2,764 matches
-
mereu când pândeai. După cum spunea Moru, trocul vânătorului dibaci era să amorțească. Când a venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuia să pornesc din nou la drum. - Știi bine că venim cu tine, Îmi ziseră cu același gând parcă. Am pus Într-o traistă blănuri, pietre de mână și ierburi de leac. Minos ne-a dat câte o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu gesturile. Întâlnit lângă Marea cea mare cu străini așa de mulți-mulți ce vin dinspre Miazănoapte. Sunt niște uriași cum nu văzut nimeni, unii care poartă pe cap coarne de cerb, iar alături de ei sunt atâtea și atâtea femei cu sulițe. S-au oprit pe nisip. Țin sfat. - Bine că ai plecat, Îmi zise Minos. Iată ce-au Început să facă vorbele lui Moru. Pfuuh. Și asta se Întâmpla Încă de pe atunci, când Încă prea puțini Începuseră să vorbească. 18. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deși e surd. Ți-e și frică să-l vorbești de rău, căci nici măcar nu trebuie să fie lângă tine ca să te audă. Krog ăsta știe să meargă pe apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încolo, Încercând să găsesc un adăpost pentru Runa și pentru prunc, dar de jur Împrejur nu vedeam decât copacii aceia, balta și tufele dese. M-am dus la copacul sub care stătea Runa și am luat pietrele de mână și sulițele. - Of, Îmi spuse Enkim, pruncul ăsta stă pe dos! - Las’ că aduce noroc! - i-am răspuns fără să mă gândesc deși, știi bine că nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între ele, astfel Încât să alcătuiască un triunghi. Am legat cozile sulițelor Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între ele, astfel Încât să alcătuiască un triunghi. Am legat cozile sulițelor Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între ele, astfel Încât să alcătuiască un triunghi. Am legat cozile sulițelor Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu tot știam care era Selat și care era Dilc! Asta Însemna ceva. Odată și odată, lucrul ăsta o să fie bun la ceva, Tată din Cer, dar la ce? La ce? Pfuuh, las’ că văd eu. Am Întins blănurile peste sulițe, Încropind un fel de acoperiș, după care am netezit nisipul de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de apă firavă, strecurându-se prin pâcla strălucitoare a zorilor. Am ațintit una dintre sulițe cu vârful către apa aceea și ne-am hotărât ca la căderea nopții s-o luăm Într-acolo. Am mai ieșit de câteva ori În timpul zilei, ca să fiu sigur că nu greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una dintre sulițe cu vârful către apa aceea și ne-am hotărât ca la căderea nopții s-o luăm Într-acolo. Am mai ieșit de câteva ori În timpul zilei, ca să fiu sigur că nu greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de fiecare dată după ce mă vâram Înapoi În casa din piele, Îi spuneam lui Enkim: - Mâine vom avea apă din belșug și ne vom răcori la umbră. Apoi adormeam, veseli nevoie mare, Înfășându-ne În pieile moi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În apa aceea Îndepărtată, dar n-am zărit nimic. Am căutat Leul Adormit și am văzut că sulița ne ducea undeva mai spre mâna moale față de calea arătată de Aban. Mi s-a făcut deodată frică să nu pierd drumul, mai ales când l-am auzit pe Unu cât de fericit și de sătul gungurea. Atunci, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
auzit pe Unu cât de fericit și de sătul gungurea. Atunci, mi-am amintit de Selat și de Dilc - nu mă Învățaseră ei să aflu distanțele Între lucruri dar, măcar, Îi văzusem În ce fel lucrează. Am așezat o altă suliță, cu coada lipită de cea care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o altă suliță, cu coada lipită de cea care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de apă văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că era o noapte Într-atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de cea care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de apă văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de apă văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam aburi groși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai bine să dăm de apa aia, se hotărî Runa Într-un tîrziu. Am potrivit din nou sulițele și am măsurat ceea ce tu ai să numești deschiderea dintre ele cu piatra de mână. Deschidere, unghi, atâtea grade și atâtea minute. Tangente, cosinus și azimut. Îți jur că toate lucrurile astea mi-au trecut prin minte În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plutea, iar lumina fierbinte părea cernută din cer - era cenușie și nu te lăsa să-ți vezi nici măcar degetele picioarelor. Am dat să ne ridicăm casa din piei, dar nu mai aveam cu ce. Nu ne mai rămăseseră decât două sulițe și vreo patru bucăți de piele, din care abia dacă Înjghebarăm un adăpost pentru Unu și Runa. Cât despre burțile de apă, nu mai erau de găsit nicăieri. N-am mai spus niciunul nimic. Hârciogul ăla blestemat... Știuse dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]