5,777 matches
-
indicatorii valorici. D) Subsistemul de indicatori statistici ai eficienței economice și renta bilității: − indicatorii sintetici ai eficienței utilizării forței de muncă; − indicatorii eficienței utilizării mijloacelor fixe; − indicatorii eficienței folosirii mijloacelor circulante materiale; − indicatorii performanței financiare; − indicatorii financiari ai rentabilității. E) Subsistemul de indicatori statistici ai veniturilor și cheltuielilor: − indicatorii statistici ai veniturilor; − indicatorii statistici ai cheltuielilor. În condițiile creșterii complexității și diversității activităților economice, sistemul de indicatori statistici la nivel de întreprindere trebuie să fie flexibil și să admită extinderea și
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
coerentă a instrucțiunilor prin punctele de decizie strategice până la nivelul de execuție, precum și a informațiilor de control de la nivelul de execuție către punctele de decizie. În orice Întreprindere există fluxuri input-uri și output-uri materiale, energetice și simbolice (informaționale). Subsistemele din cadrul sistemului firmei care prelucrează aceste fluxuri sunt sisteme fizice, energetice și administrative. Structura ierarhică tinde să creeze o dependență generală și absolută a sistemelor fizice și energetice de sistemul administrativ (de informație și decizie). Structura ierarhică este suficientă atât timp cât
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ceea ce Înseamnă, de obicei, un grad scăzut de specializare a piețelor pe care le acoperă firma. Organizarea ierarhică Încearcă să-și formalizeze cât mai mult posibil activitatea, standardizând toate sarcinile și minimizând rolul relațiilor participative (și, totodată, informale) Între diferite subsisteme, astfel Încât să se acorde o importanță egală tuturor unităților. Reducând la minim numărul componentelor, sistemul ierarhic devine programabil, Întrucât activitățile sale pot fi planificate cu mult timp Înainte și se cunoaște cu exactitate răspunsul sistemului la o situație dată. Drept urmare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
de start de 1000 puncte, reprezintă evoluția tuturor societăților listate pe piața "over the counter". Odată cu introducerea celor două categorii de excelență pe piața RASDAQ, au fost lansați indicii RAQ-I și RAQ-II. Pe lângă aceștia există indicele RASDAQ 50 și subsisteme de indici delimitate de diverse criterii de grupare a titlurilor tranzacționate pe această piață: localizare geografică, capital social, sector de activitate reprezentat 7. În tabelul următor este prezentată situația indicilor bursieri din țările cu piețe considerate emergente ale Europei, la
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
op. cit., p. 41) Absorbția duce în timp la o omogenizare organizațională și a culturii de afaceri a firmelor implicate. Păstrarea se referă la menținerea practicilor de management și a motivațiilor firmei achiziționate. Simbioza presupune un sistem rezultant de firme cu subsisteme finite, bine delimitate, dar fără frontiere, pentru a permite potențarea reciprocă a afacerilor. Holdingul reprezintă forma de organizare în care o corporație-mamă deține un număr suficient de mare de acțiuni în cadrul unor societăți numite firme-fiică, pentru a avea controlul acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
și activitățile militare, diplomatice și umanitare ale țării. Nu mai este de dorit să fie din nou reformați oamenii, cum își propun unii dintre noii partinici, nemulțumiți de persistența mentalităților la care și ei contribuie vrând-nevrând. Educația, sănătatea ori alte subsisteme sociale trebuie reformate cu înțelepciune, înlăturând riscurile unui alt genocid asupra unui popor cu tot mai mulți oameni vârstnici și cu venituri scăzute. În sistemele de învățământ supuse unui amplu proces de reforme, vechile forme de educație, nu se pot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Orientul Apropiat, Asia de sud-est, Europa central-estică, disputate de puterile celor cinci zone geostrategice. Recent, în lucrarea “Geopolitics of the World System” (2002), autorul a lansat teoria spațiilor globale, prin care afirmă organizarea sistemică a lumii, într-o ierarhie geopolitică, ale cărei subsisteme în ordine ierarhic descrescătoare sunt: spațiile geografice globale, regiunile geopolitice, națiunile-state, unitățile subnaționale. În acest context, identifică două spații geografice globale: unul maritim (America de nord, Australia-Pacific) și unul continental (Eurasia), constituite fiecare din regiuni distincte. Între cele două mari
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
