1,306 matches
-
într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lului. Iaca, se pare că găsiră ceva! îl făcu atent Vasilică. Unul dintre bărbați ieșise din apă cu tipsia în mână și se apropia de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu atenție ceea ce rămânea pe marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la ei în tabără, atunci când aceștia le spuseseră că nu aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste tipsia în care spăla nisipul, i se păruse de câteva ori că-l aude țipând. Aruncase talerul cât colo în apă și se năpustise ca un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre copaci. Seara, nici mâncare nu îi mai trebuia. Îi lăsa pe ceilalți în tabără, iar el pleca de unul singur prin pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi, luându-i talerul din mână. Crezi că vom găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi, luându-i talerul din mână. Crezi că vom găsi ceva important aici? întrebă Ileana. Nu știu. E clar că au plecat în grabă, declară polițistul. Asta știam deja, de când ne-am întâlnit cu ei pe drum. Nu cred că vom afla mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nouă în al patrulea loc: ajungi la intersecția celor două treimi de curând încheiate ale hexagramei tale, ale cărții tale, ale drumului tău către grădina suspendată a dragostei pure, către prințesa luo na, prințesa așteptării luminoase. îți așezi inima pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o contrazici. Cu toate că se înșelase, tot nu are îndoieli. Câteodată același om suferă mai multe transformări. Așa a fost extraordinar celălalt și acum nu-l mai poate suferi, în timp ce cu mine s-a petrecut invers, ca și cum am fi în două talere pe care Ioana le ridică și le coboară pe rând. Și când Ioana mă învinovățește că nu am încredere în ea și că i-am distrus orice fericire, infiltrîndu-i îndoiala și oprind-o de la orice decizie, fărămițîndu-i avântul, gândesc că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Se uita apoi atent, minute în șir, la fața băcanului din poză, observând că ochii nu erau decât două linioare negre: băcanul Alexe privea în jos în timp ce turna cu scafa făină în punga deja aproape plină, atent să se echilibreze talerele cântarului, terminate cu două capete de pasăre, îndreptate unul spre celălalt. Capetele trebuiau să ajungă până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu-i mărturisi femeii care tremura ușor în brațele lui ce gânduri melancolice îl asaltaseră. Se întreba ce mai rămăsese din mulțimea de idei născute în anii aceia. Își spuse că era ca și cum ar fi aruncat mereu pietre pe un taler al balanței, numai că el era singur, iar talerul nemișcat. La sfârșitul primului său an de domnie, când descoperise că puterea avea nevoie de gheare, își zisese: „Ar trebui să scriu. Dar scrierile sunt fragile; cu un singur gest, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui ce gânduri melancolice îl asaltaseră. Se întreba ce mai rămăsese din mulțimea de idei născute în anii aceia. Își spuse că era ca și cum ar fi aruncat mereu pietre pe un taler al balanței, numai că el era singur, iar talerul nemișcat. La sfârșitul primului său an de domnie, când descoperise că puterea avea nevoie de gheare, își zisese: „Ar trebui să scriu. Dar scrierile sunt fragile; cu un singur gest, le poți arunca pe foc“. Era primăvară, vremea când privighetoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra polițistă aruncă o privire piezișă spre Fersen, care Își atribuise fără rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce taler cu două fețe! Christian o trăgea deja de mînă, spunînd sus și tare că de acum nimic nu se mai punea În calea plecării lor. Lucas Îi ajunse din urmă cînd intrau În cabina ascensorului. - Pot să-ți spun două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cameră. Dacă cuțitul îi oferea și mai multă suferință, mult mai greu de suportat? Dacă dincolo ar fi fost pedepsită pentru fapta sa josnică? În mintea Karinei se dădea o luptă. Argumentele pro și contra atârnau în balanță pe ambele talere în mod egal, echilibrând-o. Nu mai reușea să-și dea seama dacă aceasta era într-adevăr soluția potrivită. Treptat se obișnui cu întunericul din cameră și începu să deslușească obiectele din jurul ei. Dulapul acela vechi, asemenea unui bătrân înțelept
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu stalagmite mici de porumbel acoperind sloganurile optimiste de pe copertă. Când m-am dus la Rod, l-am găsit stând la birou În spatele trofeului Equality Now!: o balanță cu o statuetă mică de bronz reprezentând o femeie Într-unul din talere. În celălalt, Rod pusese o mână de bomboane umplute cu jeleu. A avut o reacție destul de urâtă la vestea plecării mele. Atât de urâtă, de fapt, că zgomotul a trecut prin perete și a ajuns la Robin CooperClark, care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nalt Al luminei. 3l. DIN BERLIN LA POTSDAM (cca 1875 ) Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe, Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață Cu un taler și doi groși... Și de gât cu blonda Milly, C-ochi albaștri, buze roși. Zice Brahma, tata Brahma, Cumcă lumea asta nu e De cât arderea-unei jertfe Într-o vecinică cățue. {EminescuOpIV 489} Am aprins și eu luleaua Și jertfesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
schimbă. Și eu i-am sfătuit pe mulți tineri să scrie capodopere. După accident, mi-am pus trupul în ghips,iar el, nătângul, credea că e bronz. Din banalități, nici filozofii nu pot face sită de mătase. Greu se echilibrează talerul valorii cu cel al reputației. Orice scriitor vrea să scrie o carte cât un destin. Și frumusețea poate fi un dar grecesc. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescență ajung doar câteva. Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trei fălci de vie cu crame, vase și grădini, din Dealul lui Iepure, dăruite mănăstirii de mama lui și de el. ― Apoi, ai dreptate, părinte, fiindcă tot la 15 martie 1615 mănăstirea Sfântul Sava cumpără o vie cu “optuzeci de taler(i),... căci c-au fost vie proastă și părăsită” - cum spune vânzătorul Pântea, fiul lui Lupul Năstase din târgul Iași. ― Uite că la 9 mai 1615 și Nastasia Varticoaia, sora lui Costantin Corpaci clucer, dăruiește mănăstirii Sfântul Sava din Iași
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Am mai întâlnit cazuri. Cine este vânzătorul și cine-i cumpărătorul? ― Vâzătorul este Ștefan, fiul lui Ion Tălmaci, care în 1622 aprilie 6, împreună cu soția sa Mărica, vând egumenului de la mănăstirea Sfântul Sava “o vie în Copou... dereptu șesădzăci de taleri bătuți”. ― Frumoasă sumă, fiule. Sunt sigur că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet? Dar mai știi cum se macină făina?... Mi-ai ghicit gândul, părinte. ― Te-aș ruga să dai citire poruncii lui Ștefan <al II
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cuvinte: „Știu cine ești“. Cu ce glas le rostise! Dar nu asta îl înspăimânta pe Vitellius. La urma urmei, acuzația de omor din partea unui zdrențăros, chiar dacă o fi fost priceput la vindecarea bolilor, nu avea nici o greutate dacă pe celălalt taler al balanței se afla el, imperator-ul. Altceva îl neliniștea la tânărul acela... ceva de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui Ausper și petele acelea de vin, ce păreau pete de sânge, la picioarele lui... Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]