1,658 matches
-
a intrat în biserică decât ieri și după ce l-a văzut pe Ioan Gură de Aur și nu l-a recunoscut, s-a întors spre mine și n-a mai putut scoate nici un cuvânt, schimonosindu-se la față de o durere tăioasă undeva în coșul pieptului, l-am scos afară pe iarbă, Daniel care se afla prin preajmă l-a chemat degrabă pe părintele Ioan, care, dându-și imediat seama cât de gravă este situația, l-a sfătuit pe Janos să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi polițiști, acum ar fi la Atascadero. Fă cum îți spun, nu cum fac eu, partenere. De mine le e frică, tu însă nu ești pentru ei decât un începător. Mi-am stors creierii să-i dau o replică tăioasă. Apoi Harry Sears băgă capul pe ușă, arătând de două ori mai șleampăt decât azi-dimineață. — Am auzit ceva ce cred c-ar trebui să știi, Lee. Vorbele fură rostite fără urmă de bâlbâială. Răsuflarea tipului mirosea a alcool. — Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alb, care probabil că fusese cândva nisipiu. I-am apreciat vârsta cam la vreo cincizeci de ani, iar după strângerea de mână mi-am dat seama că era obișnuit cu munca fizică. Glasul său avea un accent scoțian puternic și tăios, diferit de imitația graseiată, feminină, a lui Madeleine. — Te-am văzut luptând împotriva lui Mondo Sanchez. L-ai făcut terci. Ai fost un nou Billy Conn. Mi-am amintit de Sanchez, un individ ca vai de mama lui, îndopat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Era un adevărat coșmar În timpul orelor de vârf. Ploaia cădea În continuare, iar locuitorii Aberdeenului reacționaseră În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat udându-se până la piele. Toți păreau Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de lână, Își scoteau fețele la lumină și zâmbeau. Dar iarna Întregul oraș arăta ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vostru nu are vârsta potrivită pentru o asemenea putere. Știu că sunt singurul care are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră, a bătrânilor senatori, reprezintă un privilegiu. Cu marele nume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni nu-i interesa: ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa se spunea!) sau le scotea din draci pe acelea „luate din căluș“. A fi „mutul“ Însemna să fii cineva. (azi) Să fii gelos. Ce decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal), mă căuta cu ochii din fundul clasei sau din față; din locul În care mă aflam, o căutătură directă, penetrantă, tăioasă, ce mă scula din amorțeala așteptării, mă trezea din indolența clipei; ochii ei negri mă străbăteau ca două lasere, un flux magnetic puternic mă Împingea irezistibil către ea, chiar dacă mă simțeam ridicol În fața colegilor ce văzuseră cum mă transformasem; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Chiar el. Ocoli colțul mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se aplecă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică“ (p. 433). Ultimele rânduri ale romanului arată că jurnalul lui M. continuă să se scrie. Personajul deschide un caiet și notează: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un metru pătrat. Dar și un metru pătrat este mic în comparație cu un hectar, Sachs. - Scuze. Are cam 5 centimetri in lățime și 15 în lungime. - Hm. E mare în comparație cu o monedă, nu-i așa? replică Rhyme pe un ton destul de tăios. - Am înțeles mesajul. Încă de prima dată. Mulțumesc. Sigilă tot mecanismul într-o pungă specială și făcu fotografii la urmele pe care le depistă în cameră. Făcu apoi o scurtă comparație cu urmele găsite în hol. - Eu am terminat, Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uși. Și s-ar putea să fi durat chiar mai puțin. - Bine, să presupunem că nu a durat mai puțin de un minut. Acum... - Hai mai bine să presupunem că a durat mai puțin, răspunse Kara pe un ton aproape tăios. Nu putem trece așa ușor peste asta. Pentru că ne oferă un indiciu prețios despre criminal: nu numai că ușile încuiate nu îl opresc, dar nici măcar nu îl încetinesc. Rhyme privi către Sellitto, care spuse: - Eu am avut de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ușa, reflectând: O tăietură în piele pentru a ascunde un șperaclu? Dintre toți criminalii cu care ea și Rhyme avuseseră de-a face, Magicianul era... - La naiba, izbucni ea. - Bună și ție, Sachs, o salută el pe un ton destul de tăios. Sau cel puțin cred că ești tu. Prea multe intermitențe. - Rhyme, nu pot să cred. Au luat corpul înainte să apuc să mă uit la el. Sachs privea acum coridorul însângerat, dar gol. - Ce? se enervă și el deodată. