1,240 matches
-
Ardeal” (6/1890). Referitor la talentul lui F., L. V. Fischer scria: „Acesta a rezolvat cu multă pricepere problema de a rămâne fidel originalului în versificație și de a reda în același timp conținutul versurilor, ceea ce este deosebit de greu la tălmăcirea cântecelor populare, mai ales a celor românești. Tuturor acelora care doresc să cunoască cântecul popular românesc în deplina sa frumusețe, le putem recomanda cu căldură opera lui Franken.” Traduceri: Rumänische Volkslieder und Balladen, im Versmasse der Originaldichtungen übersetzt und erläutert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
în raport cu liberalii, dezamăgit nu atât principial, cât în ceea ce privește recunoașterea și răsplătirea meritelor sale. Combătând-i din ce în ce mai violent pe „roșii”, își atrage fulgerele presei liberale oficioase, fiind atacat chiar de „Telegraful”, la care colabora. Macedonski dă pentru partea literară a ziarului tălmăciri din Gottfried August Bürger și Fr. Wey, adaptează versiunea franceză a Romanței spaniole de Pușkin, traduce din La Fontaine, Chateaubriand, Lamartine, Nicolas Gilbert, Al. Dumas, E. Guinot, transpune în românește basmul sârbesc Lâna de aur. Publică, de asemenea, versuri, povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290508_a_291837]
-
capătul drumului în Povești fără țară, Madrid, 1957; Ultimul învins, pref. Vasile Posteucă, Cleveland, 1965; Cetăți sfărâmate, Hamilton (Canada), 1973; Sturm und Feuer, München, 1982. Ediții: Poeme din închisori, Madrid, 1970 (în colaborare cu Vasile Posteucă și Nicholas Dima). Traduceri: Tălmăciri din lirica amerindiană, introd. George Ciorănescu, München, 1977; Tălmăciri din lirica americană, München, 1979; Kahlil Gibran, Profetul, introd. George Ciorănescu, München, 1979, Maxime și cugetări, Madrid, 1980. Repere bibliografice: Marin Sârbulescu, „Dragoste albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
învins, pref. Vasile Posteucă, Cleveland, 1965; Cetăți sfărâmate, Hamilton (Canada), 1973; Sturm und Feuer, München, 1982. Ediții: Poeme din închisori, Madrid, 1970 (în colaborare cu Vasile Posteucă și Nicholas Dima). Traduceri: Tălmăciri din lirica amerindiană, introd. George Ciorănescu, München, 1977; Tălmăciri din lirica americană, München, 1979; Kahlil Gibran, Profetul, introd. George Ciorănescu, München, 1979, Maxime și cugetări, Madrid, 1980. Repere bibliografice: Marin Sârbulescu, „Dragoste albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
de vară de Shakespeare, Cidul de Corneille, utilizate în teatre și astăzi, la pastorala goetheană Dragoste cu toane, la Tannhäuser de Wagner, precum și la numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
în colaborare cu D. Anghel); Fr. Halm, Camoens, București, 1909 (în colaborare cu D. Anghel); [Carmen Sylva, Lucien Bazin, Bürger, Goethe, Schiller, Carducci, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Gottfried Keller, G. Falke, Meerheimb, Wolf, Multatuli, Geijer, Shelley, Petöfi, Roncinni, Longfellow], în Tălmăciri, București, 1909; Ludwig Detter, O istorie din zilele noastre. Gertruda Baumgarten, Ploiești, 1910; Théodore de Banville, Gringoire, București, 1910 (în colaborare cu D. Anghel); Din legendele neamului Hohenzollern, București, 1911; Corneille, Cidul, București, [1911]; Gottfried Keller, Legende, București, 1911; Fr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Konstantin Simonov, Apărarea Moscovei, București, 1944; Nikolai Tihonov, Istorisiri din Leningrad, București, 1944; Mihail Șolohov, Școala urii, București, 1944; Jean Richard Bloch, Toulon, București, 1945; A. S. Pușkin, Basme..., cu ilustrații de Th. Kiriacoff-Suruceanu, București, 1945, Ruslan și Ludmila, București, 1951; Tălmăciri după opt poeți europeni, cu portrete de Mircea Alifanti, București, 1946; Claude Roy, Parisul răsculat, București, 1946; Maxim Gorki, Univesitățile mele, București, 1948; N.A. Nekrasov, Poeme alese, București, 1953, Gerul, moșu cu nasu roșu, București, 1955, Opere alese, I-III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
respingerea interpretărilor raționale ale miturilor (în Fedros, al lui Platon). El nu repudiază asemenea interpretări din teama față de zei, ci, în parte, pentru că din moment ce s-ar apuca de așa ceva, s-ar năpusti asupra lui atît de mulți monștri, cerîndu-i o tălmăcire, încît ar fi o treabă imposibilăîn parte, (și asta este principalul), fiindcă mai are destul de lucru ca să facă lumină în sine însuși și să hotărască dacă esențialul în propria fire este armonia sau pasiunea haotică. Găsim aici, în același timp
