KorAP: Find »[drukola/base=sudic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...237 >

5,909 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

cerându-i ajutor cu gura și cu rana din frunte rânjind a răzbunare. ă Cineva i-a ținut o pernă peste față, spuse Porfiri. Capitolul nouă Sub magazinul de pălării Virginski mergea alene prin zăpada umedă de-a lungul malului sudic al Fontankăi, îndreptându-se spre nord est. Peste râul înghețat, Piața Apraxin i se întindea înainte, iar gheața îi intra în suflet de la picioare, prin cizmele sparte. I-ar fi așa de ușor să pună capăt la toate cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

-l informeze ce vești mai veneau dinspre București, ce indicații mai primeau și din afară, de la cei care se ambiționau să creadă că încă mai luptau pentru Țară și Rege, prin Germania, Franța, Spania, Portugalia, ba chiar și în îndepărtata Sudica, pe unde se ascunseseră. La un momentdat, Goncea se arătă interesat în mod deosebit de cele ce se întâmplau în Sudica. Îi ceru lui Obănceanu să-i facă rapoarte cât se poate de amănunțite despre cei care se refugiaseră acolo, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să creadă că încă mai luptau pentru Țară și Rege, prin Germania, Franța, Spania, Portugalia, ba chiar și în îndepărtata Sudica, pe unde se ascunseseră. La un momentdat, Goncea se arătă interesat în mod deosebit de cele ce se întâmplau în Sudica. Îi ceru lui Obănceanu să-i facă rapoarte cât se poate de amănunțite despre cei care se refugiaseră acolo, cum puteau fi contactați, ce legături aveau în lumea politică și economică, printre bancheri și industriași, îndeosebi printre cei care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
întreprinderii sale de fabricat șnițele, cu licență de desfacere în tot spațiul balcanic (îndeosebi în Albania). A mai venit Băcănel și cu câteva scrisori de recomandare din partea asociatului lui Schutenmatz, Maurice Katz Bildungstein, către doi mari exportatori de minereu din Sudica, dintre care unul, Isaac Feuerstein, era văr cu directorul programelor de dezvoltare pentru Europa sud-estică din cadrul Fondului Monetar Internațional. Goncea a luat documentele aduse de Băcănel, fără comentarii, ca și cum nu ar fi prezentat nici un interes. Scrisorile erau un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
prezentat nici un interes. Scrisorile erau un fel de bilete de trimitere în alb, în sensul că Bildungstein lăsase gol locul cu numele celui pe care românii l-ar fi trimis să stabilească legăturile de colaborare cu cei doi exportatori din Sudica. Îi sugerase, totuși, ca acesta să fie un ins cât mai șters, neimplicat politic în vreun fel, ba chiar puțin prigonit de autorități, dintr-un domeniu aparent fără nici o legătură cu comerțul exterior sau cu afacerile cu minereuri, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
comuniștilor de la puterea din București. În mod special se insista ca acesta să fie cunoscător, cât de cât, al unor noțiuni de arheologie și istorie veche, întrucât cel care conducea toată afcerea cu minereurile era și directorul siturilor arheologice din Sudica. Și să nu uite cei care vroiau să facă afaceri cu Sudica: acolo era o puternică dictatură... Foștii „istorici “ din oraș, câți mai rămăseseră, se întâlneau de obicei duminica la slujba de la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Părintele Ioachim le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să fie cunoscător, cât de cât, al unor noțiuni de arheologie și istorie veche, întrucât cel care conducea toată afcerea cu minereurile era și directorul siturilor arheologice din Sudica. Și să nu uite cei care vroiau să facă afaceri cu Sudica: acolo era o puternică dictatură... Foștii „istorici “ din oraș, câți mai rămăseseră, se întâlneau de obicei duminica la slujba de la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Părintele Ioachim le ținea și el