2,234 matches
-
sferei ținute - însemn al puterii - în mână, îi pune colți ascuțiți, pentru ca, măcar din când în când, să-l pătrundă puțină durere. Sângele scurs din dreapta lui se încheagă însă în jur, și mereu mai trist e prințul de noul rotund. Tânjind printre cele șase zile egale ale săptămânii, el mai caută încă sărbătoarea unei răni.” O abordare mai sistematică - și, fatalmente, mai didactică - se întâlnește în Avangarda în literatura română (1990). Teza rămânând aceeași, accentul cade acum pe radiografia limbajelor și
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
poeziei lui N. - dorul de veșnicie, „harul nălucit”, „suferința nezăcută”, care îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că aparține mundanului: „Vorbă cu vorbă rup din neființă / Câte-o fărâmă de lumină caldă / În care sufletu-mi tânjind se scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că aparține mundanului: „Vorbă cu vorbă rup din neființă / Câte-o fărâmă de lumină caldă / În care sufletu-mi tânjind se scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis mai auster, chiar dacă nu poate fi transpus caligrafic. Memorialul lui Pascal nu a fost în primul rând o reușită literară. În ceasul revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dar anii de școală erau meniți să meargă, în pas de defilare, tot înainte - „Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori ratați, dar fericiți să urgisească orice „vlăstar” tânjind după oxigen moral. Etica resentimentului și a prostiei galopante se năpustea asupra oricărui ins mai răsărit, care avea - auzi tu? - îndrăzneala dubitației. Filozofic, asta se taxa drept idealism subversiv la adresa bunei orânduiri socialiste; politic, chestia te-ar fi putut costa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă, filistină, arhaică, antimodernă, premodernă, postmodernă (dar niciodată modernă!), tânjind bovaric după viața socială și culturală a Parisului; un savant respectat într-un cerc restrâns, dar visând la arena publică, așa cum (idealizat) o văzuse el în Europa; un critic cultural pesimist și adus la disperare de declinul și demonetizarea sferelor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul tărîm al apelor adînci; de aceea, pentru asemenea oameni care tînjesc după moarte și care mai au încă unele reticențe față de sinucidere, oceanul atotprimitor și generos le pune sub ochi imensa-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sugestiv tocmai acest moment al pătrunderii reprezentanților clasei muncitoare În viața și mecanismul economic al țării, În primul rând În sectorul industriei de stat, și În special În siderurgie și mine. (Ă). Începutul trebuia făcut cu o Întreagă industrie care tânjea și pe care capitaliștii din conducerea ministerului o lăsaseră În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezia lui Vasile Iosif, Spre altă viață, din volumul Altfel de cântec, unde ni se vorbește de constituirea unei gospodării colective, chiaburii nu sunt uitați, dar ei sunt amintiți doar ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În grabă În drum spre următoarea ședință? Relațiile dumneavoastră Însemnate - cu partenerii, părinții, copiii, rudele sau cu prietenii apropiați - sînt normale și afectuoase sau Încordate și stresante? SÎnteți mulțumit de munca pe care o faceți la serviciu ori acasă sau tînjiți să faceți altceva? Aveți timp să vă bucurați de „hobby-uri” sau de alte lucruri care vă interesează sau nu faceți decît să munciți sau să vă agitați pentru a ușura viața celorlalți? V-ați Îndeplinit anumite visuri sau țeluri
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au decât un rol decorativ, de plan secund - simple obiecte inanimate într-o lume a bărbaților. Retractil și pudibond, Marlowe tânjește după o mamă protectoare și nu după o iubită. Când o va găsi își va da seama că abandonase o eroare în favoarea alteia. Trăind la marginea societății, Marlowe rămâne, totuși, un avocat al valorilor ei centrale. El nu se exclude
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un șofer de camion fără să scape măcar o vorbuliță din ultimul editorial al lui Saturday Review. Și pe urmă mai e și blonduța foarte palidă, cu o anemie de un gen care nu ucide, dar nici nu se vindecă. Tânjește lânced prin locuri întunecoase și vorbește în șoaptă ca din neant și n-o poți atinge nici măcar cu un deget, în primul rând pentru că nu vrei, iar în al doilea, pentru că citește Tărâmul pustiu al lui T.S. Eliot sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
conținând o poveste proprie și un anumit tip de morală. Obișnuit cu provocările industriei cinematografice, Parker este înclinat spre o astfel de scriere. Ușor de transpus în film, cartea are schematismul natural al unui scenariu și directețea prefabricatelor după care tânjesc și regizorii, și editorii. Toate acestea nu trebuie luate drept reproșuri. Sunt constatări provenite din modificarea modelului mental care domina literatura la începutul anilor ’90. Dacă e adevărat că fiecare sfârșit de secol instituie un fel de dictatură a formulelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar și profund, dovedind o gravitate atenuată de o înțeleaptă autoironie, cultivând un lirism autentic, sensibil față de problematica intimă (dragostea, dureri și neliniști interiore, nostalgii) și major-existențială, un imagist remarcabil, un peisagist subtil. S-a vădit astfel, tardiv, că „satiricul tânjea după lirismul părăsit”, mai toate poemele „secrete”, „de sertar” punând în lumină o fațetă - cea mai autentică, probabil - a personalității sale, pe care „și-a comprimat-o din convingere” (Mihai Gafița): lirismul intimist, introspecția meditativă, ilustrată convingător și cu farmec
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare de orice schimbare. Când totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu pentru că personajul nu se poate adapta, ci pentru că așa îi este felul. Melancolia este sinonimă cu dorința
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și n-au căldură. Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ceva e un lucru nemaipomenit. Acest sentiment al „apartenenței” este ceva ce povestitorul însuși n-a simțit niciodată, dat fiind faptul că în copilăria și adolescența lui s-a simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfigă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă pământul”. În alte cazuri, comparația scoate la iveală un sentiment al continuității, mai ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
nu are, fiecare visează în secret ca scrisul său să fie legitimat și de o altă instanță decât cea obișnuită: scriitorul dorește o rubrică permanentă la un ziar de mare tiraj (vrea cititori mulți și o notorietate imediată), în timp ce ziaristul tânjește tot timpul să-și adune reportajele sau comentariile politice într-o carte. Cine studiază presa românească postcomunistă va descoperi un fenomen extrem de interesant și comun oricăror momente politice revoluționare (1789, 1848): invazia scriitorilor în presă, implicarea lor vehementă (cu abundente
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unor variante de mai sus. 6.2. Determinarea tehnologică a educației deschise la distanță Caracterul deschis al educației este dat de libertatea de acces la o serie de servicii educative sau resurse cu caracter formativ pentru cel care învață (sau tânjește către așa ceva) fără nici o restricție de genul: blocaj sau selecție puternică la intrare, ritm de muncă riguros prescris, constrângeri privind înaintarea în învățare, respectarea unui sistem normativ exterior doleanțelor individuale. Principiul garantează un parcurs individualizat, în funcție de interese, posibilități și dorințe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, Încuviință Ioachim. Când Maria Împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină În mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă În urmă, iar inima să nu‑i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii În mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o Întâmpină pe Maria și, sărutând‑o, o binecuvântă, zicând: „Domnul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. Psalmul 118, v. 131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am Înghițit duh (pneuma), fiindcă am tînjit după poruncile tale”. Părinții n-au scăpat ocazia să fructifice acest pneuma din versiunea greacă, văzând Într-Însul harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen În Omilii la Isaia 6,1. Isaia 6,2. Biblia românească: „Serafimii stăteau Înaintea Lui, fiecare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dacă nu chiar pentru piesa istorică mai lejeră. Prozele, adunate în volumul Din romanul unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
locul bucuriei mistice a împlinirii absolute: „De ce te iubesc într-atâta! De ce nu mai / Am pace decât în preajma ta! Fața mea / E numai os și lumină contemplându-ți / Necuprinsurile. De ce n-ai fi-n mine însumi / Clădit cu ce-aș tânji după tine? / Cu cât sunt mai singur cu-atât ți-aud / Mai limpezi poruncile și-alerg smintit / Să le împlinesc. M-am uscat ca pielea / Întinsă la fum de când aștept să te înduri / Ești întunecatul acela străin cu corăbii de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe limbă și totuși nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur: totul avea, Într-un fel, legătură cu Obiectul. Stăteam trează și mă gândeam la ea, mă Întrebam unde era și tânjeam Îndurerată. Mă gândeam și la Detroit, la parcelele goale cu iarbă palidă ridicându-se Între casele condamnate și cele rămase Încă În picioare, la râul cu balustrada sa de fier și crapii morți plutind la suprafață cu burțile albe, descompunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]