5,799 matches
-
Gh. Savin, în „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LVIII (1940), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 783. • Patriarhul Nicodim, Ispita 21-23 ianuarie 1941, în „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LIX (1941), nr. 3-4, martie-aprilie, p. 130. • Idem, Cuvântul Bisericii pentru războiul sfânt, București, Editura Tipografia Cărților Bisericești, 1941, p. 3. • Trevor Beeson, Discretion & Valour Religious Conditions in Russia and Eastern Europe, London, Collins Fount Paperbacks, 1982, p. 34-35. • Jean Meyendorff, Biserica Ortodoxă ieri și azi, trad. Cătălina Lazurca, București, Editura Anastasia, 1996, p. 107. celui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a suplimentului literar al „Albinei românești”, care va fi însă interzis după cinci numere; în martie 1840 scoate revista „Dacia literară”, suprimată și ea după trei numere. Editează gazeta oficială „Foaia sătească a Prințipatului Moldaviei” (1840-1845), alături de care înființează o tipografie și o editură proprie (Cantora Daciei literare sau Cantora Foaiei sătești), cu litere cumpărate de la Heliade. La „cantora” lui K. au apărut scrieri literare sau istorice semnate de autori din ambele Principate: Gr. Alexandrescu, N. Bălcescu, Al. Donici, C. Stamati
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
clădirii cu tăblița pe care scrie „Camere“. Aș putea să sun la interfon, să văd ce se Întîmplă. Nu. Dacă-mi răspunde ea? Simt că mă ia cu leșin. Trebuie neapărat să stau jos. La parterul clădirii se află o tipografie și mă trezesc intrînd și prăbușindu-mă pe un scaun. Ce mă fac? Ce? — Săru-mînușițele! CÎnd aud glasul tresar. Mă Întorc și dau cu ochii de un bărbat bine dispus, cu cămașă cu dungi și mînecă scurtă. — Aveți ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trotuar. Mă traversează un val de ușurare. Cum de am putut crede așa ceva despre el? SÎnt atît de paranoică. SÎnt o proastă! O să mă duc acasă și, din clipa asta, o să am Încredere totală În el... — Doamnă Bloomwood? Tipul de la tipografie a ieșit din prăvălie și se holbează la mine, punîndu-și mîna streașină la ochi, pentru a se feri de soare. La naiba. Poate că n-a fost o idee atît de grozavă să mă ascund după copacul ăsta. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu ochii de mine și mă privește mirat. — Tu ești? Simt cum mă fac ca sfecla sub privirile celor trei. — Ăă... bună! zic voioasă. Vreți să vă arăt, să vedeți cam cum ar fi? Că am un model. Tipul de la tipografie Înaintează spre mine. — Mersi! i-o Înșfac din mînă. O să v-anunț. — Becky, ce faci aici? Luke vine spre copac. — Ce să fac... la cumpărături! Ce coincidență! — Așa cum v-am spus, doamnă Bloomwood, vă recomand varianta laminată. Tipul de la tipografie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tipografie Înaintează spre mine. — Mersi! i-o Înșfac din mînă. O să v-anunț. — Becky, ce faci aici? Luke vine spre copac. — Ce să fac... la cumpărături! Ce coincidență! — Așa cum v-am spus, doamnă Bloomwood, vă recomand varianta laminată. Tipul de la tipografie o ține pe-a lui, În loc să tacă naibii din gură. — Însă aceea este puțin mai scumpă, așa că v-am făcut o listă de opțiuni posibile... — Mersi! Adevărul e că e și soțul meu aici, așa că... mai vorbim. — Aha! Tipul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o ține pe-a lui, În loc să tacă naibii din gură. — Însă aceea este puțin mai scumpă, așa că v-am făcut o listă de opțiuni posibile... — Mersi! Adevărul e că e și soțul meu aici, așa că... mai vorbim. — Aha! Tipul de la tipografie zîmbește radios spre Luke. Îmi pare bine să vă cunosc. Și dumneavoastră tot de termopane vă ocupați? Nu, el nu, i-o tai disperată. Vă mulțumesc foarte mult. La revedere! În cele din urmă, spre ușurarea mea, individul se retrage
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
22.III.1865, Iași), traducător. Fiu al banului Ioniță Gane, era frate cu Ienache (Enacachi) și cu spătarul Dimitrie (Dumitrachi) Gane. Comisul G. a fost redactor responsabil la „Nepărtinitorul”, jurnal politic, literar și comercial scos la Iași, în 1856, în Tipografia Gane. Din noiembrie 1858 până în octombrie 1859, face să apară foaia politică și literară „Patria”. În 1843, traduce, în trei volume, romanul Karolinei Pichler, Agatocles sau Răvașe scrise din Roma și din Grecia. În „procuvântare”, el afirmă că, mai mult
