27,041 matches
-
mi se pare tot atît de profund cît criticul omonim. Secretul, acest veritabil blestem al cunoașterii: Nimic nu este mai învăluit în farmec și blestem decît secretul" (Kierkegaard). * Să scrii fără plăcere, stăpînit doar de simțămîntul chinuitor al nonexpresiei. Din teama de tăcere și de gol. * Peisaj geologic: anorganicul convertit în minunăție, neviata degajîndu-si mirajul pentru a distra viața. * Orice dorința e o violență aplicată existenței. De aceea budismul etc.... * Dirijat de Imposibil că de un extaz. * Nici o tristețe nu are
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
sterilitatea poate veni dintr-o insuficientă ori dintr-un exces al inexprimabilului. * Prin repetare abuzivă, în neștire, adevărurile nu doar își pierd eficientă, ci ajung deseori a se falsifică. Un adevăr degenerat echivalează că una din cele mai nocive minciuni. * Teamă: o catastrofă care așteaptă ghemuita că într-un culcuș în simțămîntul ce o precede, în teribila-i irealitate reală, precum un foetus. * Crezi cu inocentă că, rezolvînd o dificultate anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl Rusu apelează la prejudecăți și poncife de tipul acestora mă descumpănește. După cum mă lasă visător teama d-lui Rusu (și nu numai a lui) că Eminescu poate fi periclitat sau chiar demolat de lecturi critice mai puțin ortodoxe, care nu confundă analiza cu un cult aproape religios al poetului. Dl Rusu trăiește degeaba de atîția ani
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
de ce politicienii vizați n-au reacționat la atacurile vehemente ale "butimanului"? De ce oamenii publici, de la Emil Constantinescu la Valeriu Stoica, au făcut pe morții-n păpușoi atunci când sluga Elenei Ceaușescu le arunca zoaie în obraz? Retractilitatea acestora, lipsa de bărbăție, teama au condus, în cele din urmă, la consolidarea sentimentului că ceva-ceva adevăr exista în spusele lui Vadim! Nu e nimic suprinzător că Păunescu, Tucă sau Diaconescu l-au folosit pe emulul barbian ca berbece - pentru că la atâta îi duce mintea
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în "Limbajele durerii", două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile delicate în care supliciatorul se laudă că poate
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
Trecerea în revistă a propriei vieți artistice, rememorarea fiecărui rol în parte, a atmosferei repetițiilor, a luptei cu textul și cu personajul, serile reprezentațiilor, vibrațiile aplauzelor, drumul spre teatru, ora petrecută în cabină înaintea spectacolului, victoriile și insuccesele, bucuria, emoțiile, teama, dezamăgirea, toate acestea și multe altele sînt purtate în sufletul artiștilor, în mintea lor, în ridurile lor, în surîsul lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
mai de temut - între teoria și practica morții s-ar părea că se anulează prin harul bolii (boala poate ajunge un har!). * În definitiv, ce căutăm altceva decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea prospețimii"? * Cîte gînduri nu le mai exprimăm din teama că au mai fost consemnate de alții! Rămîne să le rumegăm în intimitatea noastră caldă, obscură, animalică. * Lăsați gafele în integritatea lor! Nu le alterați prin scuze! * Orice idee dusă la capăt generează exagerare, orice exagerare e deja un cinism
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
unui discurs literar. Un asemenea raționament conduce, inevitabil, la un vot de blam acordat interdisciplinarității. Am avut surpriza de a descoperi în acest volum un Fish purist, pledînd înfocat pentru menținerea literaturii cît mai departe de sferele altor discipline. Însă teama lui că studiile literare ar putea fi înghițite de alte discipline, de la care împrumută metode, nu mi se pare motivată. Paul de Man a preluat din filozofia limbajului conceptul de forță ilocuționară, folosindu-l într-un mod a cărui legitimitate
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
Ultima resursă (înscris sub pavilion britanic) a avut la origine un proiect BBC de reconstituire în termeni cît mai veridici a traseului emigranților în Anglia. O rusoaică și fiul ei sosesc la Londra, dar sînt reținuți de autoritățile vamale. De teama expulzării, tînăra cere azil politic și din acest moment se declanșează o odisee cu accente orwelliene: calvarul supraviețuirii fără acordarea dreptului de muncă într-un lagăr cu aparențe de no man's land, strict supravegheat de fapt. Eroina ajunge repede
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
și Michalis Reppas au acumulat suficientă experiență pentru a scrie și regiza cu un aplomb teribil, insuflat și interpreților, Safe Sex - un succes formidabil al cinematografiei grecești, în țară și străinătate. Densitatea efectelor ilariante în trombă este stimulată de generozitatea temei: amorul exercitat din obligație sau din pasiune, sexul la comandă ori prin forța imaginației (vezi supraponderala ce "intră" în telenovelă sau gospodina care dă randament la "hot line"). Au încercat să țină pasul aceluiași gen de comedie Nikos Zervos cu
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
pe o fatalitate - toate au chipul meu/ și mă fac și mai greu de recunoscut/ pentru că eu nu mă aflu în spatele nici uneia dintre ele" Nimeni nu știe cine sunt). Dacă poeții tineri de astăzi evită să scrie despre dragoste din teama de a nu cădea în "sămănătorism" sau în déjà-vu, la Iulian Tănase sentimentul e suficient de matur ca să-l pună în versuri - unele memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
