2,093 matches
-
instrumentele, ustensilele și costumele care servesc la exercitarea meseriei de ghicitor, cititor al viitorului sau interpret al viselor" Deși articolul a fost votat cu 37 voturi pentru și 22 contra, el este mai interesant prin discuțiile pe care le-a suscitat în plen. Acestea exprimă întru câtva un anumit curent de opinie și o mentalitate existente în secolul al XIX-lea. Atitudinea liberală, profund reformatoare, se opune atitudinii moralizatoare și protectoare de sorginte creștină: "Reglementarea și prigonirea divinației ar constitui o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
special în acest ansamblu al practicilor divinatorii. Dintru început, trebuie menționat faptul că profeția poate fi analizată din perspective diferite. Abordarea profeției din punctul de vedere al ceea ce înseamnă "cunoașterea gândului divin", adică din punctul de vedere al divinației (divinatio), suscită o serie de polemici. În general, ele exprimă două perspective de înțelegere total opuse: a) Pe de o parte, putem spune că profeția are o natură aparte care o face să iasă din sfera manticii. Profetul nu caută să pătrundă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în atenție canoanele Bisericii, nu-l vom numi nici ghicitor, nici clarvăzător, ci îl vom menționa, simplu, drept preot. Faptul că într-o anumită perioadă preoții aveau ca îndeletnicire și divinația ne îndreptățește să-l luăm în atenție. "Preotul parohiei suscită o egală neîncredere cu toate că nu prezintă nici o răsturnare a valorilor. Dar el poate rămâne străin prin ambiguitatea puterilor sale (...) El cunoaște cuvintele, ceea ce-i conferă o anumită putere; nu le-ar putea întoarce împotriva enoriașilor săi? Cunoscător al cărții și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de masă se definesc prin caracterul public, utilizarea de mediumuri, canale și mijloace tehnice de difuzare, modul indirect, difuzarea către audiențe largi și direcționarea unilaterală a mesajului 28. I. 1. 3. Teorii ale comunicării de masă Comunicarea de masă a suscitat interesul cercetătorilor și teoreticienilor, perspectivele lor luând forma unor analize care au încercat să explice atât semnificațiile pe care oamenii le atribuie procesului, cât și efectele acestuia. Totodată, intenția specialiștilor a fost aceea de a înțelege, pe de o parte
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
semnificativă pentru liberalii care anticipaseră declinul iminent al statului-națiune în viața modernă. Islamismul este o provocare directă la ipotezele liberale privind finalitatea economiei și a politicii într-un consens capitalist liberal. Provocările neprevăzute de acest fel au surprins liberalismul nepregătit, suscitând întrebarea dacă drumul liniar al ameliorării condiției umane este atât de direct și de inexorabilă pe cât crezuseră ei nu cu mulți ani în urmă. Traducere de Alexandra BOGDANOVICI Ruxandra IVAN Capitolul 4 Școala Engleză Andrew Linklater "Școala Engleză" este un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională (Wight 1977: 41). Dezgustul față de apartheid a fost o temă asupra căreia a căzut de acord întreaga societate internațională. Atent la competiția ideologică dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, Bull adăuga că înțelegerea asupra apartheidului a fost tema care a suscitat cel mai înalt nivel de consens moral global din anii '70 și '80 (Bull 1982: 266). Revolta împotriva supremației albe dezvăluie cum pot fi făcute progrese către o mai mare solidaritate. După cum aprecia Bull (1977: 95), dacă "există dovada unui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sterilizat (găsim inspirată formula lui Călinescu) a lăsat pe dinafară cea mai mare parte a producției publicistice, subsumată unui tip de discurs social, vector plurisemnificant astăzi. De gustibus non discutandum... Dovadă stă faptul că discursul cotidian al lui Arghezi a suscitat opinii contrastante printre mai tinerii săi congenerii, dintre care unii, precum Eugen Ionescu, i-au contestat brutal talentul și originalitatea în intervenții polemice susținute, sfârșind prin a-l admira fără rezerve. La fel, tânărul Noica, dintr-un entuziasm de frondă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironie, de această dată) meritele și calitățile: "Dacă citiți Facla, și am motive să cred că o citiți, veți fi aflat, ca un bărbat de știință documentară cum am onoarea să vă cunosc..." [s.n.] Dacă scrisoarea deschisă argheziană nu a suscitat deloc interesul exegeților e pentru că, probabil, nu i se recunosc defel atributele literarității. Încetând să ne întrebăm unde se termină proza ideilor și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tip ideologic și cultural, vom aduce în discuție (operând o regresie în timp, pentru a reveni la intervalul istoric care ne interesează, dar și pentru a observa departajările contextuale) o piesă devenită celebră atât prin polemicile pe care le-a suscitat, cât și prin valoarea sa testimonială de autentic document istoric. E vorba de "Manifestul Crinului Alb", apărut în Gândirea, VIII, nr. 8-9/1928, un manifest generaționist pe cât de apropiat în plan ideatic de cel al revistei Rost, pe atât de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat fiind că proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expertiză a Monicăi Spiridon aplicată discursului publicistic eminescian 213. Autoarea a inițiat un act de revalorizare, justă și argumentată, a unui corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intime ale umanului biologic. Fie că recurge la îngroșarea unei trăsături, "din fuga condeiului", la o imagine caricaturală, concentrată într-un paragraf, sau la un portret de dimensiunile unui text întreg, caricatura argheziană are aspectul unei parade a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în confruntarea cu Iorga (cum a fost cazul lui E. Ionescu și al lui Lovinescu). Dincolo de inerentele implicații