1,218 matches
-
fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice și conceptuale, am prezentat diferitele explicații care au fost oferite pentru existența acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să se potrivească perfect la situația din limba română, în care nici schimbarea de stare nu constituie (singură) informația semantică relevantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să fac unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au fost propuse și alte soluții, dintre care unele divergente): existența unei relații transparente între funcționarea sistemelor lingvistice ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
De aceea, prezența acestui termen în lista de limbi de mai jos trebuie luată cu rezervă, ca, de altfel, întreaga genealogie a limbilor australiene. Limbile din Alaska și din nordul Canadei sunt foarte greu de descris unitar, din cauza numeroaselor neconcordanțe terminologice. Dintre limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ordine socială, de a se convinge unii pe alții că există o asemenea ordine caracteristică diferitelor împrejurări sociale și, mai general, întregii societăți (Garfinkel, 1967; Ciccourel, 1974; Mullins, 1973; Turner, 1978; Vlăsceanu, 1982; Ungureanu și Costea, 1983). Utilizând schema terminologică propusă mai înainte, am putea caracteriza etnometodologia ca un idealism sociologic de factură subiectiv-individuală. Indivizii, în mod izolat, utilizând un set de metode cognitive ce urmează a fi descoperite de sociolog, fac efortul de a crea ideea unei lumi sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În Slovenia, cf. Rajko Muršič) drept o ,,mântuire științifică”. Este dificil de precizat, În cazul Europei Centrale și de Est, măsura În care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice sau de un anumit context sociopolitic. Dacă preferința pentru etnologie sau národopis (În Cehia, cf. P. Skalník, sau Slovenia, cf. R. Muršič) are un substrat ideologic centrat pe afirmarea sau definirea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau ,,etnologie” din regiune Își vor schimba titulatura În favoarea ,,antropologiei”, fenomen descris ca o ,,modă” (cf. Vesna Godina, Slovenia, A. Bitušíková, Slovacia), ca ,,magie” (cf. P. Skalník, Cehia) sau, pur și simplu, ca ,,diletantism” (cf. G. Geană, România). Dincolo de preferințele terminologice și de tribulațiile naționaliste ale acestora, practica antropologică central, și est-europeană Își află Însă și Însemnate repere epistemologice. Opțiunea pentru anthropology at home (În raport cu anthropology abroad) este, În acest sens, relevantă fie pentru nevoia valorificării propriului material etnografic (cf. Magdalena
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate probabilitățile) și În prezent. Situarea periferică a disciplinei pe ansamblul specializărilor academice centralși est-europene depășește, atunci, cadrul unei dispute strict terminologice sau teoretice (cum o sugerează unii dintre ,,etnografii” sau ,,etnologii” autohtoni), spre a deveni, din nefericire, ,,exponentul” intelectual al unei ,,corectitudini politice” care nu ar trebui vreodată și undeva să ajungă criteriu de validare științifică. Cum istoria sa o probează
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atunci când se dă credit detaliilor istorice din povestirile din mai sus amintitele cărți profetice (acelea care în canonul ebraic sunt numite „profeți posteriori”), poate duce la ambiguități destul de mari nu numai de ordin istoric, ci, mai înainte de aceasta, cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică, fiind un derivat grec, iar conceptul actual este influențat de uzul pe care termenul „profet” l-a avut în mediul creștin. În interpretarea uzuală, profetul se distinge
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi transmigrant, un imigrant trebuie să se stabilească și să se încorporeze în societatea de emigrare și în același timp să întrețină relații multiple cu societățile de origine. În plus față de această primă formulare, în încercarea de a evita confuzia terminologică și de a aduce mai multă claritate conceptului, Alejandro Portes realizează două tipuri de distincții privind transnaționalismul. În primul rând, el limitează uzul termenului de transnaționalism doar la practicile și instituțiile imigranților (transnaționalismul, privit ca „globalizare de jos în sus
