2,367 matches
-
foaie de metal, lamă“. Cuvinte de origine germană Dacă vorbim despre tradiția culinară occidentală adoptată la noi, nu putem omite numele mâncărurilor de origine germană, dintre care multe ne-au parvenit prin filieră maghiară. Ștrudel „plăcintă rulată în formă de sul, făcută din foi subțiri, umplute cu mere, brânză, nuci“ este cel mai cunoscut cuvânt din această categorie, fiind și cel mai vechi atestat (1900). În limba vorbită, are numeroase variante: ștrudir, strudul, strudur, strul, strudl. Etimonul său este germ. Strudel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
păstrarea unor cuvinte ca lat. *folliolus > fuior, lat. *fusticellus > fuscel „vergea la războiul de țesut“, lat. *pedinus > pieden „totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze“, lat. retella > rețea „împletitură din fire de ață“, lat. spatium > spaț „(reg.) spațiul dintre sulul dinainte și cel dinapoi“, lat. tendicula > tindeche „bucată de lemn sau de oțel, cu care se ține întinsă pânza la războiul de țesut“. Există și cuvinte care, probabil, n-au fost niciodată importante, și totuși există în limbă și astăzi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tale strânse stăvilesc orice cuvânt ce și-ar găsi calea, acum nu mai suntem în biserică! Mă întorc la schițele tale, schematic pe registre, Judecăți de Apoi, și tu-mi întorci ochii sus de tot înspre zodiac, desfășurat ca un sul de către îngeri, încercăm amândoi să descifrăm cele douăsprezece zodii, se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le culeagă, apoi o învălmășeală, leșinase o femeie, trebuie să nască, striga cineva, și eu ajung nu știu cum lângă ea, era mama, dar avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-am apucat repede să nu-l mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-am apucat repede să nu-l mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat eu fără nici un cuvânt din casa părintelui Dumitru, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fini! Moi aussi, și înainte de a pleca reușesc să-i pun întrebarea ce-mi stătea de mult pe buze, mademoiselle Anne est à la maison? nu-mi dau seama dacă am formulat-o corect, ea mă înțelege, tocmai îi fac sul desenul, ea își îmbracă pardesiul, non, monsieur Théodore, elle est partie à Londres, avec monsieur, Quand? și din zăpăceala ei îmi dau seama că e o întrebare prost pusă, aș fi vrut s-o întreb când a plecat, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai lipsită de vlagă ca un covor făcut sul. Peste o jumătate de oră, a apărut și Ted. El și Ashling nu mai vorbiseră de trei săptămâni, de când Ashling îl luase la întrebări în legătură cu călătoria lui la Edinburgh. —Ted, îmi pare rău, spuse Ashling încet. Credeam că ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Chicago Club pe la sfârșitul lui ianuarie. Altul mi-a povestit despre un blond masiv care a cardit trei ciorditori de le-au sărit capacele, iar apoi i-a uns pe polițai cu bancnote de douăzeci de dolari scoase dintr-un sul gros. Povestea care a pus capac la toate a fost aceea în care Lee i-a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-un bar, apoi le-a făcut cinste tuturor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am avut nevoie de un șoc electric ca să mă trezesc la realitate. O dală din pardoseala din hol se slăbise și am scos-o, cu gând s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alături de ea, până și un bărbat înflăcărat și neliniștit ca Marcus Antonius ar fi fost subjugat pe viață. Tot ce ne-a rămas de la ea sunt puținele rămășițe ale bibliotecii sale: am numărat mai bine de șapte sute de mii de suluri de papyrus. Avea o cultură vastă: îi primea pe ambasadori și-i răspundea fiecăruia în limba lui; știa să citească și să scrie în șapte limbi. Era tânără când s-a sinucis. Și nu voia să-l seducă pe Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imaginile lor. Trebuia să fie monumentul iubirii lor, de-a lungul secolelor... Însă, după moartea lor, Augustus a intrat în camera de lucru a lui Antonius și, fiindcă nu avea încredere în nimeni, a examinat el însuși toate codexurile și sulurile și i-a găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum se afla în mausoleu, prefăcut în cenușă. Se gândi că, poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse uitat ani de-a rândul, fiindcă, izbit de masă, ridică nori mari de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a latul foii. De marginea laterală a acesteia era lipită alta și, pe măsură ce Iginus desfăcea și întindea sulul, Gajus vedea că liniile mergeau mai departe, pe celelalte foi lipite una în continuarea celeilalte. Ici-colo se vedeau cercuri negre în care erau scrise nume. Iginus întinse un deget și-i zise: — Liniile sunt râuri și drumuri, cercurile sunt sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușmanii fuseseră uciși și alungați. Așa se rugase Tiberius când pusese să fie ucis Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
raft. Toate acestea sunt opere de astrologie. Macro nu arătă nici surpriză, nici un respect de neștiutor. Gajus luă un mic codex și începu să-i explice cu candoare: — Uită-te, Julius Caesar l-a inventat. Spunea că vechile volumina făcute sul îl incomodau în război. Se așeză la pupitrul lui obișnuit; între timp se asigurase că nu era nimeni acolo. Și Macro observase aceasta și se așeză; cu o nerăbdare prost înfrânată, îi spuse că știa o poveste despre marele Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă se vedea cicatricea fină în formă de Tau, semnul inițierii isiace. Avea sulul de desene sub braț; îi spuse Împăratului: — Privește, Augustus, am lucrat toată noaptea ca să completez ce voiai tu. Mi-ai comandat ca pe mensa sacră din templu, pe care în fiecare zi se vor pune parfumuri, flori, lumânări în fața statuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de obicei, Împăratul își dusese proiectul mult mai departe decât credeau ceilalți, fără să spună nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]