1,881 matches
-
Nu știu să-l fac pe ti!” Dacă primii șapte anișori i-am petrecut numai În familie, din toamna anului 1932 am intrat În lumea știutorilor de carte. Bunica Raveca mi-a pregătit hăinuțele și trăistuca, părinții mi-au cumpărat tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă, insuflată de Bunica, neștiutoare de carte, m-am apropiat cu sfială de domnișoara Eugenia Pintea, prima mea Învățătoare. O cunoșteam și mă cunoștea foarte bine, căci locuia vis-à-vis de unchiul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-a. Mergeam regulat la școală, o urmăream pe Domnișoara cu atenție și Îmi făceam conștiincios primele semne grafologice. Totul s-a desfășurat În cele mai bune condiții până am ajuns la scrierea cifrei 3. Trebuia să umplu o față a tăbliței cu această nenorocită cifră, pe care, fiind peltic, nici n-o puteam pronunța ca Domnișoara. M-am așezat cu tăblița pe genunchi, pe pragul tindei și-am Început să scriu și să șterg. Afurisitul meu de trei nu vroia să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a desfășurat În cele mai bune condiții până am ajuns la scrierea cifrei 3. Trebuia să umplu o față a tăbliței cu această nenorocită cifră, pe care, fiind peltic, nici n-o puteam pronunța ca Domnișoara. M-am așezat cu tăblița pe genunchi, pe pragul tindei și-am Început să scriu și să șterg. Afurisitul meu de trei nu vroia să semene cu cel făcut de Domnișoara. Am rugat-o pe Mama să-mi arate unde greșeam. N-a voit. Lam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
suporta plânsul meu și-a venit să mă Întrebe "Ce am". Nu-l pot face pe ti, a fost răspunsul meu de copil nenorocit. Ia să vedem! Mi-a luat mânuța și mi-a purtat stilul pe fața lucioasă a tăbliței. Deodată m-am luminat. Treiul meu era la fel cu al Domnișoarei. Lelea Anuța care Își dorea un băiat și mă iubea foarte mult i-a certat pe Tata și pe Mama că nu m-au ajutat. Eu le mulțumesc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează fețe de masă, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte (tăblițe cu inscripția secțiilor și a odăilor). Nu știm câte secții, odăi, în general încăperi, avea atunci Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru spațiul necesar unui Ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al Ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în condiții precare, utilizându-se în acest scop un burete, și el trecut cu grijă în inventar. Credem că la cancelarie se aflau "pendula", "două părechi de călimări" și cele peceți cu "insignia ospiciului". La intrarea în Ospiciu exista o tăbliță "pentru arătarea orelor de vizită la bolnavi". În saloane se aflau iconițe cu chipul Sf. Spiridon și o icoană cu "hârtie cu privaz". În acest cadru viața bolnavilor se desfășura cât se poate de monoton. Nu se menționează nicăieri vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în Dacia pontică, dar și în Dacia carpatică, afirmă Romulus Vulcănescu , taurul ținea de un simbolism meteorologic, astral și chtonic.” Căpeteniile dace
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
sau cu cinism. Soldați de plumb ai teoriilor consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un colț tăblița indicând o stradă și apoi un număr de care auzisem ceva la ospățul ministerial din ajun, de la Café de Paris. Îmi iau inima-n dinți și intru pe un gang, urc o scară elegantă până la entresol, unde mă Întâmpină o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lot special din cimitirul de la Jilava, pentru că era mai comod așa, fiindcă cei mai mulți mureau chiar în cadrul pușcăriei din localitate... Erau îngropați cu acte de deces în regulă în schimbul unei chitanțe cu număr, iar la căpătâi li se punea doar o tăbliță cu numărul respectiv. Oficiul de gropari îl făceau alți pușcăriași. Se întâmplă însă de data aceasta ca preotul să observe că pe unul din actele de deces figura adresa „Strada Puțul de Piatră nr. 18“. Or, el avea o soră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a opri o basculantă pe stradă. Școala primară am făcut-o în vechea clădire (astăzi în ruine) din Târgușorul Copou. De mic copil mi-a plăcut să meșteresc câte ceva, iar întro cutie de pantofi adunasem tot ,,atelierul”: rotițe de ceas, tăblițe, sârmulițe și tot ce mai găseam. În clasa întâi, cineva mia făcut cadou un traforaj și câteva plăcuțe din placaj pe care erau desenate anumite forme. Am decupat acele forme, iar la sfârșit am asamblat o căruță cu cai din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în ciclul primar, am construit primul meu motoraș electric. Văzând că încerc să meșteresc tot felul de lucruri, tata mi-a cumpărat la un moment dat o carte: ,, Să construim un motor electric” (ed. Tineretului 1963). Cu mijloace precare, cu tăblițe tăiate cu foarfeca, cu sârmulițe lipite cu dextrină, am reușit până la urmă să fac să se învârtă un motoraș alimentat de la baterie. La școala din Târgușorul Copou erau clase până în clasa a-VIII-a , dar când am ajuns eu în clasa a-IV-a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe o stradă ce se chema strada Bunilor copii. Numele acesta era, pentru mintea mea, plin de mistere și frumusețe. E poate numele de stradă pe care l-am gustat și l-am iubit mai mult. De câte ori îl citeam pe tăblița oficială, mă întrebam: "sunt eu oare un copil bun sau nu?" Incapabil de a deslega această enigmă, îmi luam, în forul interior, rezoluțiuni solemne. Și când treceam în apropiere pe lângă școala primară din Precista, cu fațada ei de templu grec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