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-am întors să plec. —Mamă? — Da? —Nimic. E-n regulă. Am clătinat scurt din cap și l-am lăsat în pace. În drum înapoi spre bucătărie m-am oprit în fața dormitorului meu. Nu mă simțeam bine - schimbul de replici tăioase cu Charlie și teama de a-l vedea pe Ben atât de absent și izolat mă neliniștiseră. Dacă intram atunci în dormitor, sub pretextul de a-mi trece rapid peria prin păr, știam că nu mă voi mulțumi cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am continuat eu. Doar nu vrem să-ncepem să creăm precedente, nu? —Tată, taci, a mormăit Ben obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o parte, lăsându-se pe spate în scaun. Știi tu... seara trecută. Cu asta chiar m-au trecut fiorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n ordine când îmi pun micuțele mele costume elegante, de afaceri, și-mi adun la un loc hârtiile și mă duc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aia! Am destule pe cap, fără să-mi mai fac griji și pentru asta, acum, m-am gândit eu, dar trebuie să fiu mai atentă și cu latura cealaltă: emoțiile și restul. Știu ce autoritară devin câteodată, și cât de tăioasă. Trebuie să-ncetez. Am privit în oglinda mesei de toaletă, căutând un baton de pudră de obraz și un ruj. Am râs de mine când mi-am dat seama că fac exact lucrul la care strâmbasem din nas dintotdeauna: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
om pe care poate nici nu-l cunoști foarte bine. Deoarece “e timpul”, ce-o mai fi și asta. Doamne, nu cred că explic prea bine... Privirea lui Russell, cu câteva minute mai devreme plină de empatie și bunătate, deveni tăioasă. — Ba da, cred că explici foarte limpede. Deci înțelegi ce vreau să spun? — Vrei să spui că tu crezi că e total greșit și că așa a fost de câtva timp, dar n-ai avut niciodată curajul să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar acum vitejia nu mai contează. — Nu sînt chiar atît de sigur. Tu ești viteaz, Jim? Nu... bineînțeles că nu. Dar aș putea să fiu, afirmă Jim. Eu cred că ești. Deși neintenționată, replica doctorului Ransome fusese pe un ton tăios. Era limpede că doctorul era supărat pe Jim, de parcă l-ar fi Învinuit pentru avioanele Mustang care porniseră acel raid. Era oare din cauză că Jim Învățase să se bucure de război? Jim se gîndea la asta cînd ajunseră la spital. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tale scenarii. Bărbatul cu trup atletic țâșnește și, Împins de puternicul resort al setei de răcoare, se aruncă În cap și sparge oglinda lichidă a micului lac din lunca Târnavei. Apa, rece și adâncă. Stuful, pe margini, verde, cu frunza tăioasă ca oțelul. La fel de fulgerător precum a țâșnit, bărbatul iese la suprafață și Înoată cu mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-ți dai seama că face toate astea doar ca să atragă atenția?... Nu, nu vin acasă. Refuz să fiu șantajată de un bebeluș de doi ani. Trebuie să Închid. Sunt Într-o ședință importantă. Te sun eu. Izbucnirea rece și tăioasă a Claudiei o lăsă pe Ruby clipind fără să-i vină a crede. Gândurile i se Întoarseră la articolul din Hello! pe care Îl citise În camera de așteptare de la St. Luke. Absolut fiecare propoziție se referea la Claudia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
indiferente și automate (de ex. cele cu portăreasa), dar și pâcloase, agonice (de ex. cel al lui Augusto cu Unamuno, la Salamanca, sau al lui Unamuno cu Augusto, în vis), fără a fi private totuși de o claritate intrinsecă și tăioasă, cum lama unui cuțit care despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
planul arhitectural pentru a respecta o reglementare, un dobitoc inventa o alta, de care nici nu auzise. — Te face să te întrebi pentru ce am luptat în război, a spus Harry într-o seară în timp ce mergeam pe Fulton Street. Vântul tăios bătea dinspre East River și ne lovea cu putere. Zăbrelele de fier zăngăneau la ferestrele magazinelor închise. Un brad de Crăciun uscat se înălța dintr-un tomberon. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că am trimis milioane de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se Înhăma bucuros să-i ajute cu corectura, redactarea, stilizarea sau recenzarea vreunui articol. Alteori Își asuma misiunea de mediator navetist pentru câte o pereche de prieteni a căror relație scârțâia. Din când În când publica În Haaretz articole scurte, tăioase, despre politica actuală. Uneori pleca de unul singur să petreacă o scurtă vacanță Într-o pensiune ieftină, undeva Într-o veche așezare din nordul câmpiei Șaron. În fiecare vară relua cu o pasiune reînnoită lecțiile de șofat și În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]