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și îi preconizează principalele caracteristici: componența dominată de profesioniști, numărul redus al nivelurilor intermediare de conducere ierarhică, asigurarea coordonării prin mijloace de factură non-autoritară (standarde, norme, reguli de cooperare etc.). Diversificarea viziunilor asupra problematicii examinate a condus la un pluralism terminologic constând în utilizarea paralelă de noțiuni ca „organizație centrată pe memorie”, „firmă intelectual-intensivă”, „organizație inteligentă”. Ultimul deceniu al secolului XX a marcat producerea convergenței între perspectiva tehnologică și cea managerială, prin cuplare între necesitățile organizațiilor și facilitățile soluțiilor de asistare
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
cultură universală. Este foarte importantă în acest punct modalitatea prin care politicul contribuie la aspectele interculturale și comunitare. O accentuare prea mare a aspectelor identitare naționale poate duce la blocarea elaborării unei politici culturale europene sau poate numai la negocieri terminologice aprinse. Dar și riscul de a anula diferențele, de a le nivela și a le transforma este la fel de mare. Demersuri precum Institutul European al Culturii dar și dialogurile permanente și diferitele instrumente și ocazii create pentru a facilita acest dialog
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
parte, de "națiunea specifică", sau națiunea culturală (Kulturnation), noțiune considerată în mod abuziv drept o invenție germană.65 Susținută de argumentele pertinente pe care le oferă filozofiile, contrare de altfel, ale lui Johann G. Herder și Ernest Renan, această distincție terminologică primează asupra altora 66 ce nu sînt în fond, în mod semnificativ, diferite. În plus, ea implică o a treia problemă, de cea mai mare actualitate, și anume, situația "micilor naționalități " care, începînd cu a doua jumătate a secolului al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ed.), Nationalism, London, 1973, p.22-36. 10 M. Hroch, Social preconditions of national revival în Europe, Cambridge University Press, 1985; Camil Mureșanu, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Cluj, 1996, p.22. 11 Andrei Roth, Un naționalism "bun" și unul "rău"? Delimitări terminologice și conceptuale, în Polis, 1994, 2, p.137-152. 12 Michael Bruner, Postmodern nationalism among University Students în Texas, în Canadian Review of Studies în Nationalism, 20, 1993, 1-2, p.35-44. 13 John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000. Megatendințe, Bu-curești, 1993
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca scop înlocuirea energiei umane cu mașina, iar apoi specialiștii domeniului nostru au preluat unele dintre aceste cuceriri și au imaginat și construit diverse aparate pe care le-au apoi utilizat în activitatea de recuperare și profilaxie. Capitolul I. NOȚIUNI TERMINOLOGICE 1. ACCIDENT = Întâmplare neprevăzută, care aduce prejudicii stării de sănătate a unui individ. 2. ADAPTARE = Totalitatea modificărilor morfofuncționale adecvate ale materiei vii determinate de noile condiții de mediu. 3. ADAPTARE FUNCȚIONALĂ = Proces fiziologic complex prin care organismul realizeazănoi mijloace de
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
footnote Eusebiu de Cezareea, Scrieri (Partea Întâia). Istoria bisericească. Martirii din Palestina, cartea a cincea, II, 2-4, traducere, studiu, note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 13, Editura IBMBOR, București, 1987, p. 191-192. footnote>. Martiriul. Precizări terminologice. Există un tip de martiriu, pe care îl putem denumit martiriul real, martiriul roșu, martiriul sângeros sau martiriul în sânge; un alt tip de martiraj este martiriul spiritual, martiriul alb, martiriul pe toată viața, martiriul prin dorință sau martiriul în
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
central-asiatice particularizante în raport cu aceștia. Posibila încorporare ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a altor ramuri sarmatice răsăritene, a accentuat elementele de înrudire între sarmați și alani, îndreptățind pentru o anumită etapă istorică formula terminologică generică de sarmato-alani, aplicată populațiilor iranice din întregul spațiu cuprins între gurile Dunării și Marea Aral. Etnogeneza alanilor ridică multe probleme specialiștilor, cele mai multe opinii având tendința să dea credit ipotezei potrivit căreia aceste triburi sunt rezultatul suprapunerii de către un nou