evidența, cine a venit, cine e plecat, cine lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Se spunea că și-ar fi găsit adăpost chiar la Chiru acela. Apoi a reapărut. Era de-acum patronul unei Societății comerciale, „Cotroco @ Cotroco SRL“, în care al doilea acționar și director comercial era fiul său, Aurel. Aducea minereu din Sudica pentru combinatul de alumină din pădure de la Obancea. Când afacerile mergeau mai bine, Aurel și-a încheiat socotelile pe această lume. A fost văzut ultima dată viu la restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat, pe care părintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să vă explice cum e cu tradiția democrației la români? Și cu diplomația? Se privi în oglinda mare, din dreapta lui. Ridică din umeri: - Ce era și ce a ajuns diplomația acum! Ajungea pe vremuri Jambirică Brandaburlea să ne reprezinte în Sudica, unde am auzit că l-au trimis acuma? Democrația e una, iar diplomația e cu totul altceva. S-a mai pomenit să-i spună tineretul unui diplomat de carieră tataie? - Îmi pare rău, zâmbi pirpiriul. Eu așa zic la domni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise la radio că se întorsese de câtva timp în România. Făcuse avere pe acolo, în Sudica, unde trăia acum. De când revenise, făcea tot felul de donații. Nu spusese că vine și în orașul lor. Se gândi să treacă pe la prefectură să întrebe unde a tras Tomnea, poate îl și întâlnește. Să-i spună că părinții i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
că încremenise așa, aplecat pe geamul ghișeului. - Am stat și noi p’afară, tot la intendență, continuă bătrâna. Și trebuia să lăsăm un copil în țară. Ce ne-a făcut ăla... E mare acuma, pe unde a ajuns. Tocmai în Sudica. Era cât pe ce să ajungem și noi p-acolo, da’ a fost chestia aia cu Ana Pauker, de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului la timp, mai mult ca sigur că n-ar fi văzut-o. Se aștepta să treacă însă o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Chiosea închisese ochii. Aproape că nici nu-l mai urmărea pe Verginel. Se întâlnise la București de trei ori cu Tomnea, de când profesorul se întorsese. Îl lămurise cum stăteau afacerile. Se pocăise, trecuse la credințe de-ale ale ălora din Sudica, dar nu mai vroia afacerea. Mai mult, începuse să împartă și aiurea banii. Fundații, burse, studenți, cercetare. Dacă mai și predase documente pe undeva, era de mare jale... Profesorul îi spusese răspicat că nu nu mai vroia să aibă vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
aiurea banii. Fundații, burse, studenți, cercetare. Dacă mai și predase documente pe undeva, era de mare jale... Profesorul îi spusese răspicat că nu nu mai vroia să aibă vreo legătură cu ei. O rupsese și cu consilierul de la ambasada din Sudica, Jambirică Brandaburlea, vărul lui Cangurașu, omul de bază în afacere. Nu mai vroia să știe nici de Goncea. Avea să i-o spună generalului chiar Tomnea azi, pe seară, când îl aștepta să se întâlnească la Palat. Dar nu trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
se ridice. Bărbosul se sprijini cu o mână de bancă, privind concentrat șoșonii de spital ai lui Chiosea. - Experimentul continuă, șopti bărbosul, ca și cum le-ar fi vorbit șoșonilor. Tu, Aulius Chiosea, vei scăpa. Joia viitoare vei fi în avionul pentru Sudica mult visată. Unde lianele atârnă cu visele în coadă. Împreună cu Iulius Tomnea, așa cum prevăd instrucțiunile. Ți se va pierde urma. Ca și cum n-ai fi avut necazuri niciodată. O simplă poveste dintr-un vis rău. Iar tu - arătă spre Verginel - vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
sta la recluziunea de la Bumbata până se va poptoli vâlva. Minimum patru ani. Îți vor da drumul în cele din urmă, după alegerile din acel an. Vei primi scuze și dreptul de a-l urma pe dom’Aulius în fascinanta Sudica. Chiosea, ridicat și el în picioare, privea holbat spre bărbos. Bâigui: - Îl știam de Ilarion. Dacă vă referiți la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă credeți, urmăriți desfășurarea scenetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