evoluției și comportamentului esențială este o cunoaștere cât mai bună a structurilor specifice. Iar urmărirea acestui obiectiv cere să se acorde cea mai mare atenție descrierii. Ca și pentru tehnician, pentru biolog cunoașterea cât mai bună a organizării prin cercetarea subsistemelor și a interacțiunilor lor va fi o condiție necesară pentru a răspunde cu succes la întrebări de tipul „de ce?“ și „pentru ce?“, cum ar fi „de ce are pisica gheare încovoiate și retractile?“ Este tocmai ceea ce distinge acea orientare a cercetării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și B2 în schema 2). 3. Constrângerile locale ale unei anumite limbi, de ordin fonetic și (orto)grafic, lexical, gramatical, semantico-logic. Ipoteza categorizărilor (prototipice) de bază nu are sens decât în contextul limbajului conceput ca un sistem complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice sunt cel fonetic-fonologic, morfologic, lexical, sintactic, semantic și pragmatic. Îmi propun aici să încerc o reorganizare a acestor subsisteme într-o teorie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice sunt cel fonetic-fonologic, morfologic, lexical, sintactic, semantic și pragmatic. Îmi propun aici să încerc o reorganizare a acestor subsisteme într-o teorie de ansamblu. Planurile de organizare ale textualității țin seama de caracterul profund eterogen al unui obiect care nu poate fi redus la un singur tip de organizare, complex și în același timp coerent. Atunci când mă bazez pe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
va detalia modulele sau planurile complementare pe care este necesar să le distingem: Schema 2 Din perspectiva pragmatică și textuală pe care am ales să o adoptăm, un TEXT poate fi considerat drept o configurație reglată prin diverse module sau subsisteme aflate într-o constantă interacțiune. Primele trei corespund organizării așa-zis pragmatice a discursului [A], ultimele două permit să se țină seama de faptul că un text este o succesiune non-aleatorie de propoziții [B]. Pot fi astfel distinse trei planuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
B1], dar trebuie să adăugăm la acest modul de gestiune a tuturor formelor de așezare în text un alt modul, cel al structurii secvențiale a textelor, (prototipuri de secvențe) [B2]. Aceste cinci planuri de organizare complementară care corespund celor două subsisteme sau module de gestiune ale oricărei conduite de limbaj pot fi descrise în detaliu, ținându-se cont, de fiecare dată, de dimensiunile locală și globală ale faptelor de limbă: A.1. La nivelul acestui prim modul, așa cum arată și Léo
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
această distincție între niveluri, trebuie adăugat un principiu esențial de lingvistică textuală: există o asimetrie între planurile local și global, asimetrie care rezultă din autonomia relativă a micronivelului (local), parțial suprade-terminat de macronivel (global). Așa cum notează R. de Beaugrande: "Fiecare subsistem al unui text (de exemplu lexic, gramatică, conceptele, etapele unui plan, actele de vorbire ș.a.m.d.) funcționează, în parte, după propriile principii interne și, în parte, după cum cer sau reacționează mai apoi celelalte subsisteme". Cel mai bun exemplu este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
notează R. de Beaugrande: "Fiecare subsistem al unui text (de exemplu lexic, gramatică, conceptele, etapele unui plan, actele de vorbire ș.a.m.d.) funcționează, în parte, după propriile principii interne și, în parte, după cum cer sau reacționează mai apoi celelalte subsisteme". Cel mai bun exemplu este probabil cel al folosirii imperfectului și a perfectului simplu într-o secvență narativă. Supradeterminarea parțială a micronivelului de macronivel are drept consecință folosirea masivă a imperfectului în situația inițială (sau Orientare) și în secvențele descriptive
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
inițial, și anume autoeducația ei, adică efortul și motivația fiecărei persoane de a-și exersa și dezvolta deschiderea față de tot ceea ce înseamnă comportament creator. Metode destinate personalității creatoare În acest caz, acțiunea de educație a creativității urmărește nu doar exersarea subsistemelor psihologice implicate, ci și personalitatea ca rezultantă integrativă și armonioasă a lor. Dintre cele două categorii principale de factori implicați în creativitate, cei cognitivi sunt cel mai greu de educat, pentru că ei sunt dependenți în mare măsură de zestrea nativă
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de individ în cadrul sistemului social. În esență, diferitele relații de rudenie, religioase, politice, economice revelă structura unui sistem social; la un alt nivel, normele, valorile și rolurile sociale structurează același sistem complex. Ca atare, structura socială reprezintă pe orizontală un subsistem care cuprinde entități precum familia, satul, orașul, națiunea și, pe de altă parte, ca alt subsistem, pe verticală, cuprinde grupurile de clasă, ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
unui sistem social; la un alt nivel, normele, valorile și rolurile sociale structurează același sistem complex. Ca atare, structura socială reprezintă pe orizontală un subsistem care cuprinde entități precum familia, satul, orașul, națiunea și, pe de altă parte, ca alt subsistem, pe verticală, cuprinde grupurile de clasă, ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