chema și se cheamă așa, Rue des Bons Enfants), astăzi, zic, strada aceasta poartă alt nume: Isăcescu sau Ioaniu sau Șoarec, nume cunoscute în partea locului, desigur, dar care nu-mi vor spune niciodată ce-mi spunea inscripția de pe vechea tăbliță din colțul străzii. De altfel, cine dintre noi n-a tresărit de emoție, ori de câte ori, flanând prin încântătoarea capitală a Franței, a dat de vreunul din numele aceste: Rue du Cherche Midi, Rue de Vaugirard, Boulevard Ménilmontant sau Place Pigale, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în curte cu un coș de nuiele așezat pe cap. Instinctiv am privit cotețul câinelui, acesta privea la rândul lui mirându-se probabil de femeia care înainta sfidându-l, mai ales că pe ușa de la intrarea în curte, pe o tăbliță era scris destul de mare ”Câine rău!”. Casa noastră era compusă din doua camere de șase pe șase metri, o cameră de cinci pe patru metri, o bucătărie de patru pe trei metri, două cămări de alimente de patru pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița de pe poartă, a tăcut și s-a făcut nevăzută luând cu ea doar coșul. La omleta surpriză s-au repezit păsările din curte iar cocoșul făcea cea mai mare gălăgie. În iunie 1953 împlineam șase ani și pentru prima dată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu înainte de a mai aruncă o ultimă privire către uriașă rană făcută de către om în inima muntelui. Coborâm spre Roșia Montană. Localiataea este considerată a fi cea mai veche așezare minieră din țara noastră. Aici au fost descoperite mai multe tăblițe cerate cu înscrisuri din perioada română. Ele reprezentau adevărate contracte de muncă și acte de vânzare cumpărare ale minerilor acelor timpuri. Dintre acestea, tăblița cu numarul XVIII, având dată de 6 februarie 131, d. Hr. reprezintă cel mai vechi document
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a fi cea mai veche așezare minieră din țara noastră. Aici au fost descoperite mai multe tăblițe cerate cu înscrisuri din perioada română. Ele reprezentau adevărate contracte de muncă și acte de vânzare cumpărare ale minerilor acelor timpuri. Dintre acestea, tăblița cu numarul XVIII, având dată de 6 februarie 131, d. Hr. reprezintă cel mai vechi document care atestă practicarea mineritului în țara noastră, precum și numele localității de Alburnus Maior. Românii au întemeiat aici o așezare permanentă în care locuiau coloniștii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît să mă scuz că am întîrziat și să beau cafeaua în fugă. Mă opresc în fața ușii cu numărul 33, îmi mai șterg nasul o dată, citesc tăblița nichelată, prinsă în două cuie pe ușă: "ing. Fulvia Oprișan", bat încet și aștept să mi se răspundă. "Oprișan, gîndesc eu. Unde am mai auzit numele ăsta?" Salt din umeri, zicîndu-mi că-l știu, evident, de pe undeva de la combinat, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o rezeamă la capătul raftului. Ce naiba face? — Danny! zic, pornind spre el. — Ce? Tresare speriat, apoi se întoarce și mă vede. Șșș! Iisuse, Becky! Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
raftului. Ce naiba face? — Danny! zic, pornind spre el. — Ce? Tresare speriat, apoi se întoarce și mă vede. Șșș! Iisuse, Becky! Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny, vârând încă două tricouri pe stativ. Dar bănuiesc că nu are nimic. — Danny!... Nu poți face așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că o să-i vină chestiile astea! Răutate mică! Clatină un deget la mine, a reproș. Mă uit neliniștită spre Christina, care e brusc alertată. Nimic nu-i captează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acum. Au! face Tracy brusc, și-și ia repede mâna de la tricou. Un bold! — Un bold? o îngână Christina. Dați-mi-l puțin. Ia tricoul care arată ca după bătălie și se uită la el cu maximă uimire. Apoi zărește tăblița laminată a lui Danny. Vai, cât sunt de proastă. De ce n-am luat măcar chestia aia? Christina citește ce scrie pe tăbliță și expresia i se schimbă. Ridică ochii și îmi întâlnește privirea, și îmi stă inima de frică. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
puțin. Ia tricoul care arată ca după bătălie și se uită la el cu maximă uimire. Apoi zărește tăblița laminată a lui Danny. Vai, cât sunt de proastă. De ce n-am luat măcar chestia aia? Christina citește ce scrie pe tăbliță și expresia i se schimbă. Ridică ochii și îmi întâlnește privirea, și îmi stă inima de frică. N-am mai avut niciodată vreo problemă cu Christina. Dar am auzit-o punându-i la punct pe diverși la telefon și știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]