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
condiția de „confesiune tragică” a lui Nu, citit, insolit, ca un document al „înfrângerii” încercate de un tânăr rebel, narcisiac și neaderent nici unei discipline sau angajări. Rubrica-dicționar „o idee”, vedetă favorită a revistei, combate, potrivit șapoului introductiv, „confuzia” și „echivocurile” terminologice care nasc pretinse dezbateri de idei, în fond, sterile „certuri de cuvinte”. Râvnind să pună în evidență „valoarea de circulație” a termenilor și astfel să contribuie la „fixarea fizionomiei spirituale a epocei”, rubrica se recomandă și ca o continuare, „într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
valori și interese comune, care includ persoane cu o istorie comună sau considerată ca atare. Principalii lor actori sunt acele persoane pentru care grupul ce face obiectul respectivei acțiuni dramatice are o mare valoare” (1982, p. 69). O altă propunere terminologică este avansată de Dan Handelman, prin formula evenimente publice. Acestea ar fi „concentrări dense de simboluri și de (elemente - n. M.C.) asociate, care sunt relevante pentru anumiți oameni. Tocmai În aceste ocazii publice codurile culturale - de obicei difuze, atenuate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este Încărcat cu puteri magice. Amuleta este purtată de o persoană sau pusă la loc vizibil În casă, hambar sau alt loc de activitate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu care plasa decisiv opera lui Caragiale în zona estetică a realismului, nuanțările terminologice ulterioare, cum ar fi cea de realism clasic impusă de Zarifopol, apoi cele ale lui Florin Manolescu, în variantele "realism caricatural din comedii sau din schițe" și "realism creatural din Năpasta, O făclie de Paște sau Păcat"2, sau cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
variantă de alazon (impostor), are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu toate personajele pot fi caracterizate prin bifarea simultană a acestor determinări terminologice nu marchează eșecul demersului analitic ci, mai degrabă, reconfirmă imposibilitatea aplicării consecvente a aceleiași grile de caracterizare asupra unei tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
actului parodic rezidă la Caragiale în instinctul ludic, asociat demersului critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul și parodistul au "rol de oculist", așa cum nota Al. O. Teodoreanu, sau de "oftalmoftolog", cum remarca printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Amalia Zambettti. Escarpit, Robert, L'humour, PUF, Paris, 1996. Esslin, Martin, The Theatre of the Absurd, Doubleday Anchor, New York,1969. Freud, Sigmund, Opere, Vol. 8, Comicul și umorul, tr. de Daniela Ștefănescu, Vasile Dem. Zamfirescu, note introductivre și coordonare terminologică Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, București, 2002. Fry, Northrop, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972. Guiraud, Pierre, Les jeux de mots, Preses Universitaries de France, 1976. Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere și postfață V. Fanache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Koestler, Arthur
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a pune sub semnul întrebării însăși realitatea literaturii: „Disecată, demontată în resorturile sale cele mai intime - de exegeți, dar și de creatori - literatura evoluează vădit
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
desăvârșirea pe toate planurile a procesului caracteristic ideii de literatură: contestarea și, în cele din urmă, absorbirea și deci desființarea, anularea sa, de către ideea de poezie.” Necesitatea de a defini poezia, poeticul, emoția poetică este și cauza primei crize a terminologice cu adevărat serioase a ideii de literatură. Universalitatea literaturii este sesizabilă și în acest secol, dar literele încep să-și revendice și o vocație ideologică militantă. Pe lângă ideea de libertate a conștiinței și de exprimare literară liberă există și ideologia
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]