1,511 matches
-
Înotul cu labele (engleză - finswimming) sau înot subacvatic este un sport de competiție relativ nou din cadrul sporturilor nautice. Înotul cu labele este recunoscut de către CMAS (Confédération Mondiale des Activités Subaquatiques) și face parte din activitățile subacvatice ale organizației. Competiții de înot cu labele au fost organizate încă din anii 1920 în Franța, 1930 în Italia și 1940 în Anglia în care erau folosite labele de înot clasice, pentru fiecare picior. Înotul cu labele a început să
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
primul campionat al Asiei, în anul 1993 primele jocuri panamericane, precum și mai multe ediții de campionate în țările arabe. Recent CMAS a luat decizia de a reuni toate campionatele activităților pe care le guvernează într-o singură competiție, "Jocurile Mondiale Subacvatice". Prima ediție a fost la Bari, Italia în anul 2007. De asemenea, multe țări organizează campionate naționale care sunt și cu participare internațională. Înotul cu labele este un sport din ce în ce mai popular fiind practicat în mai mult de o sută de
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
apele Jiului s-ar fi revărsat provocînd o inundație de proporții care ar fi afectat serios localitatea. Bogdan Petriceicu Hasdeu a pus bazele unei asociații de sprijin și a făcut numeroase demersururi pe lîngă guvernul României privind efectuarea unor cercetări subacvatice pe fundul lacului Craiovița în căutarea legendarei cetăți. Dacă ipotetica Nedeie Crăiască n-a fost descoperită pînă astăzi, marea revărsare a Jiului, din acea perioadă, pare să se confirme. Două puternice familii: Basarabii și Craioveștii vor domina, pentru câteva secole
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
sectei Maeștrilor Vorbelor, și al cărui punct de plecare se află în Orașul Serbărilor. Imaginile care se văd aici amintesc de picturile lui Hieronymus Bosch și de cele ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân, cu petreceri dezlănțuite, focuri de artificii subacvatice realizate cu ajutorul anghilelor electrice, farandole din mijlocul cărora nu mai poți scăpa, orgii și banchete. David este un colecționar bătrân care vine în Orașul Oracolelor pentru a fi întinerit de Madonele Juneții. Ritualul are efectul scontat, dar duce la moartea
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
kilograme,iar corpul moale 10 kilograme.Trăiește în Oceanul Pacific și în Oceanul Indian.Mușchii ce acționează vâlvele sunt atat de puternici,încât scafandrii se feresc de această scoică uriașă,pentru a nu-și prinde piciorul sau echipamentul în această uriașă menghina subacvatica vie.Din sideful unor scoici oamenii confecționează nasturi. .Cochilia are 2 vâlve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Vâlvele sunt secretate de mantă, sunt calcaroase și căptușite de mantă. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic și
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
Jack pe "Titanic", aplaudata de pasagerii de la bordul mărețului vas. James Cameron a avut o fascinație pentru epave, iar, pentru el, RMS "Titanic" a fost "Everestul epavelor." El era aproape trecut de varsta la care putea să facă o expediție subacvatica, dar a spus că încă mai are "o liniște mentală" pentru a trăi viața de cercetător pe care a abandonat-o în liceu, în favoarea artei. Deci, atunci cand un material IMAX a epavei însăși a fost filmat, el a decis să
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
cu navă decât cu pasagerii. La acea adâncime, cu o presiune a apei de peste 4 tone/cm², "o singură ruptură în structura submarinului ar fi însemnat moarte instantanee pentru toți cei dinăuntru." Nu numai că riscul era mare, dar condițiile subacvatice l-au împiedicat pe Cameron să obțină materialul de înaltă calitate pe care il dorea. În timpul unei scufundări, unul dintre submersibile s-a ciocnit cu carena "Titanicului", avariind atât submarinul, cât și pachebotul, și lăsând fragmente ale submarinului împrăștiate în jurul
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
s-a ciocnit cu carena "Titanicului", avariind atât submarinul, cât și pachebotul, și lăsând fragmente ale submarinului împrăștiate în jurul superstructurii. Partea externă a camerei cpt. Smith s-a prăbușit, expunând interiorul. Și zona de lângă Marea Scară a fost avariată. Călătoria subacvatica i-a făcut pe Cameron și echipa sa "să se simtă foarte în viață... Dar existau și reacții venite după observarea epavei însăși, care nu era doar o poveste, nu era doar o dramă," a spus el. "Era un eveniment
