1,385 matches
-
planete ar putea avea condiții de viață ca planeta Terra. Printre aceste 19.000 sunt planete noi și viața în formă primară. Pe alte planete, civilizația a atins culmi nebănuite. Ființele acestor planete evoluate suferă. Suferă din lipsă de energie. Telescoape uriașe cercetează Universul. Și oriunde apare o idee nouă, despre un nou combustibil, este trimis de urgență, spre cercetare, un robot realizat cu grijă după chipul și asemănarea inventatorilor.”". Pe mai multe planete din Univers există forme de viață sub
Comedie fantastică (film) () [Corola-website/Science/326255_a_327584]
-
este o zonă extrem de reflectorizantă de pe emisfera frontală a satelitului lui Saturn, Titan. Numele său vine de la Xanadu, palatul legendar descris de Samuel Taylor Coleridge în poemul său "Kubla Khan". Regiune a fost identificată pentru prima data în 1994 de către telescopul spațial Hubble, care a afișat-o în lungimi de undă în infraroșu; și a fost recent fotografiată în detaliu de sonda "Cassini". Regiunea este plină de dealuri și tăiată de văi și de prăpăstii.
Xanadu (Titan) () [Corola-website/Science/326385_a_327714]
-
fiecare ducând la o secvență lungă de lucrări în Jurnalul Astronomic. El a descoperit, împreună cu soții Cornelis Johannes van Houten și Ingrid van Houten-Groeneveld peste 4.000 de asteroizi, inclusiv asteroizi Apollo, asteroizi Amor precum și zeci de asteroizi troieni cu ajutorul telescopului Schmidt de 48-inch de la Observatorul Palomar pe baza plăcilor celor doi astronomi olandezi de la Observatorul Leiden pe care le-a analizat pentru a găsi noi asteroizi. Cei trei sunt menționați în comun cu mai multe mii de descoperiri. Gehrels a
Tom Gehrels () [Corola-website/Science/326422_a_327751]
-
generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii de alimentare, Gepard este dotat cu un motor auxiliar diesel de 90 CP Mercedes-Benz OM 314 de 3,8 litri și patru cilindri. Vehiculul dispune de un sistem de navigație propriu și două telescoape panoramice. Radarul de cercetare are o rază de acțiune de 15 kilometri și poate funcționa din mișcare, datele fiind actualizate în fiecare secundă. Recunoașterea amicului/inamicului este automată. Radarul de urmărire transmite automat datele referitoare la țintă sistemului de conducere
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
a radiației cosmice. În anul 1966, au început lucrările de construcție a locației majore a observatorului, cea localizată la joasă altitudine, la baza muntelui Hopkins. Fondurile au fost furnizate de Smithsonian Institution, care este și entitatea posesoare a observatorului. Primul telescop terminat, realizat în 1968, a fost telescopul de 10 metri funcționând în domeniul radiației gamma, aflat la baza "Mount Hopkins Observatory", primul nume al observatorului. Cunoscut inițial sub numele de "The Mount Hopkins Observatory," observatorul a fost redenumit în 1981
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
început lucrările de construcție a locației majore a observatorului, cea localizată la joasă altitudine, la baza muntelui Hopkins. Fondurile au fost furnizate de Smithsonian Institution, care este și entitatea posesoare a observatorului. Primul telescop terminat, realizat în 1968, a fost telescopul de 10 metri funcționând în domeniul radiației gamma, aflat la baza "Mount Hopkins Observatory", primul nume al observatorului. Cunoscut inițial sub numele de "The Mount Hopkins Observatory," observatorul a fost redenumit în 1981 pentru a-l onora pe Fred Lawrence
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
planetar, pionier al științelor spațiale și director emerit al "SAO", care a demarat lucrările pentru realizarea observatorului din statul Arizona. Observatorul Whipple găzduiește și observatorul astronomic MMT Observatory (MMTO), care este folosit în comun de către "SAO" și University of Arizona. Telescopul principal al MMTO are 6,5 metri diametru. Alături de acesta există și două reflectoare de 1,2 și 1,5 metri, respectiv un reflector de 1,3 metri numit PAIRITEL (Peters Automated IR Imaging Telescope, ex-2MASS ). La locația observatorului Whipple
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
