu lacrima vântului mă spăl și-mi împletesc pașii cu aripile norilor fredonând florile de primăvară în melodia lor suavă arcuș de stele pe lamele ochilor tăi zâmbet și cunună în paharul norilor înfloriți cu lambriuri albastre 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Lacrima vântului / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor
LACRIMA VÂNTULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373637_a_374966]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LACRIMA VÂNTULUI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului cu lacrima vântului mă spăl și-mi împletesc pașii cu aripile norilor fredonând florile de primăvară în melodia lor suavă arcuș de stele pe lamele ochilor tăi zâmbet și cunună în paharul norilor înfloriți cu lambriuri albastre 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Lacrima vântului / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor
LACRIMA VÂNTULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373639_a_374968]
-
tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
foc Și mintea mea scornește idile tropicale, Atunci parfum și flăcări, și gheață la un loc, Se mistuiesc în mine și-mi fumegă-n pocale. Când îmi trimiți din suflet gând dulce, cald și bun Și mă-nvelești în giulgiul suavului tău zâmbet, Vin menestreli din ceruri, cântând sfios și-mi spun Sonete de lumină șoptite ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
privea pe lângă el. Era un tânăr suplu, cu o mustăcioară subțire, înalt, șaten, cu părul pieptănat cu cărate și frumos aranjat, fără a fi prea lung, iar când te apropiai de el, degaja un miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile fine, manichiura făcută, iar ca ținută un pantalon de stofă pe nuanța de gri, bine călcat, ca și pulovărul tip vestă și cămașa cu irizări de culoare ce se asorta cu
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
încearcă să simți unde își ține ascunse comorile sufletului. Întreabă- te apoi de ce tocmai ție ți-a dăruit patima ei arzătoare și ai să te vezi pe tine într-o oglindă. Când simți că îmbrățișarea brațelor ei te cuprinde în suave atingeri, să știi că în universul ei a intrat o legendă a sublimului. Descătușată de propiile ei nemărginimi se va avânta toată în văzduhul dorințelor și formele ei vor fi împrumutate eternității ca un model de simboluri. O lumină romantică
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
poți să le auzi, si pe care doar tu poți să pluteși! Sufletul tău vibrează, atunci când atingi podeaua. Ești într-o sală de dans sau în propria ta viață și de aceea faci pirueta după pirueta. Grația împletita cu alunecările suave, te însoțesc. Simți că doar așa viața te poate alinta. Plutești pe un dans lin, iar alteori prea zgomotos. Depinde cum simți muzică care alimentează propria ta viața. Partenerul de dans îți este timpul. Acel domn simpatic și șarmant care
DANSUL VIETII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371471_a_372800]
-
avânt; descoperim atenți, adâncuri, rostuire, în Țara mea de glorii cu destinul sfânt. Și ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc. Zici că toate păsările se strigă pe nume prin arbori seculari, cu sufletu- n vânt; Se-adună-n
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în costume, care obosiseră retinele. Doamne!..Toți uitaseră că acel dans trebuia să fie un ritual misterios de iubire. De suavă trezire, dăruire și magică unire a cerului cu pământul. Și toate astea trebuiau făcute cu sfioasă credință. Atunci, cum să pătrunzi în tainicele altare ale pământului și cerului, fără credință, misterioasă iubire și generoasă dăruire? Iar privitorii aveau nevoie de
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]