1,549 matches
-
o ținea una și bună: repeta surâzător că lucrarea fusese publicată fără ca noi să fi observat; În confuzia noastră, am ajuns să ne imaginăm că revista scotea numere ezoterice, inaccesibile abonaților obișnuiți sau mulțimii care infestează, avidă de cunoaștere, bibliotecele, tejghelele și chioșcurile. Totul s-a lămurit În toamna anului 1911, când vitrinele de la Moën au făcut cunoscut ceea ce mai târziu s-a numit Opus I. De ce să nu menționăm chiar acum titlul oportun și clar pe care autorul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a perdutără dân vedere, că pietonu, deși Înzestrează mâinile cu pantofi Pecus, nu obișnuiește să-și păstreze laurii neînvinși În fața lu don Biciclu. Entuziasmu conștiinței În mers a făcut ca În mai puțină vreme decât Învestești tu, grăsulico, ca să lași tejgheaua fără factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la Tolosa. Purcelușu tău ți-e confidențial, Nelly; pedalam d-acu unii mai mult, alții mai puțin, cu nerăbdarea lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dușameaua iera oglindă dă marmolina, care mi te arăta foarte clar, cu hibe cu tot. Mulamentu lu Mercur se perdea În susu la cupolă și mărea misticismu propiu dân distribuția dă răvașe; ghișeele te ducea cu mintea la confesionale; după tejghea, fonționarii făcea schimb dă povești cu papagali și fete bătrâne sau juca ludo. Nici un suflender În sectoru poblic. Sute dă vizuali și biciclete s-au ciocnit țintind la mine. M-am simțit pasăre rară. Cu gând să m-apropii, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am unde să mă mai ascund.“ Se Împiedică și se lovi la genunchi, dar continuă să meargă. Auzi plesnetul tentaculelor În contact cu pereții, unduindu-se În urma sa. „O armă, trebuie să găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură cu zgomot cratițele și tigăile, bâjbâind după el. Norman se Împletici și ajunse la o plantă mare, aflată Într-un ghiveci. Tentaculele continuau să caute, mișcându-se neobosite pe podea, răsturnând cratițele. Norman Împinse Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-un cowboy ce se lipise muzical de ea și-i sparge nasul, micuța știa kickboxing, Îl lovește-n stomac, În splină, În testicule, peste urechi, Îl Împușcă, Mickey În timpul ăsta bea liniștit gin la tejghea și trage și el În alți doi cetățeni bețivi și-n ospătăriță, după care aruncă o secure frumos filmată cu Încetinitorul, cu camera de luat vederi pe umăr În spinarea unui om care dorea să fugă de-acolo cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
binefacere pentru copiii din Africa care-s imuni la șerpi, cei doi eroi ai lui Stone nu, și, cu veninu-n sînge el intră Într-un magazin ca să caute-un antidot și-l Împușcă pe băcan, nenorocire, băcanul era singur la tejghea așa că-n mod normal nu putea fi omorît, fiindcă Mickey impusese din start regula conform căreia trebuia să fie lăsat Întotdeauna un supraviețuitor la locul masacrelor pentru a povesti ce s-a-ntîmplat și totuși l-a omorît, cu aceeași pușcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă la al treilea nivel, un loc ideal pentru hoții din magazine: bijuterii și băuturi fine. Galantare pline cu ceasuri. Cozi de cîte treizeci de persoane la case. Bud cercetă cu privirea bărbații blonzi. Pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele ca să le cerceteze. — Ăsta e Bobby și nu mai știu cum. Vine pe-acilea destul de des. — CÎt de des? — Păi, cam de cîteva ori pe săptămînă. — După-amiaza sau seara? — Și, și. — CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
intră și Începu să memoreze. Un interior dreptunghiular, prelung. Pe dreapta un șir de mese cu cîte patru scaune. Peretele lateral - tapetat: bufnițe care făceau cu ochiul, cocoțate pe indicatoare stradale. Podea acoperită cu linoleum În pătrățele. La stînga o tejghea și o duzină de taburete. În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
regulilor de eliberare condiționată. Bud găsi un loc de parcare, se apropie de cîrciumă și se uită pe geam: Stens dădea pe gît niște vin Manischewitz și pălăvrăgea cu niște foști deținuți - Lee Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o privire către onorabila adunare de infractori, totul cu regularitate de ceasornic. Înapoi la secția Hollywood, sictirit că făcea pe dădaca. Îl așteptau Breuning și două gagici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Gilbert Escobar din bucătărie. Gilbert opune rezistență - uite urmele de tîrÎre, plus oalele și tigăile căzute pe podea. Una la căpățînă, pac, trosc, băltoaca aia mică de sînge pe care o vezi acolo, delimitată cu cretă. Seiful este descoperit sub tejgheaua bucătarului. Una dintre cele trei victime angajate În local Îl deschide - remarcă, te rog, monedele risipite. Pac, trosc, după aia Gilbert opune din nou rezistență, Încă un pat de pușcă... remarcă cercul marcat 1-A de pe podea. Am găsit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
