2,071 matches
-
mijlocirea cărora se poate intra în contact cu strămoșii morți și divinizați. Temporar domolită de ritualurile tradiționale și de cultul comun, spaima nu va întîrzia însă să-și facă din nou apariția. Cultul creează instituțiile sociale, în măsura în care cultul încremenește în superstiție, instituțiile religioase devin rigide și dogmatizante. Pierzînd sensul viziunii lor culturale, ele se dovedesc insuficiente ca să poată conserva viața colectivă. Societatea tot mai numeroasă și influențată cultural de contactul cu triburi străine moravurilor ei nu poate supraviețui decît transformîndu-și instituțiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
etc). În epoca animistă, pe măsură ce aceasta îmbătrînește și se apropie de sfîrșitul ei, apare deja tot mai clar pericolul intrinsec al vieții sociale, consecință a conflictului dintre civilizație și cultură: suprastructura culturală se prăbușește în ruine, viziunea metafizică încremenește în superstiție și nu mai rămîne nimic decît o infrastructură tradițională devenită pură convenție. Dacă sentimentul metafizic a putut să-și creeze la început un cadru instituțional, instituțiile sfîrșesc prin a pune mîna pe putere, înăbușind astfel emotivitatea și motivitatea cu care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
transforma acest mijloc în țel final, nu mai vor decît puterea de dragul puterii și eventual nelimitată. Apar cele două forme ale puterii iraționale: dominația perversă exterioară, tirania, și dominata perversă interioară, prejudecata sub toate formele ei, mai ales prejudecata religioasă, superstiția. Ahtiate ambele după puterea nelimitată, aceste două forme de dominație perversă nu întîrzie să intre în conflict, ceea ce le obligă din ce în ce mai mult să accepte compromisuri în ceea ce privește sensul profund al instituțiilor lor. Rivalitatea lor, care zdruncină temeliile vieții sociale, distrugîndu-i apogeul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apogeul (viziunea culturală), împrăștie dezorientare, face să renască spaima; aceasta nu poate totuși deveni altceva decît stimulul unor noi eforturi de orientare. Epoca animistă va evolua spre viziunea mitică. La rîndul ei, aceasta va suferi de aceeași involuție. Tirania și superstiția rămîn și în zilele noastre pericolele capitale ale vieții sociale. Cele mai vechi mituri întrevăd acest pericol și vorbesc despre el în limbajul lor simbolic. Ele rezervă un loc important perversiunii dominatoare și dezlănțuirii spaimei, spre care aceasta face să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațională sau irațională. Forța sugestivă a tradițiilor constituie temelia credințelor, a animismului. Dar, dacă ar acționa singură, transmiterea sugestivă ar duce la credința de nezdruncinat în orice afirmație, fie ea adevărată sau falsă. Ca să nu fie de la bun început o superstiție, credința cea mai primitivă trebuie să se caracterizeze deja printr-o altă componentă, opusă credinței sugerate și impersonale. Animarea magică este însă tocmai o personificare. Ceea ce îi sugerează individului animismul și personificarea obiectelor de către acesta este în realitate ceea ce orice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
are semnificația ritualului animist: implorarea magică. Avînd acum un sens mult mai profund, sacrificiul se transformă în acțiune simbolică. Firește, sensul veridic nu se va deforma în nici o altă parte atît de ușor; aceasta nu împiedică faptul ca, prin intermediul tuturor superstițiilor, ofranda să simbolizeze renunțarea la bunurile pămîntești (promisiunea de a nu exalta dorințele), expresie a preferinței acordate principiului "divin", în acest mod poate omul spera să se arate demn de abundența bunurilor (fecunditatea), imaginată ca răspîndindu-se pe pămînt grație divinităților
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe de o parte, că apariția este un principiu misterios care, orice am face, va sfîrși întotdeauna prin a se manifesta, iar pe de altă parte să considerăm misterul drept un fel de de apariție (dumnezeu real), cauză a tuturor superstițiilor. Misterul nu-și dobîndește întreaga evidență decît atunci cînd este în întregime separație apariție, deoarece el este chiar misterul apariției și va persista, chiar dacă întreaga apariție avea să fie integral explicată de știință. În ciuda paralelismului dintre epoca științifică și cea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
său elan să "încarneze Cuvîntul" prin propriul lui efort sublimant. Acest raport esențial dependent de intensitatea emoției în fața misterului este total diferit de raportul ritual obținut prin intermediul rugăciunilor și al ceremoniilor, care pot fi o expresie a emoției, dar și superstiții fără nici o legătură cu încarnarea. Cu cît este mai intensă emoția, cu atît mai inutile vor fi rugăciunile și ceremoniile. Dată fiind necesitatea de a vorbi de la bun început despre raportul dintre om și simbolul divinitate, trebuia să fie introdusă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
