1,222 matches
-
companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de prin grădini. Duminica următoare primăria se umplu de oameni. Primarul Pravilă, venit mai devreme, a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a vrut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. Numai când a văzut că și tinda e ticsită și nici în cancelarie nu mai încap alții, a început să vorbească cu glasul ușor tremurat de sfertul de țuică ce-l dăduse repede peste cap la Busuioc, trecând încoace, ca să-și dreagă energia. După ce se lăudă că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi ne-au omorât destul jandarmii astă-toamnă din pricina dînsului! mormăi Serafim Mogoș, de-l auziră toți. Primarul recunoscu, dar scuză pe arendaș, că a despăgubit pe toți anchetații de atunci, deși n-ar fi fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine ce să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în cancelarie, și mai cu seamă în tindă. Primarul se supără: ― Lasă gluma, Ignate, că nu v-am strâns eu aci pentru glume, să știi! ― Nu-i glumă, dom' primar! făcu țăranul, reluîndu-și glasul umil obișnuit. Că porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copiii toată ziua de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată și Leonte Orbișor, încurajat parcă. Din iarna asta nu-i chip să ieșim. Ori murim, ori... ― Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. Murim! Din vălmășag se desprinse mai clar o voce ascuțită: ― De trei zile n-am băgat nimica-n gură, de nici nu știu cum mă mai țin pe picioare, uite asta mi-e crucea! Primarul, ca să-și redobândească autoritatea, răcni mînios: ― Ho
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de chilipir. Pravilă se roși, răcni, se dezvinovăți, dar Toader Strîmbu îi acoperi glasul, strigând din tindă: ― Decât să umblați împotriva sărăcimii, mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori n-auzi! Să taci că, de unde nu, te plesnesc să mă ții minte și să nu mă mai înveți tu pe mine ce și cum! strigă Ignat Cercel mânios din ogradă, către nevastă-sa, care-l cicălea mereu din tindă: ― Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici-colo, dar eu ce să mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi-a zis că... și eu am zis că... și el a zis... ― Du-te și te joacă pe-afară cu copiii, Lenuțo, du-te, că maică-ta e bolnavă și... Fetița n-ascultă până la capăt. Se retrase, satisfăcută. Din tindă începu să strige, de se auzi bine în casă: ― Păvăluc, a zis tata că... Leonte Bumbu intrase să povestească repede nevestei ce-a aflat de la niște oameni care au trecut adineaori cu căruța spre Moză-ceni: că au întîlnit, mai devale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de lichioruri, brânză, o pâine albă, mezeluri, un mușchi și o șuncă, măsline și ce i-a căzut în mână. Când a sosit cu coșurile acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre adult) Cercetătorii au observat valoarea computerelor, atât cea terapeutică cât și cea educativă, pentru persoanele cu afecțiuni din spectrul autismului. Murray, citat de Miller, 2001, a observat că persoanele autiste par să aibă sisteme de interes monotropic: atenția acestora tinde a fi fixată pe obiecte izolate care sunt văzute ca printr-un tunel, separat de contextul înconjurător. Computerele sunt o resursă ideală pentru a pătrunde în această lume deoarece acestea “încep unde este copilul” permițând interacțiunii cotropice, prin participarea la
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o altă încălcare canonică, și anume: fixarea Paștilor la o dată ce nu corespundea nici cu canoanele Bisericii Ortodoxe, nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
domeniu, să creeze noi forme de comunitate politică și noi forme de solidaritate umană. Pentru neorealiști, scopul analizei este definit de faptul că anarhia internațională face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste la fatalismul, determinismul și conservatorismul poziției sale. În acest context, apariția abordărilor critice ale relațiilor internaționale (derivate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție"), Leonid Dimov a înțeles că poemele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și fără rai; ușor nostalgic, încât nu știi de unde vine și spre ce converge acest poet neformat, eseist, egal cu el însuși, care nu ne epatează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivel coborât, tot atât de coborât sau chiar mai coborât decât obiectivele pe care le-a atins anterior. „Nivelul de aspirație” reprezintă, astfel, un fenomen psihic cu puternice implicații personale, care poartă pecetea structurii psihologice individuale, definindu-se prin ceea ce persoana dorește (tinde) să îndeplinească pe viitor, în comparație cu ceea ce a realizat mai înainte. În stabilirea nivelului de aspirație, în determinarea evoluției lui ulterioare, un rol important îl au o serie de factori de ordin social, educativ, și de personalitate, între care menționăm: normele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu totul. Mitul nu poate fi înțeles decît dacă este intens trăit, dar ceea ce este trăit nu permite a fi apreciat în mod obiectiv. Obiect de studiu, el tinde, în compensație, să se fixeze într-o succesiune de date statistice, tinde, de asemenea, să se golească de conținutul său emoțional, adică de ceea ce este esențial în el. E o constatare decepționantă în condițiile de față, dar care poate aduce istoricului, chiar în momentul în care acesta se crede autorizat să pună
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
greu de conceput". În acest sens, două evenimente par a domina istoria lumii: acela legat de Babei, unde limbile s-au împărțit, și acela al Rusaliilor, "marcat de extraordinarul efort de a le aduce laolaltă". Astfel, "tot ce e împărțit tinde spre unificare". Esența nobleții și a măreției omului se confundă cu nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
modestia culinară îi dau, dimpotrivă, un caracter aproape sacru. Ca în picturile vechi, lumina narațiunii cade pe chipul părintelui care veghează asupra copiilor înghesuiți în jurul unei mese joase: „Când ieșeau din iarnă și până aproape de Sfântul Niculae, Moromeții mâncau în tindă la o masă joasă și rotundă, așezați în jurul ei pe niște scăunele cât palma. Fără să știe când, copiii se așezară cu vremea unul lângă altul, după fire și neam. Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
joasă și rotundă, așezați în jurul ei pe niște scăunele cât palma. Fără să știe când, copiii se așezară cu vremea unul lângă altul, după fire și neam. Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, jumătate întoarsă spre străchinile și oalele cu mâncare de pe foc, stătea întotdeauna Catrina Moromete, mama vitregă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
el își găsește perechea; cum o vede, eroul o și recunoaște: "A, asta e nevasta mea. A luat-o și el la spinare și cu focu' în mână s-a dus acasă. I-a spus fetii să se ascundă în tindă, că îi este rușine de mama și de unchii lui să-l vadă însurat așa de mic." Ajuns acasă, personajul civilizator aduce lumina, aprinde lampa, face focul, le reproșează unchilor că i-au lăsat mama fără lumină, fără foc, iar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
oricum, are de asemenea limitele ei. Deoarece accentuează pe interacțiunea față în față în formarea realității sociale, există tendința să ignore partea pe care instituțiile sociale ca familia, religia și economia o joacă în formarea comportamentului uman. Interacționismul de asemenea tinde să ignore forțele sociale majore, astfel ca industrializarea, care sunt dincolo de relația față în față, dar care influențează serios atât cantitatea de stabilitate socială cât și măsura schimbării în societate. 3.5. Micro și macrosociologia: o sinteză posibilă 3.5
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Casă ei i-om face / Căsuță de brad / De scânduri de fag / Cu ușă la picioare / Să-mi vină răcoare / Dor de primăvară / Să te-ntoarcă iar." 101 În unele localități din Bucovina, când se trece cu mortul peste pragul tindei, se lovește de trei ori cu sicriul pragul ușii, așa "mortul mulțumește casei unde a locuit și își ia rămas bun de la oamenii care-l petrec la groapă". 102 În basmele populare, "locul" nu poate fi schimbat și nici "norocul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]