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
a spus, "Crezi, 'Nu sunt foarte mulți regizori care merg la "Titanic." Și aceia care sunt, filmează un documentar." Din această cauză, el a simțit "o responsabilitate foarte mare în a prezenta mesajul emoțional al epavei". După ce a filmat materialul subacvatic, Cameron a început să scrie scenariul. El a vrut să-i onoreze pe oamenii care au murit în timpul scufundării, si a petrecut șase luni aflând despre echipajul și pasagerii de pe "Titanic". "Am citit tot ce se putea citi. Am creat
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
frunte - pe cap de locuitor - în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente. Resursele naturale sunt foarte reduse, mai importante fiind rezervele de fosfați. În anii 2000 în spațiul maritim al Israelului în dreptul coastei mediteraniene s-au descoperit importante rezerve subacvatice de gaze naturale. Industria tradițională (textilă și alimentară) a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului, a cauciucului, construcțiile de mașini. Recent, Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică. O ramură industrială mai
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
gheață de apă pură. Din moment ce densitatea acesteia este de aproximativ 920 kg/m, în timp ce a apei sărate a mărilor și oceanelor este de circa 1025 kg/m, aproximativ 90-92% (11/12 după alte estimări) din întreg volumul unui aisberg este subacvatic. Ca atare, forma porțiunii scufundate poate fi estimată cu greu, doar privind partea vizibilă de deasupra apei. Nu întâmplător, acest fapt a dus la crearea expresiei „partea văzută (sau nevăzută) a aisbergului” desemnând orice problemă ale cărei implicații sunt mult
Aisberg () [Corola-website/Science/299879_a_301208]
-
alge. Acestea sunt consumate de om, reprezentând o sursă bogată de proteine. Corpul lor este foarte fraged și delicat . Au o varietate de culori , de la roșu aprins până la aproape negru . În combinație cu contururi bizare determinând frumusețea incomparabilă a regatului subacvatic. Grupuri mari de alge trăiesc în apele marine și piscine cu apă dulce. Teoretic alge : plutesc la suprafață (până la o adâncime de 100 m ), în stratul de plancton , sau trăiesc în partea de jos în bentos . Rolul algelor în natură
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
1974 la Institutul de Fizică din Harkov, Ucraina, U.R.S.S. în colaborare cu Institutul pentru temperaturi joase. <br/br>Recirculatoarele criogenice AK-3 au fost larg utilizate în Uniunea Sovietică în perioada 1980-1990 în cercetări oceanografice, operațiuni militare și diverse lucrări subacvatice până la adâncimea de 45 m. Aparatul utilizează în cei doi recipienți Dewar aer comprimat sau azot și oxigen stocați în stare lichidă la temperatura de -190 C. Amestecul se face prin cântărire de oxigen și azot separat și în continuare
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
până la 13,5 ‰ în zona malurilor sud-estice, în cea mai mare parte, însă, salinitatea nu depășește limitele de 12,6 - 13,2 ‰. Iarna, în legătură cu înghețarea Volgăi, salinitatea crește în regiunea nordică. Relieful părții nordice este dominat de o "câmpie" văluroasă subacvatică presărată cu bancuri de nisip și insule acumulative. Adâncimea medie a regiunii nordice este 4 - 8 m, cea maximă nu depășește 25 m. Pragul Mangâșlac desparte Caspica de nord de cea de mijloc. Caspica de mijloc este destul de adânc, adâncimea
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
lungul malului vestic până la peninsula Apșeronski, unde curentul se desparte în două ramuri, una dintre care continuă traiectoria de-a lungul malului vestic, celălalt pleacă în Caspica de est. Lumea animală reprezintă 1809 specii, dintre care 415 vertebrate. În lumea subacvatică viețuiesc 101 specii de pești, aici este concentrată cel mai mare număr de pești cartilaginoși, dar și de pești de apă dulce, precum carpul sau șalăul. Marea Caspică servește mediu de viață unor specii binecunoscute ca labanul, scrumbia, plătica, somonul
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
