1,314 matches
-
curte) luminând ademenitor - mai stăteam puțin de vorbă înainte de a ne despărți. Așteptam s-o văd traversând șoseaua și intrând în curte, după care făceam cale întoarsă, cu pas grăbit din start, ca să ies mai repede din „tunelul” acela ușor terifiant, mai ales acum, când treceam singur prin el. Într-o seară, târziu - era întuneric deplin -, Doina s-a oprit pe neașteptate înainte de a ajunge la capătul tunelului. Surprins, m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aș băga în seamă, nu le-aș auzi, dar pe care acum le aud - o, cât de bine, le analizez cu sufletul la gură, le caut pripit o semnificație liniștitoare și negăsind-o le pun fără să vreau în legătură cu zona terifiantului. Importanța lor, a acestor zgomote nocturne a crescut, crește nemăsurat. Devin sclavul până și al celui mai mărunt dintre ele. Stăpânit de această psihoză, chiar explicațiile cele mai sigure se dovedesc aproape inutile. Știu, de pildă, că în fața ferestrei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prevedea anexarea la Rusia a gurilor Dunării, principatele au fost ocupate timp de 5 ani iar Convenția de la Balta Liman (1849) restabilea protectoratul țarului. Cele 12 invazii rusești Însumează mulți ani de abuzuri și silnicii. Karl Marx face o descriere terifiantă a regimului de robie și distrugere a boierimii autohtone adusă În situație de clăcași. Neșansele Rusiei pe plan extern ca În cazul războiului Crimeei au redat Moldovei Sudul Basarabiei iar după prăbușirea țarismului În 1918 Basarabia Întreagă a revenit la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu împrumut niște bani; "urgent", o sumă oarecare... urgența era cuvântul cheie. Cred că nu l-am refuzat niciodată, pentru că stările de criză alcoolică trebuie tratate cu alcool; dar el revenea mereu, îmi turna niște povești fantastice, de-a dreptul terifiante: cum a fost luat ostatic de niște teroriști care au aflat că fusese agent NKVD sau CIA, cum a fost zvârlit într-un beci cu șerpi și cu ouă de crocodil puse la păstrat, cum a murit într-un îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inexplicabil din logica faptelor, constituie un procedeu anticipativ al prozei moderne. Misterul înconjoară totul, de la început, frânturile de povești brutale cu pirați, cufărul mereu închis, izolarea marinarului, frica așteptării unui bărbat cu un picior de lemn și cu un mesaj terifiant întrețin din plin curiozitatea cititorului. Din desfășurarea evenimentelor, văzute prin ochiul încă naivului narator Jim Hawkins, aflăm că în spatele foștilor camarazi de punte ai lui Bill și Câine Negru se află o corabie, călătorii prin locuri exotice, un căpitan înfricoșător
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sa care i-a pus în mână nu doar condeiul, ci i-a sădit și potențialul de sensibilitate și dragoste de oameni, încă din clasa a doua a școlii primare Labiș scrie despre primăvară și despre ghiocei. În anul de terifiante amintiri din timpul secetei, Labiș se mută la gimnaziul din Fălticeni. După Iași și după Bârlad, nicăieri în Moldova n-a existat un centru mai activ din punct de vedere cultural ca acest orășel. Târgul consemnat de Sadoveanu ca „locul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de-a valma s-au îmbătat în asemenea hal încât nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai dețin o evidență a istoriei mele personale. Rămân fără trecut și viitor, o expresie de conștiință înghețată în amnezie, un punct fără plan de sprijin închis într-o corporalitate ce își întinde revoltat mâinile spre cer deasupra unui neant terifiant. Rătăcindu-mă de sine, eu mi-am uitat numele sub care, perindând prin viață, am intrat în labirintul unei situații complicate. Astfel, devin un anonim, o enigmă în mijlocul unei enigmei de viață, un labirint de individualitate în mijlocul unui labirint al
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză presiunea excepțională a unui lac care îi pune la încercare rezistența și soliditatea. Spargerea acestui stăvilar determină revărsarea, năpustirea fluenței acaparatoare într-un flux ce cuprinde și inundă, învăluie și scufundă izbind terifiant orice verticalitate ce i se opune pozițional. Căderea de ape relevă nu doar tensiunea excepțională a mobilităților lichide reținute, dar și forța de rezistență anterioară a stăvilarului. Ruperea zăgazului echivalează aici cu descătușarea imperiului de ape ce impun așezarea fluidă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
peceți s-au consumat. Fracționarea peceții a șaptea generează, conform textului Apocalipsei, cele mai complexe și ample efecte, efecte în mijlocul cărora, din nou, acest text indică că aș putea fi. Aceste efecte se rezumă la reluarea supunerii omenirii unor plăgi terifiante poate, de această dată, mai intense și mai devastatoare. Enunțarea sosirii acestor nenorociri cuprinde câteva elemente-simbol specifice noi, menite să accentueze deschidere mistic revelatorie asupra modului de acțiune a forțelor și entităților transcendente în scenariul Apocalipsei. Pentru început ni se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
