1,541 matches
-
cine crezi că ne-ar mai recunoaște vreun merit? — Meritele se cîștigă, nu se recunosc, le-o întoarce Roja, simțind că e pe punctul să-și piardă cumpătul. — N-am de gînd să-ți dau sfaturi, încearcă Curistul să-l tempereze, simțind momentul critic al discuției, dar oricît am face noi pe răzvrătiții tot nu ajută la nimic, — Pe lîngă asta, înainte de orice trebuie să ne gîndim și la propria piele, încearcă Părințelul să atingă un punct mai sensibil, ne-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adică știați? rămîne Tîrnăcop cu gura căscată. Și nu ne-ați spus nimic pînă acum? Ne ați lăsat să ne zbatem degeaba, să dormim pe străzi pentru nimic, să ne riscăm viața? — Calmează-te, că nu e chiar așa, îl temperează Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
imagina. Pentru binele tău, șmecherule, ar fi bine să fie adevărat. Ar fi o adevărată plăcere să te azvârl afară. Înjurând În barbă, se Îndreptă legănat spre birou și, furios, formă un număr: — Fräulein Rudel așteaptă pe cineva? Întrebă el, temperându-și tonul. Numai că mie nu mi-a spus. Când povestea mea Îi fu confirmată, Îi căzu fața. Puse receptorul jos și-mi făcu semn cu capul către lift, șuierând doar: — Etajul 3. La etajul 3, diametral opuse, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din șirul asasinilor”. Cuvinte de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe, că următoarele propozițiuni ale citatului vor „tempera” sensul. Ar fi fost o prostie. „Sari deodată din șirul asasinilor” era o formulare prea puternică, nuanțările literare care urmau, deloc minore, nu puteau decât să potențeze și ele suspiciunea cititorilor de la Serviciul Vamă și Pașapoarte. „Poți să observi faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Doniger, șefa catedrei Eliade la Universitatea din Chicago și prietenă apropiată a soților Eliade m-a sunat să-mi mulțumească, În numele colegilor din catedră, că refuzasem să fac conecția dintre publicistica lui Eliade și opera sa științifică! Astfel, se mai temperaseră controversele care aveau deja loc de mulți ani În universitate În legătură cu delicata chestiune. S-a Întâmplat s-o Întâlnesc, apoi, pe doamna Doniger, În câteva ocazii, și nu am avut deloc impresia că s-a schimbat ceva, Între timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe vremea când eram bursier DAAD. Am primit apoi, la New York, epistolele pe care le reproduc. Se vede În ele, cred, și altceva decât ceea ce mi se părea că intuiesc În caracterul de „artist olandez” al lui Anatol Vieru: pragmatismul (temperat de scepticism și animat de devoțiune productivă În munca de creație) În relația cu publicul și cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
existență a micii noastre planete și a marii ei istorii ar fi Încă mai greu de deslușit decât ni se pare, oricum, adesea. Se Înțelege de ce autorul acestor eseuri Își vede reconfirmat astăzi, Într-un context mai larg, scepticismul care temperase deja, În paginile volumului Despre clovni, un anumit sentiment al urgenței, irepresibil În anii de dinaintea și imediat după căderea Zidului. Dacă atunci era vorba de o firească suspiciune față de rolul de victimă, ca și față de cel de acuzator, În jurul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se referă la „mintea captivă” și tristele ei parodii sau cele evocând lagăre, Închisori și execuții. Insatisfacția oricărui autor la recitirea celor scrise, cu atât mai mult În condițiile stupefiantei viteze cu care se schimbă astăzi termenii de referință, este temperată, măcar parțial, În cazul de față, de lipsa oricărei vanități de „reprezentare”. Nu am dorit să vorbesc În numele nici unei colectivități, ci doar al experienței strict individuale pe care o reprezint. Asta ar explica, poate, de ce vulnerabilitatea s-a ferit, oripilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mânecile neglijent suflecate, cum aveam să-l revăd În anii următori, nu o dată, la München, Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de angoase nefamiliare - nici măcar nu-mi trecuse prin cap ideea că Mark ar putea fi cu o altă femeie, niciodată - și agitația provocată de toate aceste posibilități noi atât personale, cât și profesionale. Nu aveam pe nimeni care să mă tempereze. Mark fusese întotdeauna cel care făcuse asta. Puteam să le rog pe Lisa sau pe Maria, dar voiam să iau această decizie singură, să dovedesc că sunt în stare. Plus că eram furioasă. Plus că eram irațional de geloasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Scarlat Mavrocordat. Rădvanul să fie însoțit de o gardă de doisprezece dorobanți în haine de sărbătoare, călări pe cai pursânge arăbesc. Doamnei Marica nu-i venea să-și creadă auzului. E ceasul zece din noapte, măria ta, încercă ea să tempereze ordinul domnitorului. Asta este porunca noastră, mâine la ceasurile trei! — Să trăiești, măria ta, salutară cei doi căpitani ieșind cu spatele. — Ce-i asta, măria ta? îndrăzni mitropolitul Theodosie. — Ce să fie, sfinția ta. Mâine în zori pleacă la Giurgiu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Idealul lor de a realiza o lume creștină a răsăritului se transformase în luptă politică și peste toate, ca o piază rea, venea politica puterilor europene, a Franței și Angliei, susținând că imperiul turc ar fi forța de echilibru care temperează dorința de expansiune a altor împărății. Ah, Franța, Ludovic al XIV-lea, cel care a avut unsprezece copii din flori și ai cărui ambasadori au umblat mereu cu intrigi