1,584 matches
-
(n. 10 noiembrie 1895, Olănești, județul Vâlcea - d. 11 iulie 1992) a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și un oponent activ al lui Ceaușescu. A fost de profesie ajustor mecanic, lucrând la Atelierele CFR Tighina din București. Prin împrejurări nelămurite până acum, a ajuns în Ucraina, unde a lucrat doi ani ca mecanic de moară într-un sat. În perioada războiului civil din Rusia a intrat voluntar într-o anume Armată sovietică Poltava (1919-1921). În
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Romancăuți făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . În
Romancăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308380_a_309709]
-
se află „cel puțin sub influența decisivă a Rusiei” și „supraviețuiește grație sprijinului militar, economic, financiar și politic pe care Rusia i-l furnizează.” Teritoriul RMN se poate confunda cu cel al regiunii geografice Transnistria, la care se adaugă orașul Tighina. De asemenea, câteva localități transnistrene din raionul Dubăsari se află sub controlul Chișinăului. Capitala republicii autoproclamate este Tiraspol. nu este subiect de drept internațional, fiind considerată parte componentă a Republicii Moldova. Numele Transnistria este folosit de multe ori pentru a face
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
împotriva guvernului republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. La alegerile locale din 1990, separatiștii au câștigat în orașele Tiraspol, Rîbnița și Tighina, dar au pierdut în raioanele Dubăsari, Grigoriopol și Slobozia. În general, populația rurală, majoritar moldovenească, s-a opus separatismului, dar populația urbană l-a susținut. Printr-o campanie de intimidare și violențe, separatiștii și-au extins treptat controlul asupra întregii
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
urmare a refuzului său de a-și retrage cererea introdusă împotriva Moldovei și Rusiei"". Curtea a condamnat această ""presiune directă menită să împiedice exercitarea dreptului la recurs individual"". În februarie 2007, autoritățile separatiste au distrus și profanat cimitirul Dragalina din Tighina (cunoscut drept Cimitirul Românesc).. Autoritățile separatiste nu au exhumat cadavrele; au îndepărtat doar crucile și au nivelat pământul cu buldozerele. Conform Deutsche Welle, autoritățile separatiste au anunțat că vor construi un ""monument al soldatului eliberator rus "", iar crucile din piatră
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
lui Petru Rareș. După uciderea lui Ștefan Lăcustă, în decembrie 1540, boierii l-au ales domn. Apoi boierii au impus domnului să reîntregească țara cu sabia în mână. Fără să mai aștepte mult Alexandru Cornea atacă Cetatea Albă, Chilia și Tighina, plănuind chiar să asedieze cetatea Oceakov. Faptele lui de vitejie au umplut lumea. Solul polon, nobilul Teczynski ce sosise la Suceava îi transmitea domnitorului bucuria regelui de a avea un vecin atât de viteaz. Pe lângă vitejie, domnitorul avea și înțelepciune
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
militar din regiunea Transnistriei a luat proporții și a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenție semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur și președintele Rusiei, Boris Elțîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităților moldovene, Transnistria și orașul Tighina continuă să se afle sub controlul autorităților separatiste de la Tiraspol. Unul dintre motivele acestei situații o constituie staționarea în regiunea transnistreană a Armatei a XIV-a ruse. La alegerile parlamentare din februarie 1994, și la cele locale din aprilie 1995
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
comunicării cu familia sau primirea de pachete conținand produse alimentare vital necesare bolilor de care suferea . El a fost eliberat la 2 iunie 2007, după momente de haos și derută la granița transnistreană. A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu mașina, după 2 ore de la ora anunțată inițial, reprezentanții autorităților transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunța că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei și nu are voie să revină înapoi, adăugându-se că acesta este documentul
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
se anunța că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei și nu are voie să revină înapoi, adăugându-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităților Republicii Moldova. În timpul formalităților care aveau loc la punctul de control de lângă Tighina, în loc să înainteze spre frontiera moldovenească, Andrei Ivanțoc a făcut un gest inexplicabil pentru toată lumea care venise să-l întâmpine. Astfel, acesta s-a întors și a început să fugă în direcția opusă, spre regiunea nistreană. El a fost urmărit, ajuns
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
tradiție, teritoriul Principatului Moldova era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, ele însele împârțite în "Ținuturi" (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț, Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari, Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
propriii clerici. Astfel, în 1699, misionarul Pidou îl găsește în Cetatea Albă pe episcopul Sahac. Principalele centre din Basarabia populate de armeni au fost Cetatea Albă și Chilia, de unde, însă, în urma prigoanelor otomane din 1789, armenii s-au strămutat în Tighina, apoi în Dubăsari și în cele din urmă în Grigoriopol, oraș fondat în 1792 de arhiepiscopul armenilor din Rusia, Iosif Argutian, care îi păstorea și pe armenii din Moldova. Succesorul acestuia în fruntea eparhiei din Basarabia a fost arhiepiscopul Grigor