etice, mai puțin importante în ceea ce ne privește, acestei polemici trebuie să i se recunoască nu doar latura spectaculară, prin care a suscitat interesul general în epocă, ci și cea funcțională, de motor care pune în mișcare resorturile intime ale oricărei literaturi. Din acest unghi, polemica reprezintă un virtual perpetuum mobile ce dinamizează cultura, eliberând energii constructive: în el, modernul și tradiționalul sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în genere, se verifică prin interesul pe care-l suscită nu numai la nivelul segmentului specializat (criticul și expertul, în terminologia lui Paul Cornea), ci și în rândul celor mai puțin inițiați. Dacă poezia argheziană a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în Săptămâna Mare, ca să recapete viață, regenerate, reîncălzite de glumele deocheate ale unora și de rugăciunile altora. Nu mai este un lucru obișnuit ca oamenii să aștepte farmece și miracole din partea Imaginilor. Dar cum să le negăm facultatea de a suscita în noi nepotrivite întoarceri ale sentimentelor refulate? Salturi înapoi oarecum jenante în cronologia lui sapiens? Imaginea, cum am văzut, ține de un timp imobil, care este cel al afectivității, al religiosului și al morții. Acest timp ignoră construcțiile rațiunii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un respect deosebit pentru această scriere kantiană. Spre deosebire de Critica rațiunii pure în domeniul științific și de Metafizica moravurilor în morală, ea rămâne în acest câmp referința majoră. Esteticile au strania facultate de a supraviețui tipului de artă care le-a suscitat. Este singurul domeniu unde comentariul devine independent de obiectul lui, încât nu este afectat de dispariția acestuia din urmă. În al doilea rând, din punctul de vedere al practicilor respective. Leo Castelli nu este numai un comerciant, ci și un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Enciclopedie, articolul peisaj încă desemnează exclusiv "acel gen de pictură care reprezintă câmpuri și obiectele care se întâlnesc pe ele". Aventura cuvintelor redă bine și în ordine faptele. Reproducerea a precedat originalul, in visu a creat in situ. Pictorii au suscitat locurile, iar peisajele satelor noastre au ieșit din tablourile cu același nume. Privirea înspre natură este un fapt de cultură, cultură care a fost vizuală înainte să fie literară. Pitoresc vine de la italianul pittore, pictor. Alte cuvinte vor exprima ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decăderii picturii, sau: poate pictura să supraviețuiască distrugerii peisajelor? Amândouă, bineînțeles. Fără îndoială, urbanizarea, liniile de înaltă tensiune, autostrada, TGV-ul care anulează obstacolele, adevărat fier de călcat, ocuparea spațiilor non-urbane de către locuințele individuale, publicitatea, raționalizarea agricolă, viteza, turismul au suscitat un alt spațiu rustic și o altă privire urbană. Schimbare de decor, teritorială și mintală. Dispariția peisajului în pictura avangardistă de la începutul secolului (Picasso l-a ignorat întotdeauna) anunța oare trecerea de la pământurile rurale la mediul de care beneficiază societățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
actori care se va menține și în secolul al XIX-lea: negustorul, galeria, criticul și expoziția. În Franța, în 1748, este numit un juriu care să filtreze operele expuse la Salon (inaugurat în 1667 de Colbert și Le Brun). Salonul suscită critica de artă, care stabilește o relație cu periodicul, periodicul cu catalogul (primul a apărut în Olanda în 1616), catalogul cu negustorul, negustorul sau galeria cu o clientelă cu gusturi variate. Această diferențiere sau privatizare a gustului merge mână în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
relația omului cu operele lui și a acestor opere cu tot restul. Desigur, societățile trec, cu codul lor de lectură, iar operele rămân, cu trăsăturile și culorile lor. Dar nu carisma lor. Operele de artă supraviețuiesc credințelor care le-au suscitat fapt prin care arta contribuie la victoria noastră colectivă asupra timpului. Dar resurecția estetică a operelor din trecut sau punerea lor la dispoziția vizuală prin mijloace de reproducere nu readuc ipso facto la viață transcendența care le susținea și care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
secolului al XIX-lea. Se poate deschide un muzeu, dar nu se pot recruta credincioși prin decret. Se poate "adora" pictura, dar arta în sine nu creează o legătură de apartenență. Cine nu are pasiune decât pentru sine nici nu suscită pasiune. Nu se poate să vrem în același timp ca arta să fie în propriul ei serviciu și să le dea oamenilor un sens pentru viața lor. Când a făcut asta, era de fiecare dată în slujba unei mitologii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
propriul său detriment, veșnica opoziție dintre mecanic și liberal. De aceea multă vreme a rămas un om fără operă. Un pictor făcea carieră, un fotograf făcea o meserie. El nu era un creator, ci un artizan, iar succesul de curiozitate suscitat de expozițiile sale nu se compară cu prestigiul marilor saloane din secolul al XIX-lea. N-a fost oare nevoie de legea din 11 martie 1957 pentru a asimila fotografia operelor de spirit și a o proteja ca pe o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că mondializarea va reduce distanțele "față de toți ceilalți". Deocamdată aceasta a constituit un nou liant între musulmani pe măsură ce mass-media aduce imagini cu persoane care atacă ambasade, care dau foc steagului altei țări, și cel mai adesea aceștia sunt musulmani. Imaginile suscită mai mult afectele decât rațiunea. Imaginile cu simboluri circulă mai rapid decât cuvintele și încarcă imaginarul colectiv, iar comunicarea între musulmani și ceilalți se face preponderent prin imagini 36 (se consideră că acestea sunt înțelese ușor și la fel de către toți
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]