împotriva Brâncoveanului... Ce-i va răspunde patriarhului ecumenic dacă îl va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa i se dedica trup și suflet. Degeaba că altă dată Rafael reușise s-o tempereze, s-o ducă cu vorba până s-o facă să-și uite crizele și oful; acum ar fi fost gata să accepte că, la o adică, ea muncește și-n locul lui. Gândul la dispariția lui Milică îi paraliza orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adăpost ca un șobolan înnebunit de frică, spuse el săgetându-mă cu privirea. Am înghițit în sec. Pentru prima oară l-am privit cu admirație pe Teo Haiduc. — Și întotdeauna ai fost așa... detașat ? am întrebat eu încercând să-mi temperez entuziasmul colecționarului care a descoperit un exemplar cu totul și cu totul special. — Din nefericire, n-am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
laitmotivele vieții mele - Întâmplarea și sexul - se făceau deja anunțate. Sora Rosalee roși. ― Superbă, spuse doctorul Philobosian, referindu-se la mine, dar uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată de perspectiva morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să văd cum arăt În realitate. Ținând În mână o oglindă portabilă, Îmi studiam profilul, pe vremea aceea Încă armonios. Îmi pieptănam părul meu lung și, câteodată furam rimelul mamei mele ca să-mi fac ochii. Dar plăcerea mea narcisiacă era temperată din ce În ce mai tare de condiția respingătoare a iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații, rămase dezamăgit! Ochii de o culoare incertă nu-i spunea nimic, părea blondă dar nu era sigur, fața o avea acoperită cu o broboadă din care nu i se vedea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arestării tale...?” Tony Pavone era Încă amețit. Mintea lui refuza să Înțeleagă mârșevia, forța de a te impune, forța de-a aplica legile după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
propriile mele compoziții. Uneori cîntam În timp ce Jerry vorbea. Purtam o cămașă albă cu dungi albastre și o jartieră pe mînecă, exact așa cum are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry Își sorbea vinul și Își aducea aminte despre copilăria lui, acum rămasă departe În urma lui, din Wilson, Carolina de Nord, și despre perioada cît a fost În armată. Se Înrolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că este înțelept să-l eliberăm? Este genul de individ care vrea să fie chit pe chit, și eu cred că nu facem decât să amâne puțin până ce va putea lovi în cineva Trebuie să găsim o cale să-l temperăm puțin." Simți un zâmbet amar al celuilalt Gosseyn. "Spune-i lui Eldred să fie cu băgare de seamă când Enro va fi pus în libertate. Sunt sigur că Enro încă mai plănuiește să se căsătorească, după cum este tradiția regală Gorgzid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cât se va lucra la clădirea Naționalului. „Dincolo de jocurile politice, de alegeri etc., e un an propice pentru cultura română“, afirma, miercuri, 5 martie a.c., Ion Caramitru, în cadrul unei conferințe despre soarta clădirii TNB. Ministerul Culturii și Cultelor (MCC) a temperat „zelul“ domnului Caramitru de a „rade“ „instituțiile căpușă“ din clădire: adică Galeriile Artexpo și CNDB. Termenii aparțin chiar domniei sale și directorului adjunct al instituției, Nicolae Scarlat. Să facem puțină istorie. Ministrul Culturii și Cultelor, Adrian Iorgulescu, împreună cu secretarul general al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
lui Descartes pare ceva minor, incomparabil inferioară sentimentului impetuos de existență care face mândria trecătoare a elanurilor tinerești - care se cred unice, dar care sunt egale și uniforme pentru toți, fără accentul unei experiențe proprii. Mai târziu, când elanul își temperează avântul primăvăratic, descoperi, călăuzit de o vârstă mai adânc cunoscătoare, că îndoiala propusă de Descartes are mai multă amploare decât părea ea să aibă sub ochiul adolescent al existenței; că acum nu te mai poți opri, ca în fața unei hotărâri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
soldat este cel care vrea el să supună viața și care, oriunde, pare că spune: „Dau ordin vieții...“ Îmi vine în minte un moment al întrevederii dintre Napoleon și Metternich (în relatarea lui A. Thiers), când acesta caută să-l tempereze pe impetuosul împărat: „Sire, încercăm numai să ne împotrivim unei stări de lucruri care ne amenință pe toți, în fiecare clipă, cu o distrugere totală. Maiestatea Voastră este tot atât de interesată ca și noi, pentru că într-o zi norocul ar putea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exercițiul abuziv -, amândouă deci dezvoltă în tânărul individ o trăsătură care nu e deloc evidentă, și anume sensul sacrificiului. Când ești bine îngrădit de ritualuri - nu atât de sufocante ca în formalismele nipone -, latura egoului, excrescența încrederii în sine se temperează; și, astfel, tânărul bine educat își potolește excesele de temperament și devine apt pentru sacrificiul acțiunilor sale; acestea își reduc pretenția și dimensiunea, își cenzurează egoismul plantând la rădăcina lui puterea și cultura sacrificiului de sine. Școala face din elev
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care lui Muti îi place cel mai mult. Fii mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi, spune Muti, mica ta neurastenie totdeauna te împinge la a exagera... Muti surâde, îndemnându-l cu severitate din ochi pe Papa la mai mult tact, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]