5,627 matches
-
cu claritate conturul unui trup care numai de bărbat nu era. Așadar feciorul în casă era fată și încă una neasemuit de frumoasă, de la care nu-și putea lua privirea. Fata trase un buștean ce zăcea aruncat pe mal, se sui pe el și, vâslind cu o creangă, porni către casa de piatră. Minunat de istețimea fetei care ocolea astfel vraja aruncată în apa lacului, regele își căută și el un buștean cu care se apropie de casă de pe celălalt mal
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Și luna vibrează iubirea pe strune. Doinesc tulnice pe poteci de munte În balade prelungind chemarea Așternută peste veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit în inimi veșnică statuie. Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
Acasa > Versuri > Iubire > METHEXIS Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
zările dace, pogorând lumina în inimile-sărbători. Fecioara prin fiorul ei melodic răpește cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Și-mi trezesc atâta nostalgie acele clipe de neuitat când, în serile calde de vară, mă chema tata afară din casă să ascultăm greierii cântând și să admirăm cerul înstelat. - Vezi, îmi zicea el, acea cărare întortocheată de lumină care suie pe cer, uite, vezi? Parcă-i o potecă prăfuită... - Unde? Unde, tată? - Cum, nu vezi?... Acolo... drumul ăst' presărat cu pulberea luminii, care vine ca un brâu... - Da, acum văd ! Ce-i acolo?... - Asta-i Calea Laptelui, așa-i zice
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
s-a dat de 3 ori peste cap și s-a făcut un armăsar alb, frumos și blând s-a înhămat singur la căruță și a grăit eu sunt calea, adevărul și viața cine vrea să mă urmeze să se suie acum nu s-a urcat nimeni! Referință Bibliografică: într-o noapte de ajun / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369007_a_370336]
-
în folclor, în folclorul suprarealist din care s-au scos noțiunile în circulație, păstrându-se numai modurile. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai tulburător în literatura română: „Buhuhu la luna șuie Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la zodie: Uhu scorpiei surate, Să-l întoarcă deandărate Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător ......................” Derivat din folclorul balcanic, ciclul „Isarlâk” încearcă reconstituirea unor timpuri istorice, „ dreapta, justițiara turcime”(I.
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
cu filosofia? - Mămico! Tu mă mai consideri un copil neajutorat. Îți reamintesc că am ajuns de ani buni la școală și studiez. Am toate drepturile și libertățile prevăzute de Lege. - Ai dreptate. Pot să-ți dau un pupic înainte de a sui scările? Uite ai acum și înălțimea mea. Referință Bibliografică: Niciodată să nu spui niciodată / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369090_a_370419]
-
-și degeaba dinții din porțelan, un implant scump și care, știa că i se potrivea perfect pe maxilarul fragil. - Phii, da slăbuță-n carne și os mai ești, fato hăi! Parcă nu ai fi una de-a noast'ă, care suie Muntele și nu doar în vacanță. Eu miros omu' de la o poștă și văz cine-mi ești cu adevărat. Tu ori ești foarte, foarte deșteaptă, ori năroadă de tot ... Da', hai, să-ți dea baba-n cărți! Nu-ți cer
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
de emailuri sprijinite doar pe două puncte de oxid de fier, extrem de friabil. Dung!!!dungggg ... * * * Din singurătatea care călăfuise cu omăt nou, puținele poteci, pe care treceau la apă oamenii și sălbăticiunile, nu se mai deslușeau decât răzlețe și ca suind din adâncuri, urletele haitei de lupi. Dar preț de un zbor de corb doar, dincolo de spinarea ascuțită a crevasei și luând în răspăr crivățul, câteva pâlcuri cu jnepeniș își îndesau cetina printre pietrele crescute acolo, direct pe 9 acoperișul pământului
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
nouă și june era și Johannes Teutonicus, organistul vestit, venea aici, de două ori pe an, din abația lui, de la Feldioara. Acum, instrumentul face doar gălăgie. Zgomot ce se ridică spre tavanul sprijinit în colonade și pilaștrii albi, grandioși. Sunetele suie alandala, se împletesc, se desfac... precum un fuior de în deslânat. Clapele de fildeș autentic sunt tocite de căte degetele le-au atins. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un vechi clopțel de grădină în curentul de aer
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
în cimitir unde se găsesc multe moaște ale sfinților mucenici. Au făcut deasupra mormântului și o capelă. CAPITOLUL 89 GĂSIREA TRUPULUI UNUI SFÂNT ANAHORET ÎN MUNTELE AMANON Un părinte din Antiohia ne-a istorisit acestea: Într-o zi ne-am suit în muntele Amanon pentru niște treburi. Acolo am gasit o peșteră. Când am intrat înăuntru am găsit un anahoret inghenunchiat, cu mâinile întinse spre cer și cu părul capului până la pământ. Socotind că este viu, i-am făcut metanie zicandu
LIVADA DUHOVNICEASCA (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370995_a_372324]
-
de locuințele omenești. Aici a găsit un om care-și lucra pământul și i-a spus: - Fii bun, frate, ia cu tine o sapă și-o lopată și vino cu mine! Săteanul a ascultat îndată de anahoret. Când s-a suit în munte, anahorretul i-a arătat săteanului mormântul bătrânului și i-a spus: - Sapă aici! Și pe când sapă el mormântul, anahoretul se ruga. După ce și-a terminat rugăciunea l-a îmbrățișat pe sătean și i-a spus: - Roaga-te pentru
LIVADA DUHOVNICEASCA (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370995_a_372324]
-
