1,739 matches
-
nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negru purec Să-mi moi degetul în gură? am să-l prind - ba las săracul. Pripășit la vro femeie, știu că ar vedea pe dracul - Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic; De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șepte și umbra se desprinse încet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete și sta diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectuos: Bună seară! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. - Să urmăm - zise umbra torcând mai departe firul gândirilor sale, gândiri pe care Dan le auzea ca și când ar fi fost propriile lui cugetări. Apropriindu-ți prin vrajă ființa mea și dîndu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rând, uitând cu desăvârșire trecutul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări. Își în toarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare pare că. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas iuțit * - deși abia putea de picioare. Dup-o bucată de loc se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a satelor si curților, fără privire la modificațiunile întîmplătoare cari individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieței de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colbul drumului, babele de tot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă {EminescuOpVII 305} și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieței lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avea impresia că ar decădea sau și-ar pierde din valoare. "Grupul de dominație este o comunitate emoțională", arată Weber 454. Șeful și partizanii lui par să se aleagă reciproc. Bunul plac al conducătorului se ascunde în spatele arbitrariului inimii. El toarce firele care-l leagă de oameni. Aceștia îi acordă încrederea și-și pun soarta în mîinile lui, într-o identificare totală. Nici măcar ei nu știu exact de ce o fac. Își justifică această părăsire de sine printr-o hotărîre bine cumpănită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
odată amintit, să nu împuternicească prezentul printr-un testament; la fel, nu există viitor posibil care să nu oblige imaginația la suplețe și vigilență. Interpretul se află la intersecția acestor două lumi care, ambele, știu să îndatoreze. Orice interpretare ce toarce o biografie se constituie prin geniul capilarităților. Folosind altă metaforă, comprehensiunea este un fenomen aluvionar, ieșind la suprafață - în câmpul manifestării - prin confluența dintre bunele vestiri ale genului posibil și vocația actualității. Hermeneutica devine în acest fel o fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să îmbrace o haină trebuie ca un pământ să fi fost împrejmuit, defrișat, desecat, muncit, însămânțat cu un anumit tip de vegetale; trebuie ca turmele să fi fost hrănite, să fi fost tunse de lână, ca această lână să fie toarsă, țesută, vopsită și convertită în stofă; ca această stofă să fie tăiată, cusută, modelată în veșmânt. Și această serie de operațiuni implică o mulțime de alte operațiuni; căci ea implică utilizarea instrumentelor de arat, a stânelor, a uzinelor, a uleiului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și în Italia, apoi neguțitorii franceji și italieni veniră la noi în țară căutând sămânță. Această căutare a seminței făcu pe sericultorii noștri ca să se ocupe mai ales cu producerea seminței, care exclude pe aceea a gugoașelor de pe care se torcea matasa. Fabrica companiei sericole, nemaiavând gugoașe pentru tors, se închise, iar, încetînd boala din Franția și Italia, sămânța noastră nu mai fu cumpărată, încît, pe când în 1869 exportul productului gândacilor de mătase se suise la 3. 500. 000 lei noi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
moșiia Torceștii”. Vechimea mai mare a satului este sugerată și de terminația numelui, sufixul la plural -ești fiind dovadă a ființării în acest loc, la un moment dat, a unei comunități familiale puternice, a unui neam cu apelativul Torca sau Torcea, de la care, apoi, își va trage numele satul întreg. De asemenea, forma hotarelor moșiei, implicit a satului în întregimea sa, cu lungime și lățime ce țin de fenomenul numit însorărire, fenomen considerat de către logofătul Costache Conachi drept dovadă de „stâpânire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din izvoare/ Sorbea, și-n cumințenie deplină/ știa ce-i munca fără de hodină.// Deși atât de fragedă copilă,/ Adâncul feciorelnicului sân/ Un duh mintos purta și plin de milă;/ Ea îngrijea de bietul ei bătrân/ Cuviincioasă ca de un stăpân;/ Torcând mereu, păștea o turmă rară/ 781 Ibidem, p. 158. 782 „Povestirea Grizildei apare la Boccaccio; dar diacul din Oxford, care o spune, mărturisește a o fi aflat de la Petrarca. Istorisirea a circulat în întreaga Europă și s-a transformat într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rășchia, (a) țese, (a) urzi), fie de origine autohtonă (pânză, caier, andrea) (I. I. Russu, op. cit., pag. 251- 252,283-284, 370-371, 408-409). Se poate deduce că, în acea vreme, inul și cânepa se topeau, se melițau, se periau și se torceau cu mare pricepere. Țesutul se făcea în două ițe, iar pânza se diferenția, după întrebuințări, în trei categorii: fină - pentru cămăși și giulgiuri, intermediară - pentru îmbrăcăminte exterioară; și groasă - pentru saci. Această adevărată tehnologie era prezentă și în gospodăriile de pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sărăcie, grijă, boli grele sau lacrimi. Multe acțiuni aveau menirea de a provoca întrebuințarea însușirilor cânepii, pe calea analogiei magice. Spre exemplu, când se punea pe furcă primul fuior din cânepa nouă, se considera că este bine ca femeia care torcea să meargă cu furca pe uliță, cât mai departe, în speranța obținerii unei pânze cât mai lungi. În general, hărnicia femeilor era apreciată în raport cu îndemânarea și sporul avute la lucrul cânepii. Tradiția a păstrat un registru bogat de strigături sau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
avute la lucrul cânepii. Tradiția a păstrat un registru bogat de strigături sau zicători, care se referă la muncile dificile pe care le presupun cultivarea și prelucrarea cânepii, cum ar fi: „Nu există rușine mai mare decât să nu fi tors singură cânepă, din lene sau nepricepere”. După cum arată informațiile culese din teren, cultura cânepii și a inului a fost răspândită pe toată suprafața comunei, indiferent de condițiile locale; cânepa, în special, era nelipsită din orice gospodărie. În orice loc, terenul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai lată spre mijloc, unde se plantau în rânduri sau în formă de cerc, dinți mărunți și mai numeroși ca la pieptene, prin care se trăgeau cânepa sau inul melițat. Furca și fusul au constituit instrumente cu ajutorul cărora se torcea și se răsucea firul de in, cânepă sau lână. În zona noastră s-au folosit mai multe tipuri de furcă: furca