7,135 matches
-
cuvintele doctorului Wagner și vei avea explicația rateului glorios cu care s-au soldat primele mele tentative de efracție. Probabil că mai contribuia la eșec și conștiința faptului că, oricât de fezabilă era cauza ce Îl justifica, gestul de a sustrage un obiect care nu Îmi aparținea rămânea totuși unul reprobabil. Pentru că trebuie să spun că, Între timp, intențiile mele legate de Statut se radicalizaseră sensibil: nu mai vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la persoane prezumate ca vinovate, putea fi o metodă, dar, În chip limpede, nu era o soluție. Chestiunea trebuia abordată altfel. Mai simplu, mai la obiect. În cazul de față, obiectul era pistolul. De la el trebuia plecat. Cel care Îl sustrăsese o făcuse indubitabil pentru a-l folosi. El, nu altcineva. Nu fură nimeni o armă ca s-o dea altcuiva care, la rândul lui, o va folosi ca să-și suprime inamicul. Și viceversa: cel care recurge la utilizarea unei arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contează - se consumaseră doar În prezența gazdei care eram. Vreau să spun că, pe toată durata șederii, Îi avusesem pe toți sub ochi fără Întrerupere, deci fără posibilitatea oferită vreunuia de a cotrobăi prin Încăpere și de a descoperi și sustrage pistolul. Așadar, Îi tăiem de pe listă. Eveline și Roger Howard Întârziaseră Însă mai multă vreme prin zonă și cu ei mă comportasem mai degajat, mai familiar. Cât timp stătuserăm de vorbă (nu și de faptă, din păcate - la Eva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din păcate - la Eva mă refer acum...) ori jucaserăm șah, era foarte probabil... ba nu, era absolut sigur că, În mai multe rânduri, eu dispărusem din Încăpere, lăsându-i singuri destul de multe minute. De ce? Ei, de ce?! Nimeni nu se poate sustrage nevoilor foziologice elementare, nu? Și până execuți operațiunea, până te speli și te ștergi pe mâini, până Îți mai aranjezi oleacă freza În oglindă (iar eu sunt puțin maniac În privința asta), se scursesera suficiente minute pentru ca oricare dintre ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc, de parcă el s-ar afla doar În puterea mea și e de ajuns dacă Îi port singură de grijă. Trupul Însă, fiind asemenea tuturor celorlalte corpuri materiale, se sustrage voinței mele și rămîne fără apărare la voia Întîmplării, de aceea mă tem pentru el. În dormitor nu intrăm decît tîrziu, după miezul nopții. Patul alb cu plapuma ridicată Într-o parte mă respinge rece la atingere ca o zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tocmai de aceea nu avem încredere în dumneata“. Nu aveau încredere în mine. Tot mai puțin pe măsură ce se apropia primăvara. Germenii însămânțați în sufletul meu nici nu se clinteau. Ce-i drept, dormeam într-o cameră separată, dar nu mă sustrăgeam de la nimic. Chiar mai mult, în timpul programului liber, coboram în bucătărie să spăl vase, pentru că omul poate să facă asta și singur. Cristalul de la Adél l-am pus pe pervaz, ca să răsfrângă lumina și să nu pățească ceva. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vede oglindit el însuși, ci altcineva foarte străin. Ei bine, la asta mă gândeam eu în bucătărie, în sala de mese, în camera mea, în timpul orelor, de când adormeam și până mă trezeam, dar nu erau decât gânduri și nu mă sustrăgeam de la nimic, cu singura excepție a plimbărilor cu cântec. Deja la a doua plimbare cu cântec am leșinat imediat ce am ieșit pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
biroul din spate și am reușit să fac rost de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală despre cum să am grijă de obiectele pe care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa de la vernisaj. Abia ieșisem din galerie când am zărit o față cunoscută îndreptându-se către mine. Era Paul. Ce cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Până la urmă tot la năravul tău de polițist ajungi. Moșule, pricepe odată pentru numele lui Dumnezeu că nu mă interesează nici numele, nici dacă individul a furat-o ori nu. Vreau să știu numai unde a ținut-o după ce a sustras-o, pardon, a obținut-o. Acum ai priceput? Ce mă interesează pe mine treaba asta? M-am dus la el, am plătit cât mi-a cerut și am luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o măsură chiar atât de neașteptată. Spune-mi, te rog, mai ai hârtiile acelea? I le-am dat înapoi chiar atunci. Ți-am spus că nu pricepusem nimic din ele și, pe deasupra, el mai era și destul de speriat. Înțelegi, le sustrăsese de la firmă. Crezi că, dacă i le ceri, ți le poate da? Nu. Nu? De ce? El e unul dintre cei dispăruți. Primul dintre ei. Toma tăcea, rămas pe gânduri. Vișinescu era contabil de când îl știu, mai întâi la mină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va transforma Într-un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor miza În mod cinic pe rapoartele polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbînd anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