T. la casă. White se lipi de vitrină. — Lee Vachss la o masă din dreapta. Ed duse mîna la tocul pistolului. Gol - de cînd cu joaca lui de-a sinuciderea. Tomberon deschise ușa. Clopoței. Kikey ridică privirea și duse mîna sub tejghea. Ed văzu că Vachss se prinsese și se prefăcea că Își netezește pantalonii. Luciu metalic la nivelul șoldului. Oamenii mîncau și discutau. Chelnerițele se agitau de colo colo. Tomberon se Îndreptă spre casa de marcaj. White nu-l scăpa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se retrăgea pas cu pas. White alergă spre el. Vachss Își șterse de pe față creierii femeii. White Își goli Încărcătorul - toate gloanțele În cap. Strigăte, goană panicată spre ușă, un bărbat tăindu-se În cioburile de la vitrină. Ed alergă spre tejghea și sări peste ea. Pe podea: Kikey, cu sîngele țîșnindu-i din rănile de la piept. Ed Îndreptă pistolul direct spre fața lui. — Dă-mi-l pe Dudley! Dă-mi-l pe Dudley pentru Nite Owl! Sirene zgomotoase. Ed Își făcu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bătrân, mai degrabă îmbătrânit, ușor adus de spate, cu ochii tulburi, lipsit de zâmbet, s-a oprit în fața ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și drumul până la cârciuma din apropiere, unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se dea băutură la toți, lui și celor de față, și s-au strâns cu mirare în jurul lui, îi priveau barba țepoasă și ochii goi și gura știrbă în care vărsa cănile cu vin, fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu toți, ci doar ăi foarte bătrâni ce le-au șoptit îndată și celor mai tineri, nu s-au lămurit decât târziu, când abia mai putea înghiți băutura ce nu acoperise nici măcar un sfert din banii de aur aruncați pe tejghea, în clipa în care a spus, înainte să-și întindă brațele pe masa negeluită și capul pe brațe, de parcă ar fi plâns, dar nu plângea: „Armăsarul de foc e o nălucă!“. Doar Hildebranda Mihaela Dogan, care mai auzise povești asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liniște nemăsurată, și nu se mai aude palpitația inimii de parcă n-ar mai bate; ca atunci când ai o prăvălie la stradă, cu ferestrele neastupate și ușa larg deschisă, încât poate intra oricine, să vadă și să cumpere, și aștepți în spatele tejghelei oamenii care nu intră și nici măcar nu se opresc să privească prin geamurile curate spre lumina vag îmbietoare dinăuntru și după o vreme înțelegi că nimicurile pe care le-ai fi dăruit, nu vândut, dar nu se știa asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un veac, dar nu și pentru acela care le-a trăit și le-a închis în inima lui, încât orice ar citi și afla și orice i s-ar spune ar fi de prisos, o să zâmbească sau o să încuviințeze, dar tejgheaua dinainte de-a se fi tras obloanele rămâne neclintită într-un loc care și el e bine zăvorât într-o scoică a inimii; însă înainte de asta a fost mersul acela leghe imposibil de măsurat cu gândul, înveșmântat în ceea ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oraș aglomerat măturat de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multe minute. Asta nu mă făcea să mă simt bine, sau importantă, sau măcar interesantă, și aveam Întotdeauna oroare de zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să uit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de când sunase Miranda și știam că acum probabil stă acolo, se zborșește și se Întreabă unde anume dispar eu În fiecare dimineață - marca Starbucks de pe cana de plastic nu Îi oferea nici un fel de indiciu. Dar, până să iau de pe tejghea tot ce comandasem, a sunat celularul. Și, ca de obicei, mi-a sărit inima din piept. Știam că era ea, știam cu certitudine, dar tot eram speriată. Numărul de pe ecran mi-a confirmat bănuiala, dar am auzit surprinsă vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pînă la treptele dinspre fluviu și o luară Împreună spre nord, spre White City, pe străzile care se Întunecau tot mai mult. 3 — Tu nu știai că s-a terminat războiul? o Întrebă pe Kay insul de cealaltă parte a tejghelei. O abordase așa, Încercînd să se amuze pe seama pantalonilor și tunsorii ei; dar ea auzise asemenea lucruri de mii de ori și nu-i mai venea să zîmbească. CÎnd Îi sesiză accentul, totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cafele și un platou cu prăjituri. Și, după cîteva minute, după ce o altă masă de lîngă fereastră se eliberă, o mută acolo. Cafeneaua era plină cu lume. Ușa se tot deschidea și Închidea, pentru că oamenii intrau și ieșeau. De dincolo de tejghea se auzea zornăitul veselei și șuieratul aburului. Viv continua să privească strada. Uneori Fraser i se alătura și priveau Împreună; totuși, mai mult o țintuia cu privirea. La un moment dat zise, Încercînd s-o facă să rîdă: — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că el era prima persoană, după ani și ani de zile, cu care vorbise fără să strecoare vreo minciună minciună. CÎnd ușa cafenelei se deschise și doi băieți intrară și Începură să glumească și să rîdă cu omul de dincolo de tejghea, ea Îi spuse Încet, la adăpostul hohotelor lor: — Am văzut pe cineva aici. Am văzut pe cineva aici acum două săptămîni și speram să o revăd. Asta-i tot. El Își dădu seama că vorbea serios. Se apropie Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă de aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]