1,200 matches
-
știi, unul pe nume Hawksmoor are să te sfredelească! Cei doi eroi curg unul în altul. Care e unul și care celălalt? La ce ne-ar folosi chiar dacă am ști? Tot ce vrem, în timp ce citim, este de fapt să nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a tot ce există. Peter Ackroyd se concentrează asupra lucrurilor ce nu ne sunt accesibile și nu ne vor fi de înțeles niciodată, dar maniera lui e relaxată. Ne ajută să aruncăm un ochi înspre neînțeles, iar acest fel de suspans ce ține de inteligență înlocuiește nevoia de intrigă sau incidente. Descoperind arii de sensibilitate pe care puțini scriitori le cercetează (taina înălțării de biserici, taina artiștilor demult duși), dând la o parte preocuparea tocită pentru iubire și acțiune, Ackroyd scrie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la naștere, "a luat vreodată legătura" cu el. Suntem făcuți să credem că se încrede și se bizuie pe puterile supranaturale ale fiului mai mult decât ar trebui. O bucată de vreme aceasta e un mister și o sursă de suspans, dar în final Ackroyd destramă taina. Fiecare pagină e interesantă în sine, independent de înțelesul general al cărții, care nu e tocmai lămurit. Romanul este, de fapt, o stare de spirit. În timpul unui film după Marile speranțe, Tim are un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
opus celui real. Săgeata aceasta rănește lectorul, nu pe erou. Țâșnește din carte pentru a străpunge inteligența comodă a lecturii. Holocaustul e viu și trebuie reactualizat mereu, cu durerea vie a victimelor lui. Autorii Desperado sunt extrem de iventivi în construirea suspansului. Romanele lor nu iau viitorul ca o așteptare și nici iubirea ca tipar, dar aceasta nu le face mai puțin atrăgătoare. Romancierul Desperado găsește negreșit un șiretlic să ne aducă cu respirația tăiată la ultima pagină a cărții. Martin Amis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
negreșit un șiretlic să ne aducă cu respirația tăiată la ultima pagină a cărții. Martin Amis contează pe cunoașterea de către noi a istoriei reale. Dacă lectorul habar n-are de al Doilea Război Mondial și lagărele de concentrare, intriga și suspansul din Săgeata timpului sunt inexistente. Romanul defamiliarizează și creează confuzie. Pornind de la așteptările noastre de zi cu zi, construiește o distopie. Dacă vrem s-o înțelegem, trebuie să traducem permanent din limba noastră în cea a romanului, de la cronologie la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost doctor în lagăre. Aflăm mai multe despre familia lui, tinerețea, copilăria, și în final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a redat demnitatea și viața. Dacă Amis ar fi afirmat că Holocaustul a fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întrebăm ce s-a întâmplat cu plăcerea lecturii. Suntem nedumeriți de propozițiile fără mare legătură între ele și sensul lor extrem de fragil. Nu se prea întâmplă nimic, se vorbește mult (tradiția americană a conversației), eroul n-are poveste, nu simțim suspans. Detaliile par să fie fără rost spre deosebire de tehnica lui Ackroyd, Ishiguro, Lodge, unde fiecare amănunt are locul lui în poveste. Întâmplări mici vin și pleacă, multe se uită, nu mai sunt pomenite nicăieri. Economia cărții e laxă din punct de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
epoca Desperado, dar romanul a fost folosit ca punct de referință pentru orice discuție despre distopie și reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă ceea ce ai de spus e mult prea dezagreabil. Între slăbiciune și forță, romanele lui Lessing se constituie într-o uriașă autobiografie. Pentru ea "literatura este analiza post-factum a incidentului" și suspansul întregii ei opere vine din mobilitatea inteligenței ei, care schimbă neîncetat "perspectiva" autoarei asupra propriei vieți. Prezentul e un amestec mereu efervescent de trecut și viitor. Pofta de istorie a romancierei e cuceritoare. Iată, de pildă, întâlnirea ei cu Henry
