1,264 matches
-
de protocol pe la morile de vânt din Cetatea furnicilor, pe la hrubele de vinuri, pe la teascurile de brânzeturi. Fură luate la rând pivele de postavuri, spițeriile producătoare de eau-de-vie, ca și cele de apă tare. Au fost cercetați croitorii, săndălarii, șurubarii, tăietorii de marmură, fierbătorii de vopsele și alți alcătuitori de vrednice bresle. Profitând de învălmășeala dintr-o distilerie renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai în mână, dă-i citire, nu mai zăbovi!” Nu stau pe gânduri și mă avânt în dezlegarea celor scrise: „Facem știre tutror cui să cade a ști că, făcând domniia me certare pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor...am poroncit...boieriului nostru...Panaieote vel agă...să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte... Și i-au aședzat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
străduiau să lumineze cerul noaptea, tot așa și acest străin își dădea toată silința să aducă lumină oamenilor, cu inima lui curată. Privindu-l pe Gaston, care-și fixase ochii asupra stelelor strălucitoare, Takamori și-a amintit subit de Povestea tăietorului de bambus. Se spune că prințesa Kaguya a coborât pe pământ de pe lună. N-o fi venit și Gaston din stele? Nu se va întoarce printre ele într-o bună zi? Totul i se părea foarte posibil lui Takamori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șoseaua dintre munți până la Arato și Nagai, dar Endō a considerat că ar fi mai bine să plece dimineața foarte devreme, ca să nu se întâlnească cu cineva pe drum. Kobayashi spunea că până și prin mlaștinile acelea mai întâlneai uneori tăietori de lemne sau pescari, cu undițele pe spate, veniți la pescuit de crapi. De aceea, și el era de părere că mai bine porneau înainte de a se lumina. Nu trebuia să-i vadă nimeni când scoteau argintul. Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a dispărut“, își spuse Takamori în gând, „dar așa a fost să fie. Era un om care trebuia să dispară...“ Le-a picat de undeva din cer. Asemenea eroinei din Povestea tăietorului de bambus, s-a întors acolo. Nu era doar pură fantezie. Astfel s-ar explica mai bine, într-un fel sau altul, menirea lui Gaston. După ce s-a despărțit de Iijima în piațeta Hachikō, Takamori a pornit spre gară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne de ars, va cumpăra în atelierele și tâmplăriile din Centura Industrială câțiva saci cu rumeguș, preferabil de lemn tare, ca stejarul, nucul și castanul, și pe toate va trebui să le facă singur, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și el tânăr, locotenent, căpitan, ce-o fi fost. S-au cunoscut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
soarele și mă duc într-o pădure a mea pe care am pus s-o taie. Rămân acolo timp de două ceasuri, să văd ce s-a lucrat cu o zi înainte și să mai stau puțin de vorbă cu tăietorii de lemne, care mereu au câte o pricină fie între ei, fie cu câte un vecin de-al lor. Cât privește pădurea aceasta, aș avea să vă spun o mulțime de lucruri nostime care mi s-au întâmplat aici, și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
doar întuneric. Era numai un exemplu, a spus omul bisericii. Trei exemple, ca să fim mai exacți. Ne-am așezat fiecare pe câte o piatră, în fața casei mele, care nu este propriu-zis o casă, ci un fel de baracă făcută pentru tăietorii de lemne de către Elis din Lillåberg. Soarele cobora spre apus. Primăvara soarele apune întotdeauna în mlaștina Lillholm. Ceea ce căutăm noi în biserică este tonul deosebit, continuă el. Umanitatea insondabilă. Marea artă ca experiență personală și aventură. Da, am încuviințat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi sportiv de performanță sau un tăietor de lemne ce grăbește spre unul din punctele de control ale zonei de tăiere. Se mișcă cu forță, cu pași lungi, și glasul îi este puternic și limpede. De bună seamă, are umerii un pic strâmbi după operația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ce se întâmplă, pentru că de tăiat taie dar nu am văzut să planteze alți copaci în loc. În orice caz, una peste alta, deocamdată e bine, oamenii au de lucru și își pot întreține familiile. Din mineri, ne-am transformat în tăietori de lemne. Dar lucrurile merg bine, nu-i așa? Nu chiar așa de bine și, doar pentru moment. Eu văd asta cel mai bine la școală. Copiii sunt tot mai puțini, iar cei care termină școala, pleacă în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-un singur oscior trebuie să reconstruiască nu numai înfățișarea unui animal dispărut, ci și deprinderile lui. Strickland n-a făcut o impresie deosebită oamenilor care au venit în contact cu el în Tahiti. Pentru ei nu era decât un tăietor de frunze la câini, veșnic fără bani, remarcabil doar prin particularitatea aceea că picta tablouri care lor li se păreau absurde. Și abia după ce murise de câțiva ani și au venit reprezentanți ai unor negustori de artă de la Paris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Când eram copil, a apărut la noi în sat un bărbier din ăsta. Apoi, când s-a apucat să-l radă pe cârciumar, ăla a început să urle disperat. Toți cei din sala mare au dat buzna în bucătărie, țăranii, tăietorii de lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus că numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a mai lipsit! I-au tras nenorocitului o bătaie soră cu moartea, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și surorii sale (care cuprinsese toate argumentele ei inteligente în acel dialog, pentru a-l convinge), sau să aplece urechea la glasul de taină al sufletului său? Dificilă situație! Dar totuși, să fim serioși: n-ai cum să pui un tăietor de lemne să lucreze la mecanismul fin al ceasului elvețian, tot așa cum este imposibil să iei din mâna de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îndepărtarea din funcția de secretar al Consiliului florentin, când a revenit la putere familia Medici. Încă nu scrisese nimic. Sfătuit de prieteni, a fugit atunci din Florența și s-a retras la San Casciano. Acolo, după ce se întreținea ziua cu tăietorii de lemne și petrecea câteva ore la o tavernă, se schimba, seara, de hainele obișnuite și se îmbrăca în haine scumpe, cufundîndu-se în evocarea antichității romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri, apoi siluetele santinelelor apărură pe margine. Pare să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
știe - că era bine că Vânătorul poposise tocmai în așezarea lor, nu în alta. Împușcăturile nu le aduceau siguranță, ci doar o anume încredere. Despre lupii albi, un timp, nu s-a mai auzit nimic. Dar, într-o zi, un tăietor de lemne a găsit în pădure, mort, un cățel alb. Mai mor cățeii, dar de ce tocmai în pădure? Era drum lung până acolo. Vânătorului de lupi nu i-a plăcut întâmplarea. La nici un ceas, a pornit spre crâng. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare. La marginea așezării au apărut corturi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se exprima în latina grosolană a tăietorilor de lemne și a păstorilor din ținutul său; nu avusese niciodată ocazia să arate milă față de cineva și toate sentimentele lui erau asemenea unor lemne uscate, unite de o ambiție nemăsurată. Prin urmare, Tiberius știa foarte bine cu cine vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în fiecare dimineață, dar, spre deosebire de tăietorii în piatră sau de pictori, el nu trebuia să lucreze în morminte, așa că se întorceea la mine seara și atunci ne regăseam unul pe altul cu o plăcere încă și mai mare - și ne regăseam și în fața tristei evidențe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii. Eu eram al treilea fiu. Ea nu avea frați, iar familia tatălui meu nu era una generoasă. Trebuia să ne facă un rost, așa că pe mine mama m-a dus la oraș și i-a arătat mâinile mele unui tăietor în piatră. M-au luat ucenic, m-au învățat și m-au pus la muncă până când mi s-a întărit spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]