4,773 matches
-
făcut-o posibilă (subiectul transcendental al magiei) cu o formă de cunoaștere bazată pe opoziția subiect/obiect, făcută posibilă de subiectul transcendental carteziano-kantian3. Revenirea unui nou gnosticism (ca recuperare a gândirii magice, la Culianu) apare ca ipoteză probabilă și la teoreticienii postmodernismului. La Ihab Hassan, În The Postmodern Turn, noul gnosticism reprezintă deja o caracteristică a epocii actuale, În sensul În care perpetuează sensul nietzscheean al „ficțiunilor” care au devenit cunoașterea noastră 1. Adevărul a ceea ce poate fi gândit Înlocuiește adevărul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unde postmodernismul ar Însemna numai și numai Derrida, unde fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
frumosului, al ficțiunii, al rupturii dintre cele două. Ficționalizarea mi s-a părut, ca metodă de lucru, un atribut al literaturii. Literatura are ca exercițiu superior ficționalitatea, și este de discutat În ce fel și cum o aplică criticul și teoreticianul, ori cum ar folosi-o criticul cultural. Mihaela Ursa susține că ficționalizarea ne poate debloca din criza relativismului cunoașterii, ne poate salva din naufragiul deconstrucției. Cu toate acestea, există, cred, o anumită contingență, ori rezistență, ce reține acest zbor de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În literatură și În estetică. Acolo a avut loc o mare răsturnare epistemologică, o mare revoluție cognitivă, odată cu fizica cuantică, cu modelele cosmologice relativiste, care pe urmă au impulsionat și au hrănit demersurilor nu doar ale fizicienilor, ci ale tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo trei decenii În critica mondială. Naufragiul despre care vorbește Horea s-a produs Într-adevăr pentru structuralism acum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
depășește individul uman. Din această cauză imaginarul beneficiază În Europa de abordări mai degrabă filosofice. În definitiv, ceea ce face Bachelard nu este decât o (psih)analiză a elementelor (focul, aerul, apa, pământul) din Antichitate reconsiderate cu mijloacele de lectură ale teoreticianului literar; ceea ce face Gilbert Durand este o analiză sistemică ce derivă din tipul de analiză jungiană; Întreaga școală europeană rămâne legată de filosofia imaginarului, prezentându-se ca un discurs conceptual și oarecum abstract. Cu aceasta ajung În sfârșit și la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
neoșamanism și totemism În care este foarte frumos și cu reverență invocat Gaston Bachelard, dar parcă dintr-o altă perspectivă decât cea din care suntem noi obișnuiți să-l vedem. Noi Îl privim pe Bachelard ca pe un foarte bun teoretician pentru categoriile literare ale imaginarului, pe când acolo el este aplicat prin taxonomiile antropologice pe care le stabilește. Sanda Cordoș: Poate că aici e și punctul de diferență, faptul că, odată ajunse În Statele Unite, aceste metode de origine europeană nu mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Pop: Argumentele pe care le foloseam În text țin iarăși strict de metodă, de mijlocul de cercetare. Delimitarea de literatură este o delimitare, de fapt, de metodele criticului literar În principal și, nu În ultimul rând, de, să zicem, metodele teoreticianului literar. Problema este că aceste metode rămân metode aparținând strict culturii istoricului literar. Literatura ca obiect de cercetare este În continuare „validă”, pentru că intră pe filiera metodologiilor istorice, narative, de factura studiilor ce se practicau și Înainte În domeniul istoriei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cercetător să lucrezi pe o temă a ta, ce fel de specialiști ar trebui să fie? Doru Pop: Răspunsul la prima Întrebare nu exclude literatura ca obiect de studiu sau specialistul În literatură drept cercetător, ci exclude criticul literar și teoreticianul literar, În sensul de profesionist care observă „litera”, valoarea estetică sau valoarea literară, metalimbajul literar. Dar altfel, chiar e nevoie de metodele ce țin de tradiția „clasică”. Cel mai mult ne putem baza În demersurile acestea pe cei care stăpânesc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
văd Însă constă În faptul că noi, specialiștii În literatură, am putea importa metodele sociologice pentru analizele noastre de tip literar. Nu știu dacă acesta este chiar un răspuns la ce Întrebai tu, Sanda, dar gândește-te că noi, ca teoreticieni ai literaturii, dispunem de niște metode specifice de a aborda imaginarul, cum sunt, spre exemplu, cele arhetipale sau tematismul. Aerul proaspăt, tubul de oxigen pe care ni-l aduce Doru constă În oferta de metode cu totul noi, ce deschid
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
deci de a pune această teorie Într-un limbaj, Într-un discurs care reușește să atace aceleași puncte esențiale ale gândirii. Postmodernitatea nu este o superficia lizare a trecutului, postmodernitatea Înțeleasă de Cornel... Anca Hațiegan: Mi se pare interesant că teoreticianul din ziua de azi are conștiința importanței limbajului. Vorbește despre aceleași lucruri serioase despre care vorbea odinioară un Kant sau Humboldt, dar Își pune, În același timp, și problema cum vorbește... Horea Poenar: Eu nu cred că sunt aceleași lucruri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi complet dezamăgit sau indus În eroare. Nu asta Îți propui tu, un comentariu la Nichita Stănescu - tu Îl folosești pentru a-ți construi propriul sistem, cum, probabil, Îi folosești și pe alții, nu doar poeți, ci și filosofi și teoreticieni. Horea Poenar: Alegerea elegiilor nu este Întâmplătoare. Văd o dimensiune a elegiilor care este aceasta; care este, probabil, În opinia mea, neconștientizată de către Nichita Stănescu, dacă ne referim la un nivel de conștiință rațional și logic, dar care este un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sperie În momentul În care este adus În discuție, generând reacții ilogice, iraționale și percepții scandaloase. Aș muta puțin discuția dintre teologie și neantul teologal spre psihologie. Impresia mea este că Horea scrie acest text aflându-se mental În poziția teoreticianului, a celui care lucrează cu concepte. Or, vrând-nevrând, aceste concepte sunt resimțite ca fiind vide de esență psihologică, sunt percepute ca niște construcții, ca niște artefacte mentale care, empatic vorbind, nu oferă sentimentul vitalității spontane, al conectării la realitatea forfotindă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
produc această urmă nu mai sunt În domeniul teoretic, deja sunt În domeniul incantatoriu, religios, magic etc. Chiar dacă ele se Învârt În niște orizonturi care dau o oarecare stabilitate percepției. Ceea ce Îmi spui tu mă depășește, pentru că eu sunt un teoretician și, ca atare, problemele de magie le Înțeleg foarte greu! Nicolae Turcan: În această experiență mai există o presupoziție care mi se pare obligatorie: faptul că urma trimite sau construiește o alteritate indică existența unor experiențe anterioare care pot fi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe Hölderlin. Imaginați-vă un dialog Între teorie („Eu cred că există trei temporalități”) și textul literar al lui Nichita Stănescu, care spune: „El Începe cu sine și se sfârșește cu sine”, ca și cum ți-ar răspunde un interlocutor real. Aici teoreticianul poate interveni: „Ai dreptate, În schimb aici trebuie precizat că...”, iar poetul va „răspunde” prin alte versuri. Faci astfel abstracție de faptul că știi aceste versuri de douăzeci de ani și că le-ai interpretat de foarte multe ori; le
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
teoria literară. Deși mult mai puțin prestigioasă este ipostaza aceluiași gând În versiunea lui science fiction - aceea de „câmp spațio-temporal” sau, pur și simplu, de „spațiu-timp” -, Împrumutată tot din fizica einsteiniană. O opțiune metodologică Voi observa deci că fizicienii, artiștii, teoreticienii literari și istoricii se Întâlnesc - desigur, involuntar - În același perimetru problematic. De vină nu poate fi decât conștiința că două dintre dimensiunile care fac fundamentală perceperea existenței În devenirea sa sunt spațiul și timpul, indisolubil legate unul de celălalt, deși
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
instrument? Poate fi considerată ideea de narațiune un instrument necesar și adecvat În ceea ce privește versiunile trecutului și variantele de memorie? Ovidiu Pecican: Nu știu exact dacă Înțeleg ce vrei să spui prin instrument, dar cred - ca și Paul Veyne și alți teoreticieni ai istoriei - că discursul istoriografic, istoriografia este, prin excelență, narațiune. Una care conține un conflict, care este redată Într-o formă sau alta În funcție de sensibilitatea, de formarea fiecărui autor. Așadar, aș sublinia În acest context - v-am mai spus-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alt lucru pe care și eu mi l-am notat aici, dar nu am mai dorit să intervin. Însă mă provoci s-o fac. Există tendința aceasta pe care Înțeleg că o au și istoricii, În accepțiunea clasică, dar și teoreticienii literari, precum și cei care se plimbă Într-un sens mai larg În teorie, precum Paul Ricœur, pe care Îl simțim mai aproape pentru că face și teorie literară, dar face și o grămadă de alte lucruri, o are și Eco, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
finală despre experiența personală a lecturii, văzută aici prin aspectul ei escapist, evazionist, cum erau exemplele din Gabriela Adameșteanu și din I.D. SÎrbu. Întrebarea mea se formulează ușor impudic și anume În ce măsură vedeți, Sanda, și aici apelez mai degrabă la teoreticianul literaturii de tip clasic decât la sociologul literar, În ce măsură acest tip de lectură care se configurează În anii comunismului, și nu numai la nivelul intelectualilor elitiști, ci chiar și la nivelul maselor, literatura având o pregnanță mult mai mare decât
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fond” și o „formă”, În care statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În Întregime Între cele două războaie mondiale, când diferiți ideologi și teoreticieni culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
discuțiile românești aceste definiții sunt rapid aruncate În afara contextului, nu ca niște bombe deja activate, ci mai degrabă ca niște vechituri pline de bacterii nocive. Marius Jucan: Reîntoarcerea subiectului se datorează, cred, crizei relativismului. Dar nu e vorba doar de teoreticieni ori autori ai „culturii Înalte”. Modernitatea a Însemnat - Înseamnă, mai cu seamă acum - cultură de masă. Apropo de această percepție a românului, televiziunea și mass-media oferă o foarte bună doză de percepție a românului generic. Discuția ar merita reluată. Nicolae
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
DRAGOMIRESCU, Mihail (22.III.1868, Cucuieți-Plătărești, j. Ilfov - 25.XI.1942, București), estetician, teoretician și critic literar. A fost căsătorit cu Laura Dragomirescu, traducătoare. Fiu al învățătorului Moise Dragomirescu, D. și-a făcut studiile liceale la București, urmând primele două clase la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”, iar clasele următoare la „Sf. Sava”, absolvind în 1889
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
spațiu și cauzalitate”, disociat cu grijă de orice alte impulsuri sau înrâuriri. Jaloanele sistemului său estetic le schițase la vârsta de douăzeci și șapte de ani, în volumul Critica „științifică” și Eminescu (1895). Pronunțându-se „în contra metodei istorice în literatură”, teoreticianul respingea de plano critica deterministă (Taine, Brunetière), critica biografică-psihologică (Sainte-Beuve), critica sociologică (Dobrogeanu-Gherea), de vreme ce „împrejurările externe și psihologice” se rezumă la personalitatea omenească, nu la personalitatea artistică, aceasta făcând parte „din altă lume”. Preocupările pentru teatru (Critică dramatică, 1904, Dramaturgie
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
1968, 2; Z. Ornea, Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P. P. Negulescu), București, 1968; Micu, Început, 171-174, 494-497; Titu Popescu, Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Dumitru Matei, Mihail Dragomirescu. Sistemul filosofic și estetic, București, 1974; Alexandru Tudorică, Mihail Dragomirescu teoretician al literaturii, București, 1981; Leonida Maniu, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, București, 1983; Gheorghe Stroia, Vasile Morar, Reevaluări estetice, București, 1984, 176-191; Anghelescu, Lectura, 157-162; Ileana Oancea, Istoria stilisticii românești, București, 1988, 119-133; Zarifopol, Eseuri, 105-107; Popovici, Studii, VI
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
, Constantin (21.V.1855, Slavianka, Ucraina - 7.V.1920, București), critic și teoretician literar. Provine dintr-o familie de mici negustori evrei, purtând inițial numele Solomon Katz. A făcut școala primară în târgușorul natal, iar gimnaziul la Ekaterinoslav. În 1872, pleacă la Harkov, unde își pregătește bacalaureatul și devine student audient al Facultății
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
lăsând deplină libertate creatorului, nu neglijează nici elementul moral și social al artei (în sensul ridicării artistului la înalte idealuri sociale), nici influența sa asupra cititorului. Explicațiile cauzale privind geneza și rolul artei preocupă în cel mai înalt grad pe teoretician. Orice manifestare artistică este condiționată de structura fizică, nervoasă și sufletească a artistului, care, la rândul lui, este un produs al mediului natural și al împrejurărilor sociale. Un mare poet receptează cu maximum de intensitate problemele epocii și le dă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]