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
traducerilor din literatura universală, în care și-a putut valorifica însușirile literare. A debutat editorial cu traducerea din limba germană a volumului de poezii Copacul cel bătrân de Werner Bossert (1962). S-a consacrat însă transpunerilor din literatura franceză, realizând tălmăciri din operele lui Honoré de Balzac, Al. Dumas, François Mauriac, André Maurois, Bernard Clavel, Yves Gandon și alții. Traduceri: Werner Bossert, Copacul cel bătrân, București, 1962; Bernard Clavel, Călătoria tatălui, București, 1968, Fructele iernii, București, 1971, Stăpânul fluviului, București, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
literară”, „Cuvântul”. Poetul se lansează în 1931 cu volumul de versuri Eulalii, prefațat de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei, până cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
întâi cu o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pregătind o teză de doctorat în literatura franceză medievală. După ce debutează, în 1915, cu o traducere din Alfred Tennyson, în ziarul „Acțiunea”, până la începerea conflagrației mai colaborează cu versuri (originale și tălmăciri) la „Noi pagini literare”, „Flacăra” și „Capitala”, iar în anii 1919-1921 la „Dunărea” (Galați), „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Revista critică”, „Adevărul literar și artistic” și „Roma”. Probabil în aceeași perioadă propunea Teatrului Național din București traducerea piesei în trei acte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
la materializarea acestui program printr-un număr impresionant de transpuneri, remarcabile prin fidelitatea filologică față de original și printr-o expresivitate nuanțată. Cu excepția unui volum de însemnări de călătorie - scris în colaborare cu O. Manițiu - întreaga sa activitate a fost consacrată tălmăcirilor și s-a impus, astfel, ca unul dintre cei mai importanți traducători moderni de literatură anglo-saxonă. Preferințele sale se îndreaptă spre romanele lui Jack London și ale lui John Steinbeck. De asemenea, a transpus titluri reprezentative din creația lui Oscar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
discipline ce i-au permis să-și pună în valoare capacitatea de investigare minuțioasă a textului literar. Pot fi citate lucrări de fină analiză consacrate stilului particular al unor scriitori francezi ca Aragon sau Pierre Gamarra, precum și comentariile pertinente asupra tălmăcirilor efectuate de câțiva traducători importanți: Două versiuni românești ale romanului „Război și pace” (traducătorii fiind Al. Philippide și I. Frunzettiă, Aspecte din arta de traducător a lui Mihail Sadoveanu (traduceri din Maupassant și Turghenievă, „Cântec despre oastea lui Igor” în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Alexei Tolstoi, A.P. Cehov, Antioh Cantemir, A.N. Ostrovski, Maxim Gorki, Mihail Șolohov și alții. A. Zacordoneț a desfășurat o susținută activitate de traducător, mai ales din limba rusă în română. A colaborat cu poetul George Lesnea la finisarea unor tălmăciri din Esenin și Pușkin. Profesorul și lingvistul A. Zacordoneț a decedat la 15 septembrie 1977, în Iași, și a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea. ZAVATE, OLGA (1927-2000) MEDIC Ilustru reprezentant al școlii medicale ieșene în domeniul virusologiei, cercetător pasionat, dr.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
o intenție protectoare determinată de un anumit moment istoric. Informarea maselor a început să fie un domeniu de imixtiune pentru Papi cu multe secole în urmă, chiar înainte de invenția tiparului. De când au început să fie copiate și răspândite Evangheliile și tălmăcirile lor în primele secole ale creștinismului, Biserica a fost prezentă în manifestările culturale ale fiecărei epoci, prin intermediul artei, sculpturii, teatrului, literaturii, filozofiei. Totuși, intervențiile Magisteriului în aria mijloacelor de comunicare nu au fost plănuite, ci au ținut mai degrabă de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i facă să priceapă că ei nu se vor putea mântui prin meritele lor, ci numai prin harul Său"724. Această