5,159 matches
-
a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n tavan. Încăpățânat copil, îl simte, ori de câte ori se sforțează și împinge, cum se agață, cum se opintește să nu iasă. L-ar blestema dar îi e frică de ce vede pe tavan. Asta n-o împiedică să-i alerge tot felul de gânduri prin cap. Dintr-odată parcă toată viață îi trece prin față. Parcă ar fi la cinematograf. Stă așa și se uită la viața ei, ca și cum ar fi superofertă de
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
în Dobrogea despre cum se trăiește într-o localitate rurală. Abia aștepta să sosească la Ciocănești în modesta locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
valoare artistică. A aflat apoi de la Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au mutat în vilă, care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
când s-au mutat în vilă, care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu picioarele ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
zâmbeau tot mai puțin. După câteva amabilități schimbate cu unii dintre amicii care-i aveam în listă la acea vreme, am închis calculatorul și m-am îndreptat spre pătucul meu...Pierdută în amintiri, stăteam întinsă pe pat cu ochii pe tavan, încercând să definesc ceea ce mă măcina în gând. Și deodată am simțit cum pluteam spre un El, spre ceva ce îmi doream de multă vreme. Pluteam, iar pleoapele mele refuzau să se deschidă, să privească din nou aceeași rutină, încă
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
stăteam cam înghesuiți. La urcare, tata și-a închis ușa cabinei peste degetele de la mână. S-a lovit rău de tot, îi dădeau lacrimile. Când tractorul începu să gonească la vale, noi cei din cabină am început să săltăm până în tavan. Am făcut cucuie în cap. Afinele s-au răsturnat, noroc că gălețile erau legate cu baticuri la gură. După niciun kilometru, n-am mai putut suporta teroarea din cabină și am cerut șoferului să oprească, să coborâm. Ah, ce liniște
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > GOL DAT LA MAXIMUM Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Așa este: golul a început să se cațere și pe pereți; chiar și pe tavan se profilează tot mai insistent dungile imponderabile ale absenței. Astfel, 26 de mese și tot atâtea scaune sunt deja ocupate de școlerii absenți. Liniștea, stingheră, dă din colț în colț, nu știe nici ea ce să mai spună, nici ce
GOL DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349792_a_351121]
-
Accept Dumnezeirea căreia mă închin admirând și încercând să-i pătrund tainele, realizările. Și sunt de admirat aceste realizări. Toată tehnica și ingineria lumii nu poate realiza o muscă. Minuscula muscă este un avion super-inteligent care poate ateriza și pe tavan și vede sau simte orice adiere din jurul ei. Vor mai fi necesare veacuri sau milenii pentru ca omul să poată copia natura. De supremație asupra ei nici vorbă. Toate timidele încercări au cauzat mari catastrofe, cea mai gravă fiind încălzirea climei
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
o împingeau deasupra sa, mișcându-se în sus și în jos, ea contribuind cu rotirile din bazin, frământând vigoarea ascunsă în adâncul tainic al corpul său. De plăcere Săndica parcă intrase în transă. Simțea că dacă continua va leșina. Privea tavanul cu ochii larg deschiși și își continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute și nescrise. Sânii săi dansau liberi în ritmul mișcări corpului, iar Mircea îi alinta cu mângâieri tandre pe deasupra mugurilor întăriți ca și instrumentul său de
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
altă dimensiune. Am văzut cu ochii minții cum s-a desprins ușor de corp, a devenit un fel de abur, dar păstrându-și toate simțurile, apoi a început să plutească în sala de terapie intensivă și s-a ridicat în tavan. Cu o voce învăluită, parcă, în taina tainelor, al unui nepătruns adânc, mi-a spus cum și-a privit corpul pe masa de operație, a văzut și a auzit doctorii care lucrau precipitat și că a trăit o stare de
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
moartea, începând să înțeleg altfel severitatea mamei, manifestată uneori. Dumnezeu s-a înduioșat, m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat aprobarea. M-am întors în cameră, am privit de sus și am ascultat totul în continuare plutind în tavan, apoi am intrat în propriul corp fără să mă întrerup din mirarea că nimeni nu a observat moartea mea căci pe mine mă marcase profund. Nu pot să vorbesc nici acum despre acest episod din viața mea fără să simt
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
ochi cu țuică de prună, galbenă ca gutuia ori cele rubinii cu vișinată. Odaia, cea mai mare, fiind și cea mai curată cameră a casei găzduia permanent lada de zestre, pentru fete când se măritau, două, trei paturi pline până la tavan, camera măsura 2.40 m, cu macaturi, covoare toate țesute de mama sub îndrumarea bunicii mele, respectiv soacra ei. Țin minte când mi-am serbat majoratul mama a scos toate macaturile și a împodobit gardul curții cu ele. Erau în
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
florale, divers colorate. Pe toți pereții se află covoare țesute în război, pe partea de răsărit icoana cu farfurie și ștergar deasupra. Mobilierul acestei camere este alcătuit din: masă, scaune, două canapei, un dulap de culoare albastră, pictat cu flori. Tavanul are grinzi de lemn de care se puteau agăța: farfurii pictate, cucuruzi, busuioc, magheran, frunze de nuc contra moliilor. În camera dinainte, pe jos așterneau preșurile cele mai frumoase, țesute din lână în culori naturale și cu ciucuri. Casa dinapoi
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
