8,384 matches
-
probabil într-o instituție de profil, - geamurile pe fundal sunt protejate cu sîrmă -, iar acesta pare afectat de o depresie gravă, în timp ce Peter perorează despre țîțele Katiei, actrița cu care urmează să facă un interviu. Scena se termină pe replica teatrală, "It's not fair", preluată din zbor, cu ea deschizîndu-se scena următoare decupată dintr-o telenovelă, unde apare Katia într-o scenă ambiguă sărutîndu-și prietena. Scena însă este nimic mai mult decît o repetiție la actriță acasă, ambele episoade constituind
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm“) s-a oprit, a făcut o reverență cam teatrală și a spus: — Sărut-mîna doamnă Christina. Ce mai faceți? — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse ea indiferentă. — Vă salut, domnilor, numele meu este Pablo Cârlan, interveni și Pablo. Însă cei doi se Îndepărtară fără să-i răspundă. După aceea, ne-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fier ca să nu mai Întorci niciodată capul, să te sacrifici pentru această ratare, să i te dedici cu Înfrigurare și pentru totdeauna. -La ce e bună ratarea, Antoniu, la ce folosește ea? -Ratarea, dragul meu Kawabata.... Antoniu face o pauză teatrală, folosește la sărăcie și mizerie. Odată ratat, suporți mmmuult mai ușor sărăcia și mizeria, și nu-ți mai pare rău după viața bună. -Cerșitul face parte din ratarea aia de care vorbești? Eu cerșesc, dar nu mi se trage de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că nu-i vede. Sau dacă-i vede, o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea sila este un sentiment justificat, despre care se pot scrie tratate. Nimeni nu-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metroul. Nu are un o țintă precisă-pur și simplu simte nevoia să nu se gândească la nimic, măcar o jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale și anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin un picior încălțat în pantoful cu toc înalt. Am acceptat îmbrățișarea ei. — Și Palmer ce părerea avea despre giumbușlucurile tale cu Alexander? am întrebat peste umărul ei hotărât să o fac să sufere. S-a depărtat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cânte din nou, drept pentru care Anton a trebuit să ridice tonul: Relaxează-te, Sascha. Tocmai ți-ai găsit Îngerul păzitor. Marele Lakritz va coborî din ceruri și-ți va veni În ajutor. Se aplecă În față cu un gest teatral, cu mâinile Întinse. Dă-mi adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu era pe lumea asta un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de amintiri născocite, exact astea-s cuvintele folosite de femeile alea. Marile teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-a scos rochia stând în picioare în mijlocul camerei; sub ea avea un corset de „văduvă veselă“, din care, la un capăt, îi țâșneau sânii uriași, iar din celălalt îi porneau coapsele mai mult decât ample. Vestimentația de-a dreptul teatrală m-a lăsat tablou - dar, la drept vorbind, eram uluit de tot ce se-ntâmpla în jurul meu și, mai presus de orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții, îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știu de ce mă simt atât de dărâmată. Sunt furioasă rău. Lauren nici măcar nu mă lasă să-mi sun soțul, m-am plâns eu. Are dreptate. El are neapărat nevoie să-și dea seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi Într-o rochie de bal roșie, cu multe zorzoane la umeri. Cum o să-și dea lumea seama că m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rămîi! Să întărim rîndurile... Cînd a ieșit suplimentul literar al ziarului local, un cunoscut din metropolă mi-a zis: "Bunișor, dar prea provincial", pentru că n-a colaborat și el, probabil. Oi fi poate prea încrezut, dar în materie de critică teatrală nu mă dau pe mulți din primele rînduri. Apar cu mici articole și-n reviste, dar știi de ce? "A, ăsta e Săveanu din Valea Brândușelor, bagă-l în pagină, Valea Brândușelor e un oraș frumos." Crăp! Auzi? Crăp, pentru că articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună pînă într-a patra. Pe mine m-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bagă în pat, fericit la gîndul că Vlad