încarnarea. Cu cît este mai intensă emoția, cu atît mai inutile vor fi rugăciunile și ceremoniile. Dată fiind necesitatea de a vorbi de la bun început despre raportul dintre om și simbolul divinitate, trebuia să fie introdusă dintr-o dată semnificația opusă superstiției și care nu este în nici o altă parte mai bine definită decît o face simbolul "încarnării" din Noul Testament. După depășirea acestei faze, următoarea este desăvîrșirea traducerii formei celei mai evoluate a simbolului divinității și analiza detaliată a simbolului "Dumnezeului unic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
liber, arbitrar. Eroarea făcută în privința voinței și a libertății, eroarea asupra funcționării care deliberează și motivează viața psihică credința în liberul arbitru provin aici, ca de obicei, din tendința cea mai primitivă a spiritului uman de a face dogme din superstițiile lui, de a-și ipostazia ficțiunile imaginative. Liberul arbitru este o imaginație ridicată la rangul de dogmă pentru a stabili răspunderea omului față de Judecătorul ceresc. Adevărul este că procesul deliberant este o procedură impusă omului de propria sa natură, un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vedeau semnele pe care le făcea. Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. Și nu avea trebuință să-I facă cineva măturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în om" (motivele și superstițiile care ne fac să credem în minuni). Citatul acesta exclude total credința în miracolele supranaturale. Așa-zisele miracole sînt simboluri ale vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni". Prin cuvîntul și exemplul său, "Iisus îi vindecă "pe cei al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă, fie și doar sub forma unei providențe. Nu ne putem elibera de acest vestigiu obsedant al superstiției decît prin spaima sublimată în fața misterului vieții, prin sentimentul veritabilei responsabilități, prin înțelegerea salutară a faptului că nu sîntem singuri, în mod misterios singuri, îi fața vieții și a legii ei. 2. Justiția imanentă și injustiția imanentă 1) JUSTIȚIA IMANENTĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
istoria omenirii. Nu ne rămîne decît să sperăm că nu se va adeveri într-un viitor apropiat -, prin justiția imanentă, cealaltă prezicere: apocalipsa speciei gînditoare, victimă a orbirii spiritului, considerată de mitul genezei ca fiind motivul imanent al distrugrii. Din cauză că superstiția morală crede în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Din cauză că superstiția morală crede în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și susceptibile să se transforme una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la nivelul profunzimilor magice, care astăzi nu mai sînt însă decît superstiții fără fond, el este înclinat să creadă că orice explicație naturală nu este decît profanare. Și totuși aici, ca pretutindeni profunzimea misterului nu poate fi salvată decît prin eliminarea oricărui element miraculos. După dogmă, mîniat pe urmașii lui Adam, Dumnezeu-Tatăl
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Conform chiar propriei ei legi, ea este obligată să vadă în continuare în eroii mitului trăit realizarea unei împliniri unice. Important este să ne detașăm de orice legătură exaltată, sentimentală sau ostilă, ca să o putem admira în toată libertatea (fără superstiții) și să putem acționa în toată libertatea (fără să eșuăm într-o imitație sau într-o aversiune crispată). Transformarea aceasta a credinței în lege nu poate șoca decît gîndirea afectivă, incapabilă să se elibereze de asocierea greșită "Iisus-dumnezeu-real" și care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ACTUALITATEA PROBLEMEI ESENȚIALE În fiecare moment al cursului istoriei, starea din perioada respectivă a lumii este determinată de ansamblul reacțiilor conștiente, supraconștiente și subconștiente ale tuturor oamenilor, de sublimările și spiritualizările care îi călăuzesc pe oameni și de perversiunile și superstițiile care îi afectează pe indivizi. Dar toate aceste forțe motivante sînt la rîndul lor motivate de tradițiile comune unei colectivități sau alteia. Din punct de vedere lingvistic, motivele poartă numele de rațiuni de a acționa, iar unele dintre aceste rațiuni
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