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amândoi cu zece ani mai bătrâni. Amândoi au o poziție redutabilă în catedră. Philip e șeful catedrei lui, Morris e o autoritate în mai multe domenii. Cartea are haz, deși mai puțin decât cea dinainte. Lodge e mai preocupat de suspans, chiar izbutește să-l creeze, folosindu-se din plin de coincidențe de toate soiurile pentru a face eroii să se întâlnească. La fel ca Changing Places, Small World are și el june însărcinate, amorurile și nefericirile lui, dar nimic nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nimic nu pare să merite a fi luat în serios. Lectura e relaxată, scriitura e inventivă, dar cartea e insuficientă. Ceea ce ne oferă Lodge este un șir de eroi dezagreabili, un centru al atenției schimbător, o continuă goană după suspans. Lumea universitară descrisă de Lodge e deprimantă. Se publică tot felul de cărți care rămân ignorate, hazardul face și desface carieră după carieră, se călătorește intempestiv acolo unde o cere British Council ori la conferințe, amorurile eșuează, studentele cochetează iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărții, care, altfel, e un manual despre cum pot fi contraziși catolicii (majoritatea de origine irlandeză, dar nu numai) pe tema vieții sexuale, mai precis a contraceptivelor. Totul se leagă de sex, într-o narațiune fără false pudori, care refuză suspansul. Pierzi o istorie de cum intri în alta, apoi, după un număr de pagini ți se cere să-ți aduci tot aminte. Personajele sunt marionete cărora li se întâmplă tot felul de lucruri (mai ales fizice, mai ales sex), dar până
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de viu acestor povești banale, acestui du-te vino de incidente care nu ne emoționează. Ironia lui Lodge e necruțătoare: ea poate distruge un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la idee, în mereu alte configurații, ca un caleidoscop
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestui du-te vino de incidente care nu ne emoționează. Ironia lui Lodge e necruțătoare: ea poate distruge un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la idee, în mereu alte configurații, ca un caleidoscop, ne trezim că în roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock se folosește de rime ascunse, o muzică insidioasă și mai ales de ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nici n-o să-ți mai pese"). Inutil: nu mă poți crede, sigur că dacă ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al conversației, fiindcă poetul vrea de fapt să le identifice. Poemul de față folosește doar clișee conversaționale de cea mai inexpresivă speță. Poezia vine din suprapunerea acestor clișee peste intensitatea experienței. Emoția poetică crește și în final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul tău este o experiență eminamente lirică. Ești și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrii? PETER ACKROYD: Am pornit la drum ca poet și n-am făcut altceva un număr bun de ani. S-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dezorientarea. Calea lor e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmi și punctul de vedere, povestești când cu "eu", când cu "el", cu mai multe voci... GS. Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
devenit primul sindicat independent recunoscut oficial dintr-o țară comunistă, cu aproximativ zece milioane de membri. La Congresul fondator național din luna septembrie, Lech Wa³êsa a fost ales președinte. Din noiembrie 1980 până În decembrie 1981, Polonia a trăit Într-un suspans incomod. Consilierii lui Wa³êsa (pățiți și Îngrijorați de o posibilă ripostă a conducerii comuniste umilite) recomandau prudență. Trebuia să fie o revoluție „autolimitată”. Jacek Kuroñ, care nu uitase evenimentele din 1956 și 1968, și-a reafirmat angajamentul față de „sistemul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bruxelles de experți și funcționari civili. Politicile care puteau afecta electorate importante sau interese naționale erau dezbătute În Consiliul de Miniștri și se soldau cu compromisuri alambicate sau aranjamente costisitoare. Ce nu putea fi soluționat rămânea pur și simplu În suspans. Statele membre dominante - Marea Britanie, Germania și, mai ales, Franța - nu puteau obține Întotdeauna ceea ce doreau, dar erau capabile să blocheze tot ceea ce nu doreau. Ca ansamblu de aranjamente, Uniunea Europeană era un caz unic. Nu avea nici o legătură cu statele separate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]