6,080 matches
-
băile de la Mamaia, cazinoul din Constanța și grădina publică situată în vecinătatea bulevardului Elisabeta. Ceremonia de punere a pietrei fundamentale a moscheii din Constanța a început cu citirea unor texte din Coran, urmată de intonarea imnului regal și a imnului sultanului. După acest moment, muftiul județului Constanța a mulțumit regelui Carol I pentru construirea moscheii, ceremonia continuând cu discursul domnului Ion T. Ghica, prefectul județului Constanța. În discursul său, prefectul județului Constanța afirma că "de aici, de pe locul acesta, sfânt prin
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
străzile din orașul Medgidia au primit numele foștilor primari: Alexandru Ionescu, Kemal Hagi Amet, Zecheria Zaid, Vasile Vâlcu, Stan Sorescu, Constantin Golea, Ioan N. Roman, N. V. Bratu, D. C. Antonescu și G. Popescu Ciocănel. Totodată, o stradă a primit numele sultanului otoman Abdul Medjid, întemeietorul orașului 3126. Această ultimă decizie a consiliului comunal al orașului Medgidia a fost contestată la prefectura județului Constanța de către domnii N. V. Bratu și Vasile Vâlcu, membri ai consiliului comunal și foști primari ai orașului, solicitându-se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o serie de așezăminte culturale și bisericești ale aromânilor. Acestea au ființat pentru perioade mai mari sau mai mici de timp pe tot teritoriul peninsulei balcanice. O realizare incontestabilă a diplomației românești și a românilor balcanici a fost adoptarea de către sultan a iradelei din 9 mai 1905 ce recunoștea existența aromânilor din Imperiul Otoman acordându-le aceleași drepturi și libertăți ca și celorlalte comunități creștine din imperiu. La începutul secolului al XX-lea diplomația românească își reconsideră poziția în legătură cu alianța cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dobrogean de la cucerirea acestuia de către otomani, în anul 1420, până la unirea Dobrogei cu România, la finele războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878. În toată perioada dominației otomane, Dobrogea a asigurat legătura directă cu hanatul Crimeii, furnizor de trupe auxiliare pentru armata sultanului, fiind, în același timp, un teritoriu de tranzit sau de staționare a trupelor otomane ce asigurau supravegherea Țărilor Române. După impunerea dominației otomane, în Dobrogea s-a stabilit o importantă populație de turci oguzi veniți din Anatolia și Rumelia. Ulterior
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ai Dobrogei erau turcii, urmați de români, bulgari și tătari. O îmbunătățire a administrației otomane în Dobrogea s-a produs la mijlocul secolului al XIX-lea, când valiu al Silistrei era Sayd Pașa. Acesta a întemeiat localitatea Medgidia, dându-i numele sultanului Abdul Medjid (1839-1861). După 1855, Sayd Pașa a construit la Medgidia cea mai frumoasă moschee din Dobrogea, tot el construind marele bazar din Medgidia. Războiul Crimeii (1853-1856) a reprezentat o nouă încercare pentru locuitorii Dobrogei, distrugerilor provocate de către acesta adăugându
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor de sigur m-ar mâhni peste măsură. {EminescuOpI 142} SCRISOAREA III Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr-o limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pământ dormea ținîndu-și căpătîiu mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a ta... În brațu-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele". Și cum o privea Sultanul, ea se-ntunecă... dispare; Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizontul îl
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu an împărăția tot mai largă se sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i sborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu an împărăția tot mai largă se sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i sborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Damasc, lulele, tabac, narghilele, covoare din Persia, cercei, salbe de chilimbar, și câte mărunțișuri pentru care oamenii aveau timp, nimeni nu zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Amintesc în special pe președinții Anwar Al-Sadat și Mohamed Hosni Al-Mubarak (Egipt), Yasser Arafat (Autoritatea Națională Palestiniană), Habib Bourghiba (Tunisia), Chazli Ben Jadid (Algeria), Ezer Weissman (Israel), Saddam Hussein (Irak), Jaafar Al-Numeiri (Sudan), regele Hussein (Iordania), Khaled fratele regelui (Arabia Saudită), sultanul Qabbus (Oman), șeicul Al-Sabah (emirul Kuweitului), Mohamed Zaid Al-Nahyan (președintele Emiratelor Arabe Unite), cărora le-am răspuns unor întrebări oarecum personale și referitoare la subiecte care erau abordate în afara convorbirilor politice strict oficiale. 6. În a doua parte a anului 1972, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având buni tovarăși pe Ștefana Velisar și Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera, la un hotel apusean; dar zilele mi le petreceam mai mult în Istambul. Cercetam bazarurile și marile moschei ale sultanilor cuceritori. Căutam în Hipodrom și la basilicile vechi prefăcute în geamii urmele Bizanțului. Pe mine mă interesau îndeosebi unele priveliști și locuri în legătură cu istoria Moldovei. Aveam nevoie de ele pentru un roman istoric pe care tocmai îl isprăveam: Zodia Cancerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pregătit să fie profesor de arheologie. Și pe arheolog îl ajută tot negoțul de antichități îndoielnice și rondele de fildeș cu desene obscene. M-am înclinat strângându-i mâna și l-am rugat să urmeze a interpreta vechea curte a sultanilor, prin care trecusem în ajun ca un turist grăbit. IItc "II" Omul meu nu era numai poet și arheolog. Cunoștea bine și istoria sultanilor. O cunoștea cu durere, deoarece din pricina slujitorilor otomani, nu cu prea multă vreme în urmă, familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am înclinat strângându-i mâna și l-am rugat să urmeze a interpreta vechea curte a sultanilor, prin care trecusem în ajun ca un turist grăbit. IItc "II" Omul meu nu era numai poet și arheolog. Cunoștea bine și istoria sultanilor. O cunoștea cu durere, deoarece din pricina slujitorilor otomani, nu cu prea multă vreme în urmă, familia lui fusese împrăștiată și redusă în așa măsură, încât el nu se mai putea aduna cu nimeni dintre ai săi în această viață. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putut ridica ochii spre orizontul unde locuiește steaua noastră polară, ci s-au mărginit între aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curând. A început a privi cu luare-aminte în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele. Însă harul n-a trecut ca fumul și ca miresmele. Noaptea a înrâurit asupra zilei; revoluția a sucit și a întors datinile; sultanul și-a scos la vedere favorita și a făcut-o soție legiuită a sa. Astfel Veneția, biruită pe mări și în insule, câștiga în altă parte o victorie cu atât mai serioasă, cu cât era mai ascunsă. Înaintea venețiencei, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfățișeze domnului său sultanul ca să-l bucure că veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sultanul ca să-l bucure că veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice, stăpâne iubite, și te poftesc să nu mă lași singură în iatacul meu. Sunt plină de îndoieli și frică. Sultanul a încercat s-o liniștească; ea i-a zâmbit cu mâhnire și s-a lipit de el ca o iederă. — Am avut un vis urât, mărite doamne. Visul s-a împlinit într-adevăr. Cei doi vraci, care aduseseră de la Amasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei. Se ridica împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârșitor decât sultan Soliman. Soarta, cu ochii de ghiață verde ca și ai doamnei Roxelana, i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor și morților. Lacrimile și strigătele nu folosesc la nimic. Unii filosofi apuseni au dovedit celor inițiați că Dumnezeu e o născocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avem și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]