VIENA. Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1212 din 26 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului CAP.11. Opera Imperială era o clădire superbă din visele cele frumoase, o minune plină de picturi cu colonade ce se ridicau până-n tavan care susțineau lojile de sus; plafonul era parcă un cer albastru cu scene din viața lui Orfeu: Apolo, dăruindu-i lira, salvarea argonauților de furtună prin cântecul său care-a-mblânzit valurile, le-a domolit; apoi Orfeu și Euridice, frumoasa lui soție
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
eucalipși și oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese, iar de jur-împrejur burghezia, bărbați cu perciuni și bărbi și femei elegante dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
în apă ajut valurile să unduiască sub un copac care și-a înghițit limba înalț zmeie pe frânghii până-n ochiul soarelui plictisit de genele false aerul se rărește de furie cerul se decolorează pe dedesupt ca o pânză expusă pe tavan se aud sunete ruginite de toamnă cineva ridică din umeri și strigă eu mă mulțumesc să-l ignor simt cum mi se despoaie gândurile și se îmbibă cu semințe de vânt Referință Bibliografică: o pasăre își admiră zborul / Llelu Nicolae
O PASĂRE ÎŞI ADMIRĂ ZBORUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348182_a_349511]
-
2014 Toate Articolele Autorului 16. Fiara cu chip uman Viața nu este dreaptă, dar tot este bună După ce s-a mai liniștit, Săndica a intrat sub cearșaf, încercând să adoarmă, însă oricât s-a străduit, ochi săi rămâneau ațintiți în tavan. Încerca să analizeze evenimentele petrecute în viața sa, în ultimele luni. La începutul verii, care acum era pe sfârșit, credea că era îndrăgostită de Viorel. A constatat că a fost doar atrasă de el ca bărbat, pentru că era un tânăr
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
pentru a îndeplini exigențele unei asemenea locații, adică: vestita canapea de piele, biroul, o veioză și un raft cu cărți groase, semnate de apostolii branșei, unii cu nume nemțești, greu de pronunțat și de ținut minte. O lumină chioară din tavan făcea atmosferă pentru ședințe de neuitat. Doctorul avea desigur și niște sticle pitite la piciorul biroului, pentru orice eventualitate. Excelent! Ca să nu piardă timpul, pe măsură ce amenajarea lua calea cea bună, Eracle vorbi cu omologul său de la facultatea de specialitate, acesta
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Totuși, un fulger, nu-i decât un fulger! Ține doar câteva secunde. Însă, dând dovada unor inestimabile calități, pe când Eracle mai zăcea încă pe canapeaua de piele cu pantalonii în vine și cu sufletul bâzâind pe lângă becul cel chior din tavan, doamna trase două gâturi din sticla iute descoperită la piciorul biroului și spuse pe un ton șugubăț, plin de minunate promisiuni: - Acu’ dacă tot m-ai stârnit, lasă-te pă mâna mea, ca să vezi ce n-a văzut Parisu’! Nu
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
în van rar când cel ce a scris pachetele de dialog lasă cale liberă deschiderii aripilor actorii intră în rol sunt mulți dar unul singur devine flacără a rolului publicul aruncă încă o ramură vie în focul rolului scânteia atinge tavanul teatrului spre niciunde ne ridicăm cuminți de pe scaune căutăm sămânța de adevăr privind în pământ sau cu ochi goi pe ceilalți specatori scena rămâne goală și așteaptă alte focuri până atunci artificiile se aprind afară în stradă e bine să
TEATRUL AUREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350211_a_351540]
-
înțeleg bine despre ce era vorba. Mi-am numărat banii de buzunar... la naiba, de-abia dacă îmi ajungeau pentru o lună. Aș putea juca la loterie... Dar nu, n-are niciun sens, șansele sunt oricum prea mici. Am privit tavanul într-un gest de disperare. Ceva ca o ceață plutea în apropierea sa, apoi am văzut cum încep să se formeze niște cifre. "6, 8, 12...". "6, 8, 12...". Ce-o mai fi și asta? Apoi, într-o clipă, am
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
cu Nichita Stănescu, care i-a tradus o parte din versuri, el este puțin cunoscut la noi. Reproduc doar poemul „Rezonanță”, care mi-a inspirat un poem „în replică”. Rezonanță Camera goală începe să rânjească Mă retrag în propria piele. Tavanul începe să chelălăie. Îi arunc un os. Colțurile încep să hămăie. Le arunc și lor un os. Podeaua începe să mărâie. I-arunc și ei un os. Un perete începe să latre. I-arunc și lui un os. Și- al
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
o țuică. Înăuntru, așezat într-un colț cu vioara pe genunchi, Zărăzărică al lui Vâjâitu despletind romanțele sărăciei. Cântă penibil de strident, dar asta e. Îmi aduce cafeaua o fată tânără cu genunchii goi, în timp ce eu mă uit gânditor spre tavan. Cred că nici ea nu se simțea prea în largul ei, că i-a scăpat chitanțierul din mână. Întorc capul spre zidul din spate unde nu mai aveam nimic de văzut, ca să se aplece nejenată să-l ridice. Mai târziu
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
le propusesem din țară. Și apoi, nu le poți avea pe toate. La Roma, în catedrala San Pietro, am stat minute în șir în fața celei mai celebre Pieta din lume. După care mi-a înțepenit gâtul în Capela Sixtină, privind tavanul cu Crearea lui Adam. Tot în Capela Sixtină, pe peretele din fund - Judecata de Apoi, o frescă în care personajele lui Michelangelo, pictate nud, au fost ulterior îmbrăcate de către un papă pudibond. A doua zi, după turul orașului, făcut în
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi plouă-n viață ca-ntr-un han pustiu Cu pete mari de mucegai Când vin căruțele cu cai Și căruțași după rachiu Și-mi bate burnița măruntă Prin tavanul coșcovit pereții S-au lăsat din zbor pe zid ereții Speriindu-mi liniștea căruntă Mi-a intrat singurătatea-n oase Și au plecat ca să se culce Domnițele ce beau vin dulce Din damigene pântecoase Și plouă cu melancolie Că nici o
HAN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362101_a_363430]