KorAP: Find »[drukola/base=telefona & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...84 >

2,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

poate controla mușchii faciali... Dar, ce părere aveți? De fapt, am adus și două fete ca să le vedeți. — Ce? Dar ați venit bine pus la punct. N-am ce face cu ele acum. Nu le găsesc client până deseară. Vă telefonez când se termină a doua rundă. — Mă tem că n-o să le convină. Vedeți dumneavoastră, străinele astea își dau atâtea aere și fac atâtea nazuri... Dacă n-au încheiat contract dinainte... Kanai înhăță momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ora opt douăzeci și șase de la linia patrusprezece. Trenul personal cu direcția Takasaki pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată să afle, de la un telefon public, pe unde umbla fratele ei. Pe unde naiba hoinărea? Nu s-a întors încă. Telefonase și pe la prieteni și pe la cunoștințe, dar în zadar. A ieșit din cabină în cele din urmă. — N-are rost. Tot nu-l găsesc. Părea complet descurajată. Îmi pare rău că nu-l pot vedea pe Takamori-san, spuse Gaston. — Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
concluzie ai ajuns? o întrebă Takamori pe Tomoe în șoaptă, după ce a vorbit cu camerista pe coridor. — Spune că orașul nu e prea mare. Un străin bate repede la ochi, așa că nu-i greu de găsit. Mi-a promis că telefonează deseară la toate hanurile din oraș. Tomoe se așeză lângă fratele ei. — Drăguț din partea ei. — Oare n-ar trebui să luăm legătura cu poliția? Să lăsăm asta la urmă, după ce am încercat totul. De ce să-l ia pe Gaston la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
romantic! După ce-l găsim pe Gaston, ce-ar fi să facem o plimbare până acolo, toți trei? Se auzea televizorul de la parter. Cineva se uita la meci, probabil. Când a venit camerista să le facă paturile, le-a spus că telefonase la șapte-opt hanuri mai mari din Yamagata, dar nu aveau nici un străin cu numele de Gaston Bonaparte. — Am să telefonez și la hanul din munte, cu izvor termal, care seamănă cu hotelurile din Atami. Cred că e momentul să anunțăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de la parter. Cineva se uita la meci, probabil. Când a venit camerista să le facă paturile, le-a spus că telefonase la șapte-opt hanuri mai mari din Yamagata, dar nu aveau nici un străin cu numele de Gaston Bonaparte. — Am să telefonez și la hanul din munte, cu izvor termal, care seamănă cu hotelurile din Atami. Cred că e momentul să anunțăm poliția, au hotărât Takamori și Tomoe în timp ce se pregăteau de culcare. În starea în care era, îi va fi foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ajungem acolo. Dacă nu stă la vreun han mai răsărit din oraș, s-ar putea să fie la Yoshiya, unul dintre marile hanuri de lângă izvorul termal din munte, le-au sugerat lui Takamori și Tomoe camerista și funcționarul hotelului. A telefonat acolo, dar nu aveau nici un străin care să semene cu cel descris de ei. Cu patru-cinci zile în urmă, însă, un turist le-a spus că văzuse un străin plimbându-se pe stradă cu un japonez. — Ce-ar fi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

se duseseră pe apa sîmbetei. PÎnă să sune el, după vreo două săptămîni, uitasem complet cine era. Am purtat o conversație stîngace, la finalul căreia am spus că programul meu În acel moment era foarte Încărcat, dar că o să-i telefonez eu cînd situația se va mai liniști puțin. După aceea, nu m-am mai gîndit deloc la el. Dar, stînd În barul de la Calden și privindu-i chipul deschis și prietenos, mi-am adus brusc aminte de el și iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sunat Într-adevăr, dar abia a doua zi dimineață, cînd știam că era la serviciu, iar Mary ducea copiii la școală. Am lăsat un mesaj pe robotul telefonic și-am spus că sper să-l văd curînd, că Îmi poate telefona la birou, unde am posibilitatea să resping apelurile sau să-i spun secretariei că sînt la o ședință. Cu toate astea, am făcut ce trebuia. La serviciu, toată lumea se agită din cauza mea. Femei pe care abia de le cunosc gînguresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sînt deloc atentă, căci sînt mult prea ocupată să spumeg din cauza Lindei. Dar Începe să se discute lansarea unui hotel Calden la Edinburgh și, pînă la Încheierea Întrunirii, o oră și jumătate mai tîrziu, frustrarea mea s-a domolit. Îi telefonez lui Dan de Îndată ce mă Întorc la biroul meu și reușesc să nu țip În halul În care aș fi făcut-o cu o oră și jumătate mai Înainte, cu toate că el știe, imediat ce ridică receptorul, că ceva nu e În regulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