Arheologia subacvatică este o ramură a arheologiei maritime și a arheologiei în general având ca obiect găsirea, recuperarea și studierea diverselor relicve istorice aflate sub apă. Arheologia subacvatică s-a dezvoltat îndeosebi în ultimele cinci decenii ale secolului XX, în special după
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
Arheologia subacvatică este o ramură a arheologiei maritime și a arheologiei în general având ca obiect găsirea, recuperarea și studierea diverselor relicve istorice aflate sub apă. Arheologia subacvatică s-a dezvoltat îndeosebi în ultimele cinci decenii ale secolului XX, în special după inventarea în anul 1943 de către ofițerul de marină Jacques-Yves Cousteau și inginerul Émile Gagnan, a aparatului autonom de scufundare prevăzut cu regulator de presiune și butelii
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
după inventarea în anul 1943 de către ofițerul de marină Jacques-Yves Cousteau și inginerul Émile Gagnan, a aparatului autonom de scufundare prevăzut cu regulator de presiune și butelii cu aer comprimat. Echipamentul a fost folosit, pentru prima dată, în domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
pentru prima dată, în domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice și
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice și încărcăturilor lor, arheologia subacvatică
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice și încărcăturilor lor, arheologia subacvatică și-a extins domeniul de cercetare asupra unor orașe, construcții și așezări scufundate sau acoperite de ape în urma unor catastrofe geologice sau eroziunii țărmurilor mării. Arheologia subacvatică este în prezent o disciplină complexă, având o activitate reglementată pe plan internațional
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice și încărcăturilor lor, arheologia subacvatică și-a extins domeniul de cercetare asupra unor orașe, construcții și așezări scufundate sau acoperite de ape în urma unor catastrofe geologice sau eroziunii țărmurilor mării. Arheologia subacvatică este în prezent o disciplină complexă, având o activitate reglementată pe plan internațional, cu metode proprii de investigație, studiu și interpretare, presupunând un ansamblu de activități ce constau din: localizare și identificare, aducerea la suprafață, conservarea și studierea relicvelor. Localizarea
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
rezultatul unor căutări documentate efectuate cu insistență și cu pricepere. De aceea, căutarea și identificarea diverselor obiecte arheologice aflate sub apă, presupune cunoștințe temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinărie etc., precum și o documentare solidă efectuată în paralel cu cercetarea subacvatică. Aceasta se realizează cu ajutorul de mijloace tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere subacvatică, filmare subacvatică, televiziune subacvatică, ROV-uri, localizare gps, precum și prin metode de căutare sub apă, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, măsurare
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
aflate sub apă, presupune cunoștințe temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinărie etc., precum și o documentare solidă efectuată în paralel cu cercetarea subacvatică. Aceasta se realizează cu ajutorul de mijloace tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere subacvatică, filmare subacvatică, televiziune subacvatică, ROV-uri, localizare gps, precum și prin metode de căutare sub apă, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, măsurare, desenare, fotografiere și colectare ale artefactelor arheologice. Locația sau zona odată stabilită, este marcată cu ajutorul unor balize sau
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
apă, presupune cunoștințe temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinărie etc., precum și o documentare solidă efectuată în paralel cu cercetarea subacvatică. Aceasta se realizează cu ajutorul de mijloace tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere subacvatică, filmare subacvatică, televiziune subacvatică, ROV-uri, localizare gps, precum și prin metode de căutare sub apă, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, măsurare, desenare, fotografiere și colectare ale artefactelor arheologice. Locația sau zona odată stabilită, este marcată cu ajutorul unor balize sau geamanduri. Aducerea
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]