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a fost întemeiată pe baza „Ogrăzii armenești“, un teritoriu în Chișinău, pe o suprafață de circa 25.000 stînjeni, atribuit de guvernatorul Basarabiei, în 1813, comunității armene. Inițial destinat Casei Episcopale, acest teren cuprins între străzile Alexandru, Regele Ferdinand (Kievskaia), Tighinei și Armenească a mai găzduit apoi biserica și casele parohiale. Față de celelalte confesiuni minoritare, cărora de asemenea li s-au acordat terenuri, armenii au obținut o suprafață mai mare, datorită numărului lor mai mare și chiar vechimii lor, deoarece în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea Albă, Hîncești, Bălți, Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au mai locuit în Soroca, Hotin, Tighina, Chilia, Căușani, Orhei, Armeni (cătun din județul Soroca). Cît privește orașul Grigoriopol, el a fost întemeiat prin decretul din 25 iulie 1792 al împărătesei Ecaterina a Ru-siei, adresat lui Vasili Cahovski, primarul orașului Ecaterinoslav al armenilor, și consfințind voința cneazului
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
sunt semnalați de călătorul francez Charles de Peyssonel în 1787 (Traité sur le commerce de la Mer Noire, Paris), tot Iosif Argutian, cu sprijinul lui Potiomkin și Cahovski, a dispus să fie strămutați alți armeni, din Ismail, Chilia, Cetatea Albă, Căușani, Tighina, dându-le căruțe și alimente pentru instalare. Comunitatea armeană din Basarabia s-a revigorat, sub influența celei din Moldova, într-un an crucial pentru Rusia, 1917, când s-a produs o renaștere a etniilor, dornice de autodeterminare. După o consfătuire
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Centru a fost înființat la începutul secolului al XIX-lea pe locul unor terenuri agricole și de pășunat. Documentele atestă aici unele vechi puncte de reper: Galbena - în regiunea actualei Universități de Stat, Șleahul Renilor (numit și Drumul Hânceștilor), Șleahul Tighinei sau al Căușenilor - orientate spre localitățile cu aceste denumiri. Ca unitate administrativ-teritorială în componența orașului Chișinău, sectorul Centru a fost constituit în 1941 și denumit inițial raionul Lenin. Conform Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 1944 „Despre crearea
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
drumurilor ce străbat sectorul este de 134,218 km, numărând 194 străzi și 34 stradele. În sector sunt amplasate: 7 bănci, 5 ministere, 4 centre de oficii (bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 65, nr. 3, nr. 124, str. Tighina, nr. 49/1), Gara Feroviară, 2 autogări și 12 piețe comerciale. În Centru mai sunt amplasate 4863 unități de comerț, alimentație publică și prestări servicii, inclusiv 15 centre comerciale. Conform evidenței Inspectoratului Fiscal Centru, pe teritoriul sectorului Centru sunt înregistrați
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
și zilelor noastre. În anul 1840 localitatea primește statut de târg. 1844 aici se deschide prima școală (de limba rusă), în 1885 abia apare și dispensarul (un medic și un felcer). În perioada interbelică (1918-1940), Cimișlia face parte din județul Tighina, mai apoi, sub stăpânirea Sovietică devine centru raional ceea ce este și în prezent. În componența primăriei orașului intră și satele (cu denumiri rusești) Dimitrovca, Bogdanovca Veche și Bogdanovca Nouă. Din august 1993 Cimișlia întreține relații de înrudire cu orașul Hârlău
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
(n. 4 aprilie 1941, orașul Căușeni, județul Tighina - d. 20 decembrie 2003, satul Palanca, raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul "Șatra" (1975). Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul "Șatra" (1975). Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4 aprilie 1941, în orașul Căușeni (județul Tighina). După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune “Dialog”. În anul 1970
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
La 1 ianuarie 2016, conform estimărilor BNS, populația Republicii Moldova constituia 3.553.056 de persoane (fără teritoriul transnistrean și municipiul Tighina), în scădere cu 2.103 față de datele anului precedent. După proclamarea independenței în anul 1991 situația demografică din Republica Moldova a devenit una grea. Cauza acestui fapt este situația social-economică dificilă. În ultimii ani a scăzut creșterea naturală a populației (cu toate că
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
ambele mâini ridicate deasupra capului rupând Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) prin care s-a hotărât anexarea de către URSS a Basarabiei, uitându-se spre harta Moldovei cu cetățile lui Ștefan cel Mare de pe malul Nistrului: Cetatea Hotin, Cetatea Soroca, Cetatea Orhei, Cetatea Tighina, Cetatea Albă și Cetatea Chilia. În centrul hărții, este reprezentat mareșalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului în 1941 și soldații care au eliberat Basarabia și care au fost măcelăriți dincolo de Prut în localitatea Țiganca, față în față cu localitatea Murgeni
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
de două luni, peste 20 de mii de cetățeni din toate raioanele țării au depus cereri de aderare la Partidul Liberal Democrat din Moldova. Au fost create organizații în toate unitățile teritorial-administrative de nivelul doi, în municipiile Chișinău, Bălți, Tiraspol, Tighina și în UTA Găgăuzia. La 8 decembrie 2007, la Chișinău, a avut loc Congresul I de constituire a Partidului Liberal Democrat din Moldova, la care au participat 592 de delegați din partea a 38 de organizații teritoriale. Congresul a adoptat Programul
Partidul Liberal Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/312085_a_313414]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Costiceni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . În
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași - Galata și Frumoasa. Drept urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între timp, guvernl rus propune patriarhului de Ierusalim și arhiepiscopiului de Sinai, schimbarea moșiilor din raza Chișinăului pe alte moșii ori să le vîndă. Cei doi găsesc de cuviință să le dăruiască țarului. În 1818, la propunerea mitropolitului Bănulescu-Bodoni, Chișinăul
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]