așa că va trebui să te Întrebe pe tine. — Hmm, am mîrÎit eu, aprobîndu-i sprijinul. Două zile mai tîrziu - timp În care Îi evitasem telefoanele, lăsînd robotul să răspundă și sunînd doar cînd Dan spunea că nu e acasă - i-am telefonat și am vorbit cu ea, explicîndu-i că nu m-aș simți În largul meu dacă ar fi și altcineva prezent În afară de Dan și promițînd că o voi suna de Îndată ce vom fi terminat. După aceea, desigur că ea și Michael erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
așezat În furcă, doar ca să mă asigur că aud tonul de apel. Dar, În cazul ăsta, am motive Întemeiate... Într-o zi, pe cînd Tom avea cam patru săptămîni și niște colici oribile, Fran a venit pe la mine. Linda a telefonat, iar eu i-am spus că nu pot vorbi și că o sun eu mai Încolo. Am Închis receptorul, iar Fran m-a Întrebat cum mai merg lucrurile cu soacră-mea. I-am răspuns. Nu mergeau prea bine. Simțeam nevoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
vinovată și mă gîndesc că poate totul nu e decît rodul imaginației mele hiperactive, Linda fiind doar o bunică peste măsură de iubitoare. Atunci, Încerc să mă revanșez: o invit să meargă cu mine și cu Tom pe undeva, Îi telefonez și-o chem la noi, la ceai, sau i-l dau pe Tom de Îndată ce intră pe ușă, lucru pe care, În mod obișnuit, urăsc să-l fac. Totul pornește de la faptul că Linda vrea atît de mult. Are nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pare că tipul era cu o brunetă superbă. Sally Își plănuiește oricum ziua nunții. — Și Charlie Dutton? Fran ridică din umeri, cu o expresie chinuită. — N-a sunat. Sally mă roagă În genunchi să-l pun pe Marcus să-i telefoneze și să afle ce se petrece, dar, după cum a spus și el, nu mai sîntem la liceu, iar eu nu sînt dispusă să mă joc de-a „amica mea te place.“ Mă apucă rîsul. — Știu că ar trebui să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pace. Zilnic, Dumnezeule mare, zilnic! Despre ce vrea să-mi vorbească În fiecare zi? Nici măcar nu mai ridic receptorul. Dacă Îi văd numele, las robotul să răspundă și, chiar și atunci, dacă a lăsat un mesaj și nu o sun, telefonează Încontinuu pînă răspund. Jur că maică-ta e nebună de legat. — Mie-mi spui? rîde ea. Și tu, care credeai că intri Într-o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
noi patru am devenit practic de nedespărțit și deseori mi se pare dificil să mă gîndesc cum era viața noastră Înainte să-i cunoaștem pe ei. — Să-i sun eu pe Trish și Gregory sau Îi suni tu? — O să-i telefonez lui Trish mîine, zic eu, Încruntîndu-mă dintr-odată. Dar Lisa și Andy? Nu-i putem invita pe Trish și Gregory fără să-i poftim și pe ei. Dan dă din umeri. — Tu ai o problemă cu Andy. Nu mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
loc, mă gîndisem la ziua de joi ca la ocazia perfectă. Inutil să spun că n-am sunat-o pe Linda pentru a apela la serviciile ei de dădacă și, deși am plănuit un meniu delicios, mă simt groaznic să telefonez ca să anunț pe toată lumea că trebuie să renunțăm din cauză că nu găsim o dădacă și că-i rugăm să vină ei la noi. — Slavă Domnului, zice Trish. — Slavă Domnului? repet eu, cu o voce nesigură. — Slavă Domnului că nu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mai degrabă ca pe-o ființă demnă de milă. Sărmana femeie. A renunțat la viața ei pentru a-și crește copiii, iar acum, aceștia nu vor să știe. Emma e permanent Într-o stare de exasperare din cauza mamei ei, Richard telefonează numai cînd are nevoie de ceva, iar Dan? Dan ne are pe mine și pe Tom, o familie numai a lui. — Nu-mi vine să cred, spun pe un ton blînd. Ai dreptate, e nefericită. Trebuie să mă străduiesc mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