și începu să înfulece din bucata mare de pâine, cu doi cârnați în ea. - Așa mi-a spus Pigasie, adineauri, murmură stins Aulius. Că gata, astea-s ultimele clipe. Chestia cu Biluță, cu ce scoate el, cu avionul ăla pentru Sudica și cu celelalte e de poveste. Fantezii de speranță. Să mori cu speranța-n tine, a mai zis Pigasie. Vergilnel abia atunci păru că-l aude. Se așeză și el pe bancă, nescăpându-l pe Biluță din priviri. Acela mânca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
putu să ridice brațul. Oftă nemulțumit: - Tomnea a-mpărțit cu Goncea ce găsise p-acolo, pe la Cetatea Nouă. A prins și Goncea cheag de p’atunci, și l-a făcut scăpat... Tomnea are o afacere mare acu cu d’astea în Sudica. Cu incașii, cu papuașii, cu ce mai vrei și nu vrei. Că la ăia aurul încă e căcălău. M-a băgat și pe mine, în combinație, după ce am ieșit de la popreală. M-am ales cu minereurile, cu ceva tablă, profile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
aurul încă e căcălău. M-a băgat și pe mine, în combinație, după ce am ieșit de la popreală. M-am ales cu minereurile, cu ceva tablă, profile, mizilicuri de-astea. Jambirică a lui Brandaburlea, de l-a pus Goncea diplomat în Sudica, ce crezi că păzește? Actele alea crezi că le-a adus Tomnea de la el din seif? Nu le-a ștampilat Jambirică? Vorbea, tot întorcând capul după rotocoalele fluturelui. Vergilică se îndură și-l strivi, pocnindu-l tocmai când se așezase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
este. Auzii că s-a’ntors acuma în oraș, să-l facă cetățean de onoare. Să-i dea prefectul Soporan... Ce să-i mai dea, Vergilică, ăstuia, când el are afcerea lui de-a pus-o pe picioare, acolo în Sudica aia?! Dacă vrea, cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
altceva fusese. De fapt, profesorul plecase de parcă îl luase sorbul ăla din Baltă... - E-n regulă, surâse Aulius. Mai sunt și unele defecțiuni în afaceri. Acolo, la Jambirică, s-a rupt firul. N-ai văzut că au schimbat guvernul în Sudica? Uite că a răzbătut până aici schimbarea lor. Socialism! Să faci comunism în Sudica, de parcă ei n-ar fi văzut ce-a ieșit p’aici. Dar asta-i istoria, Vergilică. Bufnește comunismul unde nu te-aștepți. Că zac flămânzii peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-n regulă, surâse Aulius. Mai sunt și unele defecțiuni în afaceri. Acolo, la Jambirică, s-a rupt firul. N-ai văzut că au schimbat guvernul în Sudica? Uite că a răzbătut până aici schimbarea lor. Socialism! Să faci comunism în Sudica, de parcă ei n-ar fi văzut ce-a ieșit p’aici. Dar asta-i istoria, Vergilică. Bufnește comunismul unde nu te-aștepți. Că zac flămânzii peste tot... Încercă să-și treacă picior peste picior. Nu le mai simțea. Continuă, oftând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Că zac flămânzii peste tot... Încercă să-și treacă picior peste picior. Nu le mai simțea. Continuă, oftând. - Dar la noi totul e-n regulă. Doar că Tomnea ăsta a venit prea târziu. Au sosit alții înaintea lui. Tot din Sudica. Vor să-l recupereze, să-l ducă înapoi, să le arate... ce să le mai arate? Ai văzut ce-a spus Pigasie. - Acuma, la prânz - continuă Vergilică, neluându-l în seamă -, îi dă diploma de onoare la prefectură. Îl așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
carte după carte. Vergilică se veseli: - Dom’ Aulius, zău, dacă căcănarul ăla scoate și un picior din cabina aia în care a intrat acu, să știi că bărbosul ăla n-a mințit. Scăpăm, bre. Matale cu o deplasare regulamentară la Sudica, io fac puțină popreală și totul se aranjează. Nu s-a meritat? Aulius dădu să se ridice. Nu-i ieși decât un horcăit și mai adânc decât cel dintr-un paragraf anterior. Se desfundase cine știe ce hău și se revărsa acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]