Epistolă, cât și tălmăcirea ei, aveau menirea de a arăta adevăratul sens al celor spuse de apostolul Paul (esența spuselor lui), adică incapacitatea mântuirii omului prin propriile puteri și salvarea lui numai datorită harului lui Dumnezeu. Explicația a fost oferită într-un limbaj mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a văzut printre sclavi pe tânărul din vis. La rugămintea ei, soțul i l-a cumpărat pe tânărul sclav acesta era Yusuf / Iosif, hărăzit de Dumnezeu să fie profet. Avansurile frumoasei Zuleika au fost respinse de cel ce avea harul tălmăcirii viselor și semnelor cerești. În versiuni islamice, Zuleika i-a adus în camera lui Yusuf femei frumoase pentru a-l seduce. Nu au reușit, în schimb, el le-a convertit la Islam. În altă variantă, Yusuf a fost scos din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting versiunile lui Al. A. Philippide din creația poeților de expresie germană Hölderlin, Mörike, Rilke, ca și din aceea a lui Baudelaire, relevabile sunt și tălmăcirile din Racine, Dostoievski, Cehov, Nietzsche, Rimbaud, Tagore, Maiakovski, Oscar Wilde, Apollinaire, Kazantzakis ș.a. Originală și inspirată este ideea de a oferi simultan mai multe versiuni ale unor texte celebre, cum se întâmplă cu Prefața și Albatrosul, poemele lui Baudelaire, sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
românești, cum au fost traduse și comentate în presa de specialitate, evidențiază rolul unor traducători, al unor medii de intelectuali și al unor reviste de profil. Observații pertinente privesc opțiunea pentru un anume autor sau operă într-un moment determinat, tălmăcirile lui Ivan Krasko din Octavian Goga, spre exemplu, explicându-se prin caracterul social și patriotic al liricii acestuia. Atracția exercitată de literatura română la începutul secolului al XX-lea asupra traducătorilor slovaci a fost favorizată - scrie V. - de „tradiția luptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere asupra repertoriului teatral. Tendința este de a mări exigența față de ținuta artistică a pieselor, chiar dacă acestea sunt jucate în fața unui public puțin pretențios. Se recomandă lucrări originale, traduceri „vrednice de jucat” (tălmăcirile sunt făcute de scriitori ca D. Anghel și St. O. Iosif), se acordă atenție pieselor pentru copii, se comentează experiențele teatrale din alte țări. În ultima perioadă, când, cu puțin înainte de începerea primului război mondial, este numit secretar Tiberiu Brediceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
se face simțită în articole ca acela al lui Tudor Vianu despre polemica dintre antici și moderni sau al lui N.I. Herescu despre ecourile din poezia lui Horațiu și Vergiliu în opera lui Giosuè Carducci. Cealaltă tendință este ilustrată de tălmăcirile înnoitoare din Homer (G. Murnu, Cezar Papacostea), Teocrit (T. Naum), Lucrețiu (D. Murărașu), Catul (T. Naum, G. Murnu), Horațiu (N.I. Herescu, C. Niculescu, V. Georgescu), Vergiliu (V. Georgescu), Marțial (V. Georgescu) sau Iuvenal (I.M. Marinescu). Unele dintre articole anunță interesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice, care împiedică fluența lecturii, cu toate că, pe alocuri, fraza păstrează o parte din suflul originalului. SCRIERI: Discursuri, București, 1907. Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
română contemporană, K. tălmăcește în maghiară din folclorul minorităților etnice din România. Din creația originală a lui K. s-au editat în românește volumele Cai verticali (1969), în traducerea lui Haralambie Grămescu, și Monolog interior cu ușa deschisă (1982), în tălmăcirea lui Paul Drumaru, cu prefețe de A.E. Baconsky, respectiv Ioan Alexandru. Traduceri: Nicolae Labiș, Az őz halála [Moartea căprioarei], București, 1964, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; A. E. Baconsky, Néma pillanat [Reculegere], București, 1965, Önarckép az
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându-se de altfel multe balade, colinde, strigături, la care nu se indică autorul culegerii. Și sub raportul traducerilor R.O. prezintă interes, deoarece selecția scriitorilor străini este, în linii mari, bună. Au apărut tălmăciri din Heinrich von Kleist, Lenau (poezia Vântul, adaptată de St. O. Iosif), Heine, Mérimée, Maupassant, Zola, Anatole France, Sully Prudhomme, Catulle Mendès, Lev Tolstoi ș.a. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]