jucătorilor din echipă și tehnica, plus eficiența individuală în execuția componentelor tehnice Handbal III 57 individuale, a structurilor jocului, a combinațiilor tactice și sistemelor de joc în atac și în apărare. Probele de control se constituie și ele într-un subsistem propriu oricărui model de pregătire, situație în care apar mai multe elemente, respectiv: a. probe de control finale; b. probe de control intermediare; c. probe de control curente. Fiecare element, la rândul său, poate genera operații și evaluări proprii, specifice
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
echipei (m și fă reprezentative de handbal a școlii Selecția este o componentă importantă în orice model de joc al unei echipe datorită implicațiilor directe în realizarea obiectivelor modelului de pregătire. Ea cuprinde mai multe elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul model operațional. În jocul de handbal selecționarea copiilor și tinerilor, elevi de școală generală sau liceu, este un proces continuu, sistematic, are caracter activ și obiectiv. Ea vizează un evantai larg de laturi ale personalității celor care
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
definesc Fitnessul ca fiind sfera specifică de utilizare a resurselor culturii fizice și sportului Îndreptată spre optimizarea stării fizice umane, restabilirea capacităților fizice pierdute În procesul muncii (Învățării), organizarea timpului liber activ și creșterea rezistenței organismului la acțiunea factorilor nefavorabili. Subsistemele fitnessului sunt produsele culturii fizice orientate În general spre latura terapeutică. După A. G. Furmanov și M. B. Iuspa (2003) cultura fizică compensatorie - este procesul pedagogic de conducere și recuperare prin utilizarea resurselor culturii fizice pentru eliminarea oboselii, Îmbunătățirea capacității de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Învățării Wu Shu este gradația, iar la asimilarea exercițiilor forma și consecutivitatea strictă a executării lor - de la Început Într-un tempo foarte lent cu accelerarea treptată până la „superviteze”. De WuShu este strâns legat puterea „Chi”. Aceasta se evidențiază ca și subsistem individual WuShu și reprezintă un mod de Întărire al sănătății prin aplicarea moderată a puterii „chi”, adică puterea sufletului de viață. În general, conform teoriei chinezeșri sistemul Wu Shu - este un gen de cultură fizică, formată istoric pe baza activității
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
un sistem de discipline științifice, cu diferite grade de generalizare. Astfel, putem distinge, în cadrul sistemului: discipline științifice de sinteză (Teoria și Metodica educației fizice și sportului), cu cel mai înalt grad de generalizare, care stau la baza disciplinelor teoretico-metodice specifice subsistemelor educației fizice și sportului; un grup de discipline științifice cu caracter istorico-organizatoric; un grup de discipline științifice specializate ale științelor psiho sociopedagogice; un grup de discipline științifice specializate ale științelor biologice. NOȚIUNILE (CATEGORIILE) PRINCIPALE ALE TEORIEI EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
instruire, cercetare și evaluare utilizate; biologice, prin efectele benefice asupra organismului uman; sociale, datorate modului de organizare și desfășurare (Cârstea, 1993, p. 19). Așadar, este o activitate complexă, cu sferă largă, cu un conținut diversificat și diferențiat, adaptat obiectivelor diferitelor subsisteme ale sale. În educația fizică distingem trei acțiuni specifice: influențarea dezvoltării fizice, educarea calităților motrice (fizice) și învățarea mișcărilor. Acestea se îmbină permanent, se intercondiționează și corelează în diferitele etape ale procesului instructiv-educativ. Dacă, în ontogeneză, calitățile motrice ale individului
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
dezvoltare), educarea presupune un nivel de dezvoltare superior, obținut în urma utilizării unor tehnologii, metode specifice în cadrul procesului practicării exercițiilor fizice (este vorba, de fapt, de dirijarea dezvoltării calităților motrice). Învățarea mișcărilor are drept consecință însușirea unor deprinderi și priceperi motrice. Subsistemele educației fizice (după I. Șiclovan, 1979, p.51-52) sunt (fig. 2): a. educația fizică a tinerei generații, care cuprinde: * unitățile preșcolare * școlile primare * școlile gimnaziale * liceele * școlile profesionale * școlile speciale * instituțiile de învățământ superior; b. educația fizică profesională, desfășurată în
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
c. educația fizică militară, cu specificul diferitelor arme (infanterie, marină aviație etc.); d. educația fizică a adulților; e. educația fizică a vârstnicilor; f. autoeducația fizică, realizată din proprie inițiativă sau în baza unor recomandări, de către indivizi, indiferent de vârstă. Fiecare subsistem are obiective specifice iar între subsisteme se manifestă legături logice. De asemenea, se manifestă legături puternice în interiorul fiecărui subsistem. Spre exemplu, la educația fizică a tinerii generații, legăturile între nivelurile din interiorul subsistemului sunt determinate, pe de o parte, de
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]