GANE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
și-a înzestrat localitatea, într-un avânt înrudit cu spiritul acțiunilor lui Spiru Haret, cu casă de citire, cămin cultural, farmacie, muzeu, bancă populară și cooperativă de consum. Ca să-și ușureze activitatea de culturalizare, și-a achiziționat, în 1929, o tipografie, unde a editat atât revista „Izvorașul” (1919-1939), cât și periodicele „Opaițul satelor” (1927-1931), „Alarma satelor”, calendare, cărți. Acest „alt Coresi” (cum l-a numit Ion Simionescu) a făcut din localitatea sa mehedințeană „un templu al culturii, al folclorului, al istoriei
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
darurilor”, „Tribuna” (Arad) ș.a. A mai folosit pseudonimele Cheșefe, Tocheramură, Petroniu, Corneliu Vultur. În 1905, împreună cu D. Tomescu, editează „Ramuri”, dedicându-se în continuare acestei reviste, pe care o va conduce până în mai 1947. Din anul 1912 este și directorul Tipografiei „Ramuri”, transformată, trei ani mai târziu, în Institutul de Editură „Ramuri”. Numele său este legat de cele mai însemnate inițiative culturale și literare craiovene. Apariția, în 1929, a numărului jubiliar al revistei „Ramuri” este una dintre acestea, ca și înființarea
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se deosebesc de cele ale lui Macarie și Dimitrie Liubavici, dar și de cele ale lui Coresi, de unde concluzia că la Sibiu a existat o tipografie cu literă proprie, condusă de F.M., care a adus inovații în arta tipografică prin propriile gravuri și modelări de litere. Dacă dovezile (grafice, bibliografice, lingvistice, cele provenite din studiul hârtiei și filigranelor ș.a.) sunt corect interpretate, rezultă că F.M. a
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
la rândul său, protectorul lui Grigorie Râmniceanu și al lui Ilarion, episcop al Argeșului, al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu, F. ajunge, la 23 septembrie 1792, mitropolit al Țării Românești. Aduce cu sine tipografia episcopiei pentru a o întări pe cea mitropolitană. Întreține viața pastorală și relații epistolare cu vârfurile ecleziastice din Balcani și Asia Mică. Își investește averea în acte filantropice, în ctitorirea de școli, biserici sau în ridicarea unui foișor și a
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu-și pregătirea profesională la Viena și Leipzig. În anul 1826 întemeiază la Sibiu o tipografie, căreia îi adaugă ulterior o editură și o librărie. Aici se tipăresc calendare destinate sașilor din Transilvania (de pildă, Historien-Kalender, 1851-1852), precum și manuale școlare în limba germană. Fiind oprit importul cărților din străinătate, F. obține totuși în 1861 o autorizație
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
Historien-Kalender, 1851-1852), precum și manuale școlare în limba germană. Fiind oprit importul cărților din străinătate, F. obține totuși în 1861 o autorizație pentru a aduce cărți românești din București, pe care le va desface în librăria proprie. Dezvoltându-și editura și tipografia, renunță după un timp la conducerea întreprinderii în favoarea ginerelui său, Johann Krafft. În tipografia lui F. s-au publicat cu regularitate cataloage de cărți românești, conținând titluri ce puteau fi procurate în librăria pe care o avea (Cataloage generale de
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
F. obține totuși în 1861 o autorizație pentru a aduce cărți românești din București, pe care le va desface în librăria proprie. Dezvoltându-și editura și tipografia, renunță după un timp la conducerea întreprinderii în favoarea ginerelui său, Johann Krafft. În tipografia lui F. s-au publicat cu regularitate cataloage de cărți românești, conținând titluri ce puteau fi procurate în librăria pe care o avea (Cataloage generale de cărți românești, 1863-1875). Aici se tipărește „Amicul poporului” (sub redacția lui Visarion Roman din
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