autorii catolici erau gnostici, și neoplatonicienii. Reforma era gnostică, comunismul era gnostic, nazismul era gnostic, liberalismul, existențialismul și psihoanaliza erau și ele gnostice, biologia modernă era gnostică, Blake, Yeats, Kafka erau gnostici... Am mai aflat că știința este gnostică, iar superstiția e gnostică... Hegel este gnostic, și Marx este gnostic. Toate lucrurile și opusurile lor sunt, de asemenea, gnostice"... * Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă" (AlbertEinstein) Gnoza e cunoaștere, cunoaștere prin iubire, iubirea luminii, lumina credinței. Gnoza
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care-mi impusese culoarea."450 Neurmărind interpretarea conștientă a teoreticianului de această dată, ci transmiterea unui mesaj, de fapt libertatea gestului artistic și sugestia subtilă pentru cititor, scriitorul asociază sinestezic frecvent olfactivul: "Întâia oară mă parfurmasem din nou tot din superstiție cu parfumul care făcea parte din vechea mea dragoste, ca mirosul dintr-o grădină."451 Îmbinările conotative de acest gen, sunt recurente. Elocvent este episodul în care doamna T. se află într-un compartiment de tren și întâlnește tot "ruinele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în exercitarea profesiei. Valoroase sunt textele referitoare la competență în materie chirurgicală, la avort, la obligativitatea păstrării secretului profesional sau chiar la sancționarea medicilor în cazul nerespectării îndatoririlor trasate de cod. Grație eforturilor sale, medicina s-a distanțat atât de superstiție, cât și de îndoielnicele opinii filozofice invocate în domeniu, în favoarea unor baze raționale, întemeiate pe observația medicală obiectivă. Cunoștințele de anatomie și fiziologie (obținute în temeiul disecțiilor pe animale, cele pe om nefiind permise în epocă) erau însă limitate și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Folcloristica, Știința despre folclor) este chemată să ne ducă la stabilirea de fapte psihologice ”, „trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul poporului de jos diferite manifestațiuni ale vieții, cum simte și gândește el fie sub influența ideilor, credințelor, superstițiilor moștenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le deșteaptă împrejurările de fiecare zi” Literatura orală, după părerea lui, poate fi studiată fie în scopul stabilirii originii pieselor ei constitutive, filiațiunea dintre ele precum și evoluția lor în funcție de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
sprinsen’e, / Ca doi porumbei la pen’e. Dînsuș Maria Clep, LX " În Apendice, Ovid Densusianu publică un material folcloric din manuscrisele lui I. Pop Reteganul, material care cuprinde datine și credințe la naștere, la nuntă, la înmormântare, la sărbători, superstiții, câteva balade, tradiții și legende culese din Tara Hațegului. Glosarul, indicele de nume, etc. ajută cercetătorii pentru înțelegerea mai bine a textelor. Cuprinzând texte adunate de autori din peste 40 de localități din aceasta zonă folclorică etnografică și lingvistică, monografia
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
contemporane de pregătire a maternității bazate pe presupoziția că fătul percepe sunetele din mediu și le dă o semnificație în termeni de "bien-être" -sunt în fapt și ele un procedeu de aducere în lume prin (plonjarea în)cuvânt care (dincolo de superstițiile generate de știință) consună cu ceea ce a făcut acel "unceș" (Iacob), care l-a chemat la viață pe viitorul "hermeneut de zile grele" de la Bahlui printr-o in-vocație. Inserarea acelui moment într-o tradiție de prestigiu vine pentru a da
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a inventaria detectivist coșul de gunoi, garderoba, având grijă totuși să-i lase copilului Martei, Eugenio, (martor mut și sursă de bruiaj emotiv) mâncare pentru a doua zi. Neverosimilul realului fusese insuportabil pentru protagonist, astfel încât cedează nervos, cade în fabulație, superstiție, vis, răstimp în care gândirea sa lezată se poate recupera. Rezultatul acestei stratageme de recuperare egolatră, este pragmatismul analitic (chiar dacă marcat de traume afective și emotive), în virtutea căruia naratorul compulsează surse sonore (robotul telefonului din casa Martei) sau grafice, și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Sodoma Stațiunea este un roman subversiv, provocator, un text-pilot în care arta de a seduce prin desăvârșirea formei și versatilitatea prelucrării informației nu este întrecută decât de rafinamentul structurii polifonice și angajamentul grav, totul fiind menit și drămuit să spulbere superstiția că după 1989 nu mai apar cărți de referință. Stațiunea se va impune ca o carte-reper, în ciuda unor Zoili de profesie, ce nu vor pregeta să minimalizeze pariul câștigat de Alexandru Ecovoiu (n. 1943) cu proza aplaudată de câțiva critici
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]