și dispozitivul numit "HATNet" (Hungarian-made Automated Telescope), respectiv proiectul "MEarth". Observatorul este cunoscut pentru activitatea sa de pionierat în cazul astronomiei din domeniul radiației gamma bazată pe tehnicii cunoscută sub numele de "Imaging Atmospheric Technique" (IACT), care fusese realizată cu ajutorul telescopului optic de 10 metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei recalibrării a oglinzii folosind o metodă ce fusese inițial concepută pentru telescopul VERITAS. În aprilie 2007, sistemul telescopic VERITAS (un
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
Imaging Atmospheric Technique" (IACT), care fusese realizată cu ajutorul telescopului optic de 10 metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei recalibrării a oglinzii folosind o metodă ce fusese inițial concepută pentru telescopul VERITAS. În aprilie 2007, sistemul telescopic VERITAS (un complex de 4 telescoape de tip IACT, fiecare constând din reflectaore multi-oglindă de 12 metri diametru) a pornit să opereze din plin. În septembrie 2009, după patru luni de efort conjugat, unul
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei recalibrării a oglinzii folosind o metodă ce fusese inițial concepută pentru telescopul VERITAS. În aprilie 2007, sistemul telescopic VERITAS (un complex de 4 telescoape de tip IACT, fiecare constând din reflectaore multi-oglindă de 12 metri diametru) a pornit să opereze din plin. În septembrie 2009, după patru luni de efort conjugat, unul din cele patru telescoape a fost mutat la o noua poziție. Astfel
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
2007, sistemul telescopic VERITAS (un complex de 4 telescoape de tip IACT, fiecare constând din reflectaore multi-oglindă de 12 metri diametru) a pornit să opereze din plin. În septembrie 2009, după patru luni de efort conjugat, unul din cele patru telescoape a fost mutat la o noua poziție. Astfel, cele patru telescoape au fost plasate simetric pentru a creste precizia și sensibilitatea sistemului.
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
IACT, fiecare constând din reflectaore multi-oglindă de 12 metri diametru) a pornit să opereze din plin. În septembrie 2009, după patru luni de efort conjugat, unul din cele patru telescoape a fost mutat la o noua poziție. Astfel, cele patru telescoape au fost plasate simetric pentru a creste precizia și sensibilitatea sistemului.
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
s-au observat o serie de eclipse a lui Pluton și Charon, confirmând descoperirea. Ironic, plăcuța din 1965 conținea o notă „imagine alungită a lui Pluton”, dar astronomii observatorului, inclusiv Christy, au presupus până în 1978 că acestea erau greșite. Cu telescoapele mai moderne, cum ar fi telescopul spațial Hubble sau telescoapele de la sol dotate cu optică adaptivă, s-au obținut cu ușurință imagini în care Pluton și Charon apar distinct, confirmând descoperirea. Spre sfârșitul lui 2008, asteroidul 129564 Christy a fost
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
eclipse a lui Pluton și Charon, confirmând descoperirea. Ironic, plăcuța din 1965 conținea o notă „imagine alungită a lui Pluton”, dar astronomii observatorului, inclusiv Christy, au presupus până în 1978 că acestea erau greșite. Cu telescoapele mai moderne, cum ar fi telescopul spațial Hubble sau telescoapele de la sol dotate cu optică adaptivă, s-au obținut cu ușurință imagini în care Pluton și Charon apar distinct, confirmând descoperirea. Spre sfârșitul lui 2008, asteroidul 129564 Christy a fost numit în cinstea descoperitorului lui Charon
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
și Charon, confirmând descoperirea. Ironic, plăcuța din 1965 conținea o notă „imagine alungită a lui Pluton”, dar astronomii observatorului, inclusiv Christy, au presupus până în 1978 că acestea erau greșite. Cu telescoapele mai moderne, cum ar fi telescopul spațial Hubble sau telescoapele de la sol dotate cu optică adaptivă, s-au obținut cu ușurință imagini în care Pluton și Charon apar distinct, confirmând descoperirea. Spre sfârșitul lui 2008, asteroidul 129564 Christy a fost numit în cinstea descoperitorului lui Charon.