a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura și nici Sorina, e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața mea, reluând povestirea pe același ton rapid și egal. Asta m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca un lucru să se întâmple într-adevăr. Și, mai mult decât atât, fără să vrem, ex post facto, vom asocia vreun motiv dubios acestor experiențe iraționale și acestor idei confuze. În zilele noastre, aceste motive sunt adesea artificiale, aproape teatrale. Niște prelungiri onctuoase, reflexive, ale creierului unui levantin puturos, amator de matineuri. Dar, acestea fiind spuse, trebuie să recunoaștem că inspirație este cuvântul care definește cel mai bine ce a făcut Carol în continuare. Carol fremăta de nerăbdare. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m și o adâncime de 33 m. În urma eforturilor depuse timp de șase ani de constructorii chinezi, structura masivă a fost finalizată. Aceasta găzduiește patru spații unice pentru spectacole, toate fiind proiectate cu o îmbinare perfectă a arhitecturii cu estetica teatrală. Artizanii Marelui Teatru Național vor să-l transforme într-un loc în care arta să performeze într-un spațiu educațional, competitiv și influent, în care să fie dezvoltate producții originale și în care să fie promovat patrimoniul cultural și artistic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
începutul secolului al XX-lea s-a ajuns la actualul gen de operă, care a primit numele capitalei țării. Opera în stil Beijing se situează pe primul loc între operele de origine chineză, atât ca repertoriu, număr de artiști, formații teatrale și spectatori, cât și ca influență culturală. Opera în stil Beijing este o creație artistică foarte complexă. Intrigile și personajele din operă sunt ,,descifrate'' de public prin cântecele interpretate, textul vorbit, gesturi, lupte și dansuri. Sunt patru categorii de roluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă și gracilă, pe nume Grace, urmărită de gangsteri, se refugiază într-un orășel american din anii ’30. Decorul, mai puțin decât teatral, compus mai degrabă din semne, reușește să pună intens în lumină oamenii. Niște oameni obișnuiți, ca în orice orășel al lumii, un pomicultor, un camionagiu, o menajeră negresă, o mamă cu șapte copii, un inventator pensionat, frumoasa locului, o roșcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de un elev preferat. Fața lui vulturească, Încadrată de un păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea spre ușă și Împiedicîndu-se de covor. — Cum te simți? Îl Întrebă doctorul pe Digby. Îți recapeți pe zi ce trece personalitatea. Într-adevăr? Dar cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse: — SÎntem Învinși! În fața lor se Întindea un drum de țară plin de băltoace, În care se reflecta lumina lunii. — Ce intenții aveți? Îl Întrebă Rowe. — Să trag un pui de somn. Pesemne că această replică i se păru prea teatrală, căci ținu să adauge, fără să deschidă ochii: — Nu trebuie să ne dăm prea multă importanță. Peste cinci secole, acest mic episod nici nu va exista pentru istoricul ce va scrie cronica declinului și prăbușirii Imperiului Britanic. Va avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia-l, te rog! Văzînd că nu face nici un gest, apucă ea Însăși sfeșnicul. Fața ei crispată avea o expresie teatrală și cam copilăroasă. Ai fi zis că-i o școlăriță În rolul lui lady Macbeth, pe care simțeai nevoia s-o liniștești, spunîndu-i că toate Întîmplările din piesă nu-s chiar adevărate. Ca și cum ar fi fost Într-adevăr vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aruncat-o în fântână. Pe cine a vrut să salveze cu această mizerabilă acțiune? Ce sens a avut ea? Și, auzind depozițiile martorilor și ale acuzării, m-am întrebat oripilat: cine este Bestia? Animalul sau omul? Judecătorul făcu o pauză teatrală și numără în gând până la zece, mișcându-și în mod inconștient și buzele. Apoi continuă: - Omul, doamnelor și domnilor. Omul este Bestia. Privi în sală. Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în care în jurul editurilor nu mai gravitează, ca înainte, mai ales aspiranții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]