par a fi o forță de muncă specializată, calificată, altfel mănăstirile aveau atât țărani, vecini, clăcași, cât și robi. „Poslușnicii” boierilor au luat numele de scutelnici, dar și unii și alții erau o pacoste pentru visteria statului, foarte mulți se sustrăgeau plății birurilor. În situația de scutelnici au fost locuitorii din Slobozia - Filipeni până la recensământul rusescă din 1774. Și răzeșii din Fruntești erau scutelnicii boierului Costache Conache. Se ajunsese la situația în care visteria încasa biruri de la tot mai puțini contribuabili
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
teren, aflate tot la locul numit Halmaciu. Legea învățământului din 1924, care prevedea durata învățământului primar de 7 clase, nu a fost întâmpinată cu bucurie în lumea satelor. Se considera că prea mult timp sunt ținuți elevii la școală, fiind sustrași de la muncile agricole, când erau buni de treabă. Pe de altă parte, cursul complementar clasele V-VII, nu era luat în considerare la examenul de admitere în școlile secundare. Din aceast cauză, au fost elevi care au făcut 7 clase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
camera mea, am Încercat să-mi alung din minte imaginea polițaiului. Am Încercat să ațipesc la loc, Însă am priceput că pierdusem trenul. Am aprins lumina și am Început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
activități ilegale: racketul constituie forma criminală a asigurării; comerțul sexual și drogurile sunt formele criminale ale divertismentului. Toate întreprinderile și toate națiunile se vor organiza în jurul acestor două exigențe: a proteja și a distra. A te proteja și a te sustrage temerilor care proliferează în întreaga lume. Ubicuitatea nomadă încă înainte de 2030, toți oamenii, cu excepția celor mai săraci, vor fi conectați, oriunde s-ar afla, la toate rețelele informatice prin infrastructuri cu bandă largă, mobile îHSDPA, WiBro, WiFi, WiMax) și fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se afla o persoană din familie, n-a fost atât de placid și instructiv pe cât merita interesul său pe deplin justificat de cetățean și președinte și că, fără seninătatea necesară a se lansa în improvizații abia însăilate, încerca să se sustragă acum acestei situații dificile, invitându-și subordonații să se exprime, ceea ce, cum de asemenea știm, este un alt mod, mai modern, de a fi șef. Ce au spus membrii prezidiului și delegații partidelor, cu excepția celui de la p.d.s., care, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde umbla și unde se putea afla în caz de imperioasă necesitate. Dacă comisarul se hotărâse să se piardă în acest oraș, dacă s-ar ascunde în vreun canal tenebros așa cum o fac, de regulă, fugarii și cei care se sustrag justiției, ar fi într-adevăr culmea să reușească să dea peste el, în special dacă ar fi ajuns să stabilească o rețea de complicități printre mediile subversive, operațiune care, pe de altă parte, prin complexitatea ei, nu se montează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și totuși, era sigur de asta, nu fusese din pricina durerii sau a surprinderii. Nu, omul acela Încercase să vadă până În ultima clipă. Să cunoască experiența morții și nu să i se sustragă. Căută În negrul pupilelor dilatate acea umbră a ultimei imagini văzute, despre care se spune că se Întipărește În ochii celor aflați pe moarte. Dar nu găsi decât o cavitate Întunecată. Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultima fâșie de pergament fusese smulsă cu grijă, pentru a Îndepărta ultimele rânduri, cu numele asasinului. Cine rupsese foaia? Și, mai ales, de ce? Dacă cineva voise să Îl protejeze pe cel care se făcea vinovat de aceste crime, de ce nu sustrăsese toată pagina, sau chiar toată lucrarea? De ce să se fi mărginit să ascundă numele asasinului, când s-ar fi putut șterge orice urmă a crimei Înseși? Ori fusese Bernardo Însuși, eventual pentru a rămâne singurul păzitor al unui secret atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
astrologie din epoca modernă. Iar Bonatti fusese astrologul lui Frederic. Încă o fantomă a trecutului care se Întorcea, ca și când, din Împărăția morților, Împăratul ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici o mie de seri. Dar acum am timp destul. Sunt ca și în afara lumii. Tot ceea ce se agită îmi pare atât de departe de mine. Trăiesc în mijlocul curenților unei Istorii care nu mai este istoria mea. Puțin câte puțin, mă sustrag. V 1914. La noi în oraș, în ajunul marelui masacru, a fost deodată penurie de ingineri. Uzina mergea la fel de bine ca întotdeauna, însă ceva făcea ca belgienii să rămână în micul lor regat, în umbra fragilă a monarhului lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le exprimă și prin termenii de voluptate, delectare, tot atâtea navigări posibile în apele hedoniste. -3- Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. De fapt, Prodicos se sustrage clasamentelor dezonorante datorită unei neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ceea ce face rău trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și cere plăcerea. Dispariția ei presupune mulțumire, restabilire și plăcerea de a-ți fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]