tot ce-și doresc. „Recepționer, ești așa de bun, prietene, să suni la Ivy și să ne rezervi o masă de șase persoane, pentru seara asta la opt?“ „Ai fi atît de amabil să-mi faci o favoare și să telefonezi la British Airways? Întreabă-i dacă sînt disponibile rezervări pentru locuri mai bune. Spune-le că e pentru mine.“ „Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva, pe acolo. Spune că Întrebi pentru mine.“ I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
socrii mei. În mod ciudat, dar plăcut, o petrecem cu tata. Tata și Mary au sunat și au lăsat un mesaj, zicînd că ar fi minunat dacă am petrece Crăciunul Împreună și, În loc să răspund că avem alte planuri, le-am telefonat și am acceptat. Am spus că ne-ar plăcea foarte mult să venim la ei, În Potters Bar, și să stăm cu ei În ziua de Crăciun. Dan a fost furios. Însă așa n-a mai trebuit să mergem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

principal Antonio redactase scrisoarea stând În mașina albastră, În timp ce onorabilul avocat Fioravanti Încerca să-i câștige pe comercianții din Casilino, În sediul asociației. Cumpără timbrul (poșta rapidă 1200 lire) și plicul (150 lire) de la tutungeria din Finocchio, În timp ce Elio Îi telefona președintelui și se certa cu secretara acestuia, repetându-i că avea motive foarte serioase și urgente pentru a-i vorbi imediat. Lui Romeo, care-l Întrebase ce dracu’ scria - nu-l mai văzuse niciodată cu pixul În mână -, Îi răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
urmărea un meci de fotbal argentinian În dormitor. — Dorm la Vale, Îi strigă Miria. Mă Întorc mâine la prânz. — Dar la mine nu e loc, o avertiză Valentina surprinsă. — Da’ nu vin, merg cu Paolo la Campodimare. Oricum, mama nu telefonează, o poți păcăli ușor - e o ramolită. — Cine-i Paolo? Întrebă Valentina, apoi intrară În baie Împreună. Zgomotul pe care Îl face o virgină când urinează e diferit de cel al femeilor care fac sex. Miriei Îi spusese asta tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu voia să moară, cu atât mai puțin Antonio, voia doar să o forțeze să se Întoarcă. Îi făcuseră spălături gastrice și apoi Îi prescriseseră terapie În cabinetul unui psihiatru. Ea nu se Întorsese. Iar el Începuse să o spioneze. Telefona și de treizeci de ori pe zi. La muncă și acasă. Rareori vorbea. Adesea se mulțumea să Închidă când Îi auzea vocea la telefon. De câtva timp, când nu veghea asupra lui Fioravanti, o urmărea pe ea. Chipul lui bronzat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
compania generalului, În lumina difuză a acelui palat În stil baroc din centrul istoric, lângă omul acela mic și stafidit În patul lui, cu ochi strălucitori, din care se revărsa o fericire de mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vizibil lipsită de inteligență -, intervievată, spuse: Mă voi ruga pentru bărbatul care m-a salvat, nu voi putea niciodată să-i mulțumesc Îndeajuns, fără el acum aș fi moartă. E un Înger. Cântărețul plecă să facă duș, iar Emma Îi telefonă lui Antonio, la Roma. Nu-l mai auzise de trei ani. Antonio nu păru prea entuziasmat de telefonul ei, dimpotrivă, părea ușor deranjat. Îi primi felicitările, dar spuse că oricine În locul lui s-ar fi comportat la fel. Emma Încercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
zile, Camilla adormise urmându-le traiectoriile luminoase. Dar În noaptea asta nici măcar stelele nu-i abătură gândurile. Începu iar. Și nu poți să-l suni acum? Nu, mititico, e aproape miezul nopții. Dar tu ești șeful. — Nici măcar șeful nu poate telefona cuiva În miez de noapte. Dacă insiști, Îl voi suna mâine. — Și Îl dai afară? — Nu știu dacă pot să fac asta, dovlecel, dar Îți promit că am să fac plângere la minister. — Și când vei fi ministru Îl concediezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]