personale și a brumei de celebritate de care mă bucuram; numărul scade din nou la un moment dat, iar astăzi se apropie de zero. M-am întrebat de ce. Un răspuns relativ evident este că, în anii '80 mai ales, renăscuse teama că plicurile ar putea fi deschise și că securitatea își vîră nasul în corespondența particulară. N-am descoperit dovezi în Cartea albă pentru această intruziune, dar ea nu este exclusă și, în orice caz, noi o bănuiam ca foarte posibilă
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
Și, mai ales, cât de repede? Dacă principalul vehicol spre U.E. îl constituie guvernul în care strălucesc cozmâncii și alte nulități din guvernările anterioare, ne-am lămurit! E bine că în jurul României a coborât cortina de fier: tare mi-e teamă că, în nici un an, în țară vor rămâne doar invalizii în cărucioare, doar ciobanii din creierul munților și gușa supradimensionată a lui Eugen Florescu! în fața acestei tragedii naționale, președintele Constantinescu tace! Până în clipa de față, el n-a găsit de
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
îl constituia însă această constituțională prerogativă regală care deforma pînă în temelii sistemul electoral. Să credem că această lipsă de tărie a regelui Ferdinand să se datoreze timidității sale de care atît de frumos vorbește Martha Bibescu? Sau îi era teamă că, renunțînd la acea prerogativă, pierde din rolul și atotputernicia în stat? Pierdea negreșit. Dar nu ar fi trebuit să domnească, asemenea monarhilor constituționali de azi, în mod cu totul democratic? Martha Bibescu, Un sacrificiu regal. Ferdinand al României. Traducere
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al temei: eseul ca "dialog nesfîrșit", "cutreier printr-un cerc de uimire", "coexistență a diverselor", "interogare a stereotipurilor", "punere în cumpănă", "antifrază continuă", "variațiuni și paradoxuri", "interpretare delirantă". Acest prim capitol, Lectura eseurilor, cuprinde și, după cum ne avertizează autoarea, inadecvările și automatismele
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de procesul de reflecție, care impune o limită cvasi-autonomiei părților. Asumarea subiectivității și a demersurilor care nu duc la clarificarea temei eseului (într-un text în care nu adevărul aflat contează, ci drumul spre el), o înțelegere care nu problematizează numai obiectul meditației, ca în cazul studiului, ci și privirea interpretativă și interpretarea însăși. în sfîrșit, nu este uitat dialogismul textului
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Venea incognito de la Viena. Sigur. Cînd a venit ultima dată a locuit acasă la Pavel Chihaia. Am tremurat la Paris pentru familia mea, căci sora mea l-a primit. Dacă Liviu Bodolea ar fi fost prins și torturat, mi-e teamă că spunea pe cine a întîlnit și unde a dormit. A dormit acasă la Pavel Chihaia, care își luase acest risc. Virgil Micu a venit după mine. Și el într-un anumit moment m-a salvat, căci la Paris s-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
pentru că - deși vorbim aceeași limbă nu trăim întru aceeași limbă -, nu mai vrem urmași, nu mai credem în Dumnezeu, în stat, în aproapele nostru. Ne-a cuprins o apatie generală, al cărei sfîrșit nu îndrăznește nimeni să-l anticipe de teamă că ar putea fi imediat taxat drept nebun idealist ori politician demagog. Dar ce ni se întîmplă de fapt? Ce așteptăm să se petreacă? Sîntem în preajma drumului cel bun? Sau undeva, aiurea, pe o cărare bătută în tot acest răstimp
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
mai mică sugestie, recomandare "prietenească". De o corectitudine exemplară (aș spune, "extraterestră", ca să o disting de jalnica political correctness ), el le-a oferit tuturor colaboratorilor șansa rară de a scrie exact ceea ce credeau, cu posibilitatea de a greși, dar fără teama de a se măslui. Cred că acesta e motivul pentru care "Adevărul literar și artistic" a devenit una dintre cele mai bune publicații culturale din țară. Editorialul, Revista revistelor, interviurile de la Paralele inegale, Traveling, cronica de film și Scena, cea
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
Yeats nu i-ar fi dat prim minte să facă. Te încântă să te desparți de el și o faci cu bună știință. Poate nu am dreptate. Sau am? E.F. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Cronicar Politicale Cronicarul își aruncă din cînd în cînd privirea și asupra României literare. Nu prea des, de teamă să nu facă vreo conjunctivită din pricina greșelilor de tipar. Ultima oară, a răsfoit numărul 11. Și a găsit sub semnătura dlui Dumitru Hurubă un comentariu foarte ciudat despre plînsul președintelui Băsescu. Lasă că n-avem voie, noi, cetățenii, să arătăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
Tudorel Urian Pe Petre Stoica l-am văzut întîia oară la începutul anilor '80 cînd, călăuzit de Ioan Buduca, am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
cu "domnul Marcu", acela de pe vremuri...Da, doar că el a murit de mult. Ceva mai sobru, mai metodic și reținut, își amintește Dorli Blaga întîmplări care au punctat un destin de scriitor. E o mărturisire "în umbră", făcută cu teama, parcă, de-a nu uita ceva, de-a nu strecura, prin jocurile înșelătoare ale memoriei, vreun amănunt care să știrbească "viețile postume" care i-au fost date poetului. Încheie, paginile despre " Tata", cu vorbele, emoționante, ale unui "prieten", Thornton Wilder
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]