sau Abecedar pentru școlile românești (1861, cu reeditări în 1862, 1864), At. M. Marienescu, Istoria română națională pentru tinerimea română (1861), nuvela Petru Rareș, principele Moldovei (1862), dar și Statutele Societății române de lectură din Sibiu (1862) ș.a. La aceeași tipografie apelează și Timotei Cipariu, care publică în 1863 partea a doua a Analiticii, iar mai târziu, în 1877, suplimentul la Sintactica. În 1865 se tipăresc Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, Elemente de istoria Transilvaniei de Ioan V. Rusu, ediția
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
Popescu. Dintre traduceri se evidențiază Purtare de bună cuviință între oameni, realizată de Timotei Cipariu, precum și transpunerile lui Gavriil Munteanu din Tacit, Germania sau Situațiunea, datinile și popoarele ei (1864). Această întreprindere va constitui nucleul celei mai importante edituri și tipografii săsești sibiene, ce va contribui în mod substanțial la difuzarea și tipărirea cărții în limba română. Repere bibliografice: Elena Dunăreanu, Aurelia Popa, Cartea românească sibiană, Sibiu, 1979, 47, 49-51; Răduică, Calendare, 143-145, 244, 609; Lexikon der Siebenbürger Sachsen, Innsbruck, 1993
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
la liturghie cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd. și comentariu amplu). b) Calinic Hipațiu din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tânăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales a celui străin. Cei care nu au făcut-o au pierdut pur și simplu banii, finanțând din profiturile anterioare pierderile perioadei următoare. Căci, începând din 1994 tirajele publicațiilor încep să scadă dramatic (unele de zece ori), în timp ce costurile de tipografie și redacționale încep să crească din ce în ce mai mult. Către sfârșitul primului deceniu al tranziției, în România aproape că nu mai exista cotidian care să fie profitabil, iar veniturile publicațiilor scrise depindeau în proporție de peste două treimi de veniturile din publicitate, aflate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
desemnat președinte de onoare al Societății pentru Abolirea Sclaviei Negrilor (Paris). Emul al lui Gh. Asachi, scrie asiduu la „Albina românească”, semnătura lui fiind întâlnită și în calendare și almanahuri („Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”). Proprietar de tipografie, devine el însuși întemeietor de gazete. Astfel, împreună cu Al. Fotino și Teodor Codrescu scoate ziarul „Zimbrul” și suplimentul acestuia, „Foiletonul Zimbrului” (1855-1856), iar în 1856 contribuie la apariția revistei „L’Étoile du Danube”; a redactat, de asemenea, gazeta „Ștafeta”. Mai
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic (1959), un scurt istoric al tipografiilor din România. După o serie de studii dedicate clasicilor literaturii române, figurilor reprezentative ale culturii naționale și curentelor importante de idei, H. începe să cerceteze, aproape în exclusivitate, istoria presei literare românești. Vastei antologii în două volume Presa literară românească
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
printre membrii lor mai mulți scriitori cunoscuți, unii membri ai Consiliului sau ai Biroului Uniunii. Andrew Wachtel, 2003. Irina Livezeanu și Marius Lazăr au realizat anchetă asupra schimbării statutului scriitorului În România după 1989. I s-a reproșat utilizarea unei tipografii donate din Germania pentru editură proprie. Dinescu s-a apărat amintind de toate avantajele și privilegiile de care membrii Uniunii beneficiaseră În perioada președenției sale. Fosta Societate a Scriitorilor Români obținuse și ea, Între cele două războaie, concesiunea unuia dintre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
bisericii Madona Dudu. Face parte din cercul de literați din jurul lui Ioan Maiorescu, preocupați de ridicarea culturală a orașului. În 1837, sprijinit de Petrache Poenaru, cu care se înrudea prin soția sa, Victoria Otetelișanu, înființează, „pentru cultura limbii române”, o tipografie, prima în Craiova, iar în 1838 și 1839 scoate cea dintâi publicație din Bănie, revista „Mozaicul”. Aflându-se pe listele proscrișilor din cauza participării la revoluția de la 1848, se refugiază la Brașov, unde execută pictura interioară a bisericii „Sfântul Nicolae” din
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]