understanding A sense which only angels have: Those weeping eyes for uș were weeping Those dancing eyes for uș were dancing. OCHII CE PLÂNGEAU ÎNTR-UN TRAMVAI “Vremea curgea din norii negrii pe pavaj Că ochii plânși ce tocmai se suiseră-n tramvai Își amintea oare vremea, precum poate ochii, De vre-un iubit pierdut, de vre-un regret adînc, de vreo bucurie infinită? Uneori nici norii nu mai pot să-ndure Atâtea milioane de-apăsări. Simt cum rărunchii parcă li
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
se înfing de durere în pământ și, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Îngerul Domnului se pogoară din Cer. În mâini ține o pernă roșie, din catifea. Deasupra așază sufletul Sfântului și se suie spre Cer. Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta și la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțindu-l pe Sfântul Efrem către Domnul. Iar Domnul îl intâmpină, zicându-i: “Vrednic ești, Efrem, Căci pe
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
zidită a Bisericii Mântuitorului Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 7-lea În
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
genunchi de iarbă te strecori altar îți faci din umbre și din flori. Te poartă-n gând amurgul unui vânt rupând din colbul zilelor de plumb, pădurea-ți va fi veșnic căpătâi cu colți de șarpe te târai, s-o sui. Spinare dezbrăcată de-nfrunziri te stingi a rouă moartă în priviri, doar glasul tău mai zbate-n piept, pribeag iubiri de frunză și apus de drag. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: IUBIRI DE FRUNZĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBIRI DE FRUNZĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370057_a_371386]
-
tristele-mi chemări. Atât de-aproape ești și prea departe! Nici nu mai știu cum mai arăți și ești când frunzăresc a visurilor carte în care pari regina din povești. Dorinți târzii mă mistuie amarnic când pe golgota dragostei mă sui și înțeleg că totu-a fost zadarnic, că nu am fost de fapt al nimănui. Anatol Covali Referință Bibliografică: Al nimănui / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
preoției celei noi (cap. 34, p. 177). Același mare dascăl al teologiei ortodoxe românești - Părintele Profesor Dumitru Fecioru - în încheierea introducerii sale la această lucrare atenționează preotul din toate timpurile spunându-i: „Ia aminte, dar! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe piscul cel mai înalt al slujirii preoțești. Ești puternic. Poți lega și dezlega sufletele. Poți scoate din iad sufletele și le poți băga în rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
precum am scris: ... Așa cum mi se pare mie, cântecul ăsta-i blasfemie! Căci Dumnezeu n-a iubit lemnul care ne este astăzi Semnul, Reazimul nostru și Îndemnul. Ci alții L-au bătut în cuie, nu El a vrut ca să se suie, spre-a-L face alții, vai, statuie. Cât despre „spațiile mici”... n-ați nimerit-o nici aici. Fiind un Domn omniprezent, nu-i fixați voi un ambient! „Duhul suflă precum voiește!” Îm? Cum să gândești și să rostești, înainte de cel
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
tot. Așa zice Sfânta Scriptură în Psalmul 138: Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer Tu acolo ești. De mă voi coborî în iad, de față ești. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
ilustru din muzeu de ceară. Se destramă vraja nopții ademenitoare Când rotund începe jocul roșu noul soare. Ziua cu tumultul străzii își începe-asaltul, Soarele, pornit pe șotii, moaie-ncet asfaltul. Fără umbre de regrete viața curge valuri, Clipele sunt monumente, suie piedestaluri. Nuferi albi, imens albastru, visătorul plaur, Pom fantastic din povestea „Merelor de aur”. Luna nopților, rotundă ca o tamburină- Obiect de speculații și visare lină- Pe orbită - Doamna Mare - o alungă zorii, Șterg brutal cu strălucirea glorii iluzorii. Adrian
MERELE DE AUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369415_a_370744]
-
până la capăt, că vine o pală de vânt și-o stinge. @ viorel muha Educația este drumul pe care înveți a merge în societate. Fără acest drum, libertatea unora în democrație, de a vota, fără o percepție reală a realității, poate sui spre vârful unei socieți, monștrii. @ viorel muha Nu întodeauna unde se înghesuie turma găsești poarta spre dreptate și adevăr. Liberalismul nu poate fi toiagul corupției mascate socialiste! @ viorel muha Rămân în istorie sau în memoria colectivă acei oameni, nu prin
NU POȚI FI EU! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369544_a_370873]
-
Și pleacă ca fugar spre Padan- Aram la Laban, fratele mamei sale. Iar pe drum ostenit și îndurerat se culcă cu capul pe o piatră, și visează acel vis impresionant în care vede o scară și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se de la pământ spre cer pe acea scară iar în vârful scării pe Iisus Hristos. De fapt ceea ce el vede în acea ocazie în vis, nu era altceva decât o reprezentare ilustrativă a Planului de Mântuire. Iacov
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
Cine sunt cei buni: rușii sau nemții?” Răspunsul venea invariabil: „rușii”. Printre vecinii noștri, era și un fost soldat neamț, care - rănit fiind - după război preferase să rămână la Cluj, decât să se întoarcă în Germania. Odată, neamțul s-a suit în podul casei, iar cel mai mare dintre copii, l-a închis pe dinafară. Noi, ceilalți prichindei, am râs cu lacrimi, urmărind tentativele disperate ale omului de a deschide ușa. În final a reușit, iar eu, fiind cel mai apropiat
CANDOAREA COPILĂRIEI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369776_a_371105]