5,950 matches
-
după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după care continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alt nor din această lume, iar în cele din urmă nega convins: Nu observ nici o diferență. —N-o observi, pentru că nu te-ai uitat la el, răspunse. Dar dacă ai fi fost atent, ai fi băgat de seamă că, deși sufla o briză ușoară dinspre nord-est, norul acela este în același loc de mult timp, ceea ce înseamnă că ceva îl împiedică să înainteze... Îl ciocani ușor în cap, ceea ce-l obligă pe Tapú Tetuanúi să se scarpine, mai degrabă afectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care fără îndoială că avea să-i debarce dușmanul, să își dea seama de manevră, ceea ce le-ar da timp suficient ca să fugă, iar navă lor se dovedise extrem de rapidă chiar și numai cu foarte puțin vânt. Deocamdată nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se va iscă vreunul, insă chiar și așa hotărî să renunțe la bătălia navală, care nu-i asigura victoria, pentru o ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioarele goale pe scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
segmentul D. Tristul adevăr e că poți să-ți tot vopsești părul în culoarea potrivită și să te prefaci că ești un material amuzant și tonic, chiar și atunci un terorist înarmat cu un cutter s-ar putea să-ți sufle cele șapte minute. Sigur, pot să te înregistreze și să te dea a doua zi, dar nu prea se întâmplă. Au materiale pentru toată săptămâna, și să dea banda cu tine a doua zi înseamnă să taie pe altcineva... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
renunțase să-și mai asume vreun risc. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un film de amator cu o fetiță purtând un coif de hârtie la o petrecere, prins cu elastic sub bărbie, o fetiță care suflă în lumânările de pe tort. — Înainte să te dea afară, spune doamna Clark, o instruiești pe noua venită, spunându-i... Nu atinge. Frige! Dă jos picioarele de pe canapea! Și...nu cumpăra niciodată ceva cu un fermoar de nylon. Cu fiecare dădăceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le reîmprospăteze cunoștințele despre respirația gură la gură. Despre resuscitarea cardio-respiratorie. Fiecare grup se întâlnește în cabinetul sanitar ca să exerseze masajul cardiac pe manechinul din dotare. Lucrează perechi, directoarea agenției pompează pieptul, celălalt îngenuchează, prinde manechinul de nas și-i suflă aer în gură. Manechinul e un model Betty Suflătoarea, doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu ochii de plastic turnat, privind fix. Ochi verzi. Și totuși, cei care le produc, oricine-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i se făcu milă și schimbă locul ei cu al lui. Familia Vandei mânca ținând șervetul pe brațe, în timp ce capul familiei făcea glume, spunea bancuri și povestea orice mișcare a Emei din ultimii cinci ani. Mai înainte ca Dan să sufle în lumânări, copiii se retraseră în camera cealaltă să pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vine să creadă. Au în față trei copii care abia-și târâie ghiozdanele spre școală, care le cer ajutorul de o sută de ori pe zi. Senzația însă că ei nu sunt chiar atât de neajutorați este copleșitoare. Când Dan suflă în lumânări, Luana îi privi pe toți părinții de față și tare ar fi vrut să se convingă că mesajul ei fusese înțeles: "Iubiți-vă. Noi ne iubim!" Glasul lui Marc o făcu să tresară: De un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat de vânt. Un chip frumos, cu trăsături masculine severe, un trup subțire și armonios. Seara au mers la bal, distracția favorită de duminică a tinerilor din sat. Au dansat în cerc, retrași, ferindu-se de aglomerație. Luana nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se uita la nimic. Nu-ți fie frică, i-a răspuns el, e-n regulă. E târziu, nu trece nimeni. Conducea cu capul dat pe spate de parcă ar fi fost Împins de vânt, atâta doar că În orașul ăsta nu sufla vântul niciodată. Rahat, a strigat Bob de pe locul din spate, e haios așa! S-a ghemuit Într-o parte când mașina a intrat cu viteză În giratoriu, iar cauciucurile noi ale Mercedesului au scârțâit. Farah s-a ținut bine de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
istoria lui, chiar tu mi-ai spus asta. Vreau să-mi cunosc viața, adevărata mea viață. — Dar asta, a exclamat Karl și a arătat cu amândouă mâinile În jur, asta-i viața ta, nu e destul? În seara aceea nu sufla briza. Perdelele de dantelă roz atârnate la ferestrele deschise tot timpul nici măcar nu tremurau. Adam privea motivul cu care erau decorate, crizanteme și frunze de palmieri. Totul părea neclintit și sufocant. — Maică-ta nu era de prin părțile astea, avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care o duce poporul de rând, e cazul să fim emoționați, ori să râdem În hohote? — Păi, nu sunt sigur, a răspuns Adam În cele din urmă. Deși cald, era altceva decât plăcuta căldură din insule, parfu mată de vânturile suflate dinspre mare pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care i se lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din becak nu făcea față acelei agresiuni și nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]