James W. Christy () [Corola-website/Science/322288_a_323617]
-
apă. Continuator al idelor lui Roger Bacon, John Peckham (c. 1230 - 1292) a scris un tratat, "Perspectiva communis", foarte popular în acea epocă, devenind un manual de bază pentru predarea opticii în școli. Apariția și dezvoltarea diverselor instrumente optice (luneta, telescopul, microscopul) conduce la o adevărată revoluție științifică. Ne referim aici la teoria heliocentrică, confirmată de observațiile lui Galilei, sau la descoperirea microorganismelor grație observațiilor lui Leeuwenhoek. Leonardo da Vinci (1452 - 1519) este unul dintre primii savanți care au afirmat că
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
considerate fundamentale: roșu și albastru. În 1666, Isaac Newton (1643 - 1727) descoperă dispersia luminii prin prismă, reușind să descompună lumina în culorile componente și astfel a demonstrat că lumina albă este formată din radiații colorate. De asemenea, Newton aduce îmbunătățiri telescopului prin care este eliminată aberația cromatică. În 1669, Rasmus Bartholin descoperă refracție dublă a luminii în cristalele de spat de Islanda, fenomen căruia nu i-a găsit explicație. Observând eclipsele lui Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, Ole Rømer (1644
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
(n. 1965) este o astronoma amatoare franceză. De la domiciliul său din Ottmarsheim (Alsacia), ea observa cerul și astrele cu un telescop automatizat de 500 mm situat în Atlasul marocan. Ea a descoperit 3 comete, iar Minor Planet Center o creditează cu descoperirea a 56 de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004 și 2007, dintre care 3 în
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
situat în Atlasul marocan. Ea a descoperit 3 comete, iar Minor Planet Center o creditează cu descoperirea a 56 de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004 și 2007, dintre care 3 în colaborare cu François Kugel. Telescopul MOSS (MOSS fiind acronimul sintagmei "Morocco Oukaimeden Sky Survey") este o contribuție a astronomei , a "Société Jurassienne d'Astronomie" și a "Laboratoire de Physique des Hautes Énergies et Astrophysique" (LPHEA) al Universității Cădi Ayyad din Marrakech. Este situat în Parcul
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
astronomei , a "Société Jurassienne d'Astronomie" și a "Laboratoire de Physique des Hautes Énergies et Astrophysique" (LPHEA) al Universității Cădi Ayyad din Marrakech. Este situat în Parcul National Toubkal, la o altitudine de de metri, în apropiere de localitatea Oukaimeden. Telescopul de tip Newton are o oglindă primară de 500 mm, cu deschidere la f/3. A fost inaugurat la 5 octombrie 2011. Uniunea Astronomica Internațională i-a dedicat Claudinei Rinner asteroidul 23999 Rinner.
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe Bendjoya. Cu puțin timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993, pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt de 40 cm al Observatorului Astronomic de pe Muntele Palomar din California. Este prima cometă observată pe orbita din jurul unei planete și fusese probabil capturată de aceasta prin anii 1920. Calculele au arătat că forma fragmentară neobișnuită acestei comete este
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
timp de câteva luni. Astronomii Shoemaker, Levy și Bendjoya au descoperit cometa "Shoemaker-Levy 9" în noaptea de 24 martie 1993, pe când urmau un program de observații care vizau descoperirea unor obiecte din apropierea Pământului. Cometa apărea pe o fotografie luată cu "telescopul Schmidt" de 0,4 m al Observatorului de pe Muntele Palomar, în California. Cometa a fost, prin urmare, descoperită întâmplător, însă a eclipsat, cu repeziciune, rezultatele programului lor de observații. Cometa "Shoemaker-Levy 9" este a noua cometă periodică (perioada este de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o întâlnire cu Jupiter prevăzută pentru 1995. Impacturile au avut loc pe partea lui Jupiter care nu era vizibilă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
să vadă bulgări de foc în urma impacturilor, dar ei nu știau dacă efectele atmosferice ale impacturilor vor fi vizibile de pe Pământ. Observatorii au văzut apoi apărând o enormă pată neagră după primul impact. Urma întunecată a fost vizibilă și cu ajutorul telescoapelor de mică dimensiune și se întindea pe aproape 6.000 km (cam cât este raza Pământului). Această pată și punctele întunecate care au urmat sunt interpretate ca fiind rămășițe ale impactului și sunt, în mod clar, asimetrice, formând cornuri în
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]