5,786 matches
-
urc în autobuz pentru a duce interviul la redacție...Am impresia că toți ziariștii din jurul meu sunt veseli, sfidând vremea de afară...N-au nicio grijă, în timp ce eu privesc pe geam în gol, printre picăturile de ploaie... Cobor și îmi târăsc picioarele spre intrare...Simt ploaia rece pe picioarele dezgolite...Nu știu dacă e o impresie, dar, parcă, tremur...Mă așez la coadă obișnuită...Acum aș vrea să treacă mai greu secundele, dar tocmai acum ceberii de la intrare și-au găsit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... XX. O EXCURSIE LA MUNTE., de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, ... Citește mai mult Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Gavroche afară” am citit despre copilul care într-un joc „De-a v-ați ascunselea” cu moartea, își risca viața pentru a-i ajuta pe oamenii de la baricadă. Parcă îl vedeam cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
redacție. Este prima victimă a fraților Kouachi. „Luce a întrebat dacă sunt petarde. Toți ne întrebăm ce se aude”. Sigolene îl vede pe Franck Brinsolaro, unul dintre polițiștii însărcinați cu protecția lui Charb, ridicându-se de la biroul său. Sigolene se târaște la sol în direcția biroului lui Luce și Mustapha, în celălalt capăt al încăperii. Aude trântindu-se ușa redacției și un bărbat care strigă „Allah akbar”. Aude și întrebarea „Unde este Charb ?”. „În timp ce mă tărâm la sol, am auzit focuri
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
punct de vedere care pentru el nu putea să însemne nici cea mai mică primejdie, totuș el m-a rugat să nu o povestesc mai departe fiindcă, vezi, lumea e rea te crede plin de bani, când tu abia îți târăști zilele... Timp de douăzeci de ani m-am ținut de promisiunea făcută. Iar dacă acum mi-o calc este că, mi-am adus cu duioșie aminte de figura simpatică a lui Moș Damaschin, care de mult nu mai e printre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
Scrisul este o dăruire asidua și tensionată, care înfăptuiește și o mutație uneori terapeutică, prin transfigurare și analiza. Nu este ușor nici macar când nu se concentrează neapărat pe traumă. Destinul omului nu este pentru nimeni un basm telegenic. „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă” (Cioran) În opera dvs. s-a simțit o afinitate pentru Cioran și Kafka. De ce tocmai acești scriitori
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Vartic scria: „Kafka, locuitorul îndrăgostit al pivniței și al vizuinii, gândește complementar cu locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
tată, capul lui Constantin Brâncoveanu nu s-a putut dezlipi de trup la lovirea călăului, și astfel, cei șase martiri și-au încredințat viața în mâinile Celui care a fost mărturisit. Apoi, trupurile celor șase eroi ai credinței au fost târâte pe uliți și aruncate în apele învolburate ale Bosforului, iar capetele au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, după care și ele au urmat trupurilor. Pe ascuns, creștinii au adunat ce se mai putea
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început să mă doară burtica, și să-mi vină să fac ceva. Ce să fac? Lisanadra mă ținea de mână...Trebuia să dau jos traista plină...Paltonul...Să dau jos pantalonii...Și izmănuțele
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și ei pe Lisandra și au izbucnit în hohote de râs. Unul s-a apropiat de mine, luându-mă în răspăr : -Ai făcut pe tine, mă? Cum e? Celălalt băiat se smiorcăi : -Tată, dacă acesta micu’ pute, de ce îl mai târâm după noi? Să-l lăsăm aici! Să se descurce! Eee! Lisandra a sărit să-mi ia apărarea: -Ia lăsați-mi băiatul în pace! Dacă e mic, ce-aveți cu el? Eu am început să plâng amarnic. Atunci omul răcni: -Terminați
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
totuși din pat. Fiica o încalță, o îmbracă, în timp ce femeia geme tot mai intens. Tu rămâi acasă, îi spune fiica fratelui. Plec doar eu cu mama. La oră târzie , în noapte de duminică cele două siluete mamă și fiică se târăsc spre spital. Ajung într-un târziu. La camera de gardă se află un tânăr medic internist. După ce o consultă pe femeie, se adresează surorii: urgent cheamă-l pe medicul chirurg Avem o apendicită perforată. Ce a urmat e greu de
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă!-Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia.-Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun.-I-auzi Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă!-Nu! Că nu mă despart de ea niciodată.Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei distinge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să ne plecăm grumazul sub jugul lui Bonifaciu, simoniacul și nedemnul? — Bonifaciu simoniac? Ia seama la ce spui, messer Alighieri, să nu cumva să te căiești. Și să nu ne târăști pe toți În căderea dumitale. Facțiunea Albă, partidul nostru, nu are nici un interes să... — Facțiunea Albă e și partidul meu, ceea ce domniile voastre par să uite. Și tocmai În interesul său e Îndreptată acțiunea mea. Dar mai există un interes și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi, zise iarăși Cecco Angiolieri, care nu avea de gând să se dea bătut. Cu siguranță, munca migăloasă a rimelor ca meserie nu face defel casă bună cu o improvizație ca cea pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri erau rezemate de-a lungul pereților, cu capetele plecate peste piept. Câte unul avea puterea să se țină pe picioare, târându-se cu mișcări smintite, Încete, parcă Încercând să scape din ghearele morții. Însă nici unul nu părea să depășească o linie imaginară aflată În dreptul peretelui din fund. Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile. După ce Își recăpătă echilibrul, Începu să urce anevoie, atent să nu se ciocnească de cei care coborau. Fu nevoit să dea Înapoi nu o dată, ca să nu fie târât la vale, iar apoi profită de pragul deschis de un grup de negustori lombarzi, corpolenți și organizați. Aceștia urcau deschizându-și drumul ca niște lăncieri care atacă rândurile dușmane. Luându-se după aceste furii, Dante izbuti În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că Îi Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată printre niște magazii părăsite, unde un grup de puști din primele clase primare, Între care și fratele victimei, târâse o fetiță de aceeași vârstă, pe care o chema Stela și care râdea inconștientă tot timpul, revelația că și În Ebraică, și În greacă verbul tradus În Biblie cu „a păcătui” are ca primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le aflasem aici din instinct de conservare, conștient fiind că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă răpiseră din precauție și mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]