copleșitoare, ce deășesc cu mult potența mentală și constructivă a omului, iar, pe de altă parte, constrângerea oamenilor spre a fi însemnați cu semnul acestei fiarei, mai precis cu numărul numelui ei (Apocalipsa 13.1-18). Și poate că cea mai terifiantă ipostaziere-imagine pe care textul Apocalipsei mi-o poate oferi este peisajul unui sfărșit de lume în care mă închin și eu icoanei fiarei și sunt însemnat, alături de cei mulți, de cifra numelui pierzaniei depline. A te închina unei reprezentări-portret picturale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a sufletului nu mă evită. Nicio insulă de consolare, nici o străfulgerare de mulțumire sau liniște nu îmi mai luminează insular orizontul. Și acest orizont dispare, iar în agonia topirii nesfârșite, nu mai intuiesc prezența celorlalți semeni damnați la aceleași cazne terifiante, ci doar prezența demonului care abia acum se arată ne-înveșmântat în ispită. Nu mai îmi șoptește învăluitor, ci doar mă privește cu același ochi fatal. Atunci înțeleg că sunt în infern și, în mijlocul imploziilor fără de capăt ale conștiinței mele
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
te iubesc nu ajunge încă la ținta propusă, mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Cântarea României, care împrumută mult din tonul lui Lamennais din Paroles d'un croyant, făcând mare uz de exclamații biblice: "și într-adevăr zic vouă", " Doamne, depărtează paharul". Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor și giuncele sunt albe... copii, acolo
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiind proza scurtă menționată deja, The unfortunate fathers / Tații nenorocoși (1770). Ceea ce frapează cel mai mult este lumea întunecată, violentă, sălbatică, aproape de tip hobbesian (bellum omnium contra omnes), zugrăvită în multe dintre scrierile sale, amintindu-ne de exemplu de universul terifiant al lui William Blake în care spiritul și-a găsit ruina - vezi mai ales profețiile majore, în special Vala. Astfel de imagini sînt recurente și ne furnizează dovezi pentru apropierea băiatului-poet de un cîmp cognitiv complex legat de extincție și
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără gât” și „fără minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte. Prin incendierea unor case din mahala Stoican crede că va putea să evadeze din atmosfera ei terifiantă, să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
provin de la toate categoriile societății, de la țărani, muncitori, tehnicieni, funcționari, intelectuali până la nomenclatură și Securitate. Ansamblul acestor scrisori, puse una lângă alta, ca piesele unui puzzle, ne permite să reconstituim viața cotidiană și atmosfera acelor ani. Un reportaj veridic și terifiant totodată, scris la mai multe mâini, de mai multe voci, dar care formează un tot. Nu există aspect al vieții cotidiene care să nu fie abordat, deseori din mai multe unghiuri de vedere și pe mai multe tonuri. Putem urmări
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În România de faptul că suntem cunoscuți În lume prin apocalipticele orfelinate de copii handicapați sau prin eroica mineriadă a ciomăgarilor ar trebui să citească pasajele despre exploatările de uraniu din orașul Petru Groza, să revină, iar și iar, la terifianta imagine a sugarului coabitând, În patul de spital, cu un șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exilat oriunde și oricând, Își află În Întâlnirea o ilustrare originală și profundă. * Fragmentul reportericesc scris cu „mâna stângă”, din numărul aniversar al revistei 22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta și calma descriere a spitalizării În România anului 2004 pare, ca În atâtea alte pagini de forță ale prozatoarei, caligrafiată, fără grabă, În amar și tandrețe, cu bisturiul pe piele. „Mă mișcam cu destulă greutate și aveam dureri. Ca să fac
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poate fi mai departe de reflecțiile proustiene despre frumusețe și adevăr decât narațiunea sumară și stupefiantă În care reacția umană față de insecta În care se transformă Gregor Samsa pare mai cumplită decât metamorfoza Însăși. Tonul alb, neutru, astfel Încă mai terifiant, ca și conținutul teribil fac textul kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În orice altceva și a făcut ca această radicală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității Înseși. „Revelația definise situația mea neplăcută și de neînțeles, Îmi explicase, aș spune, apartenența. Apoi, s-a dovedit până la urmă că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această idee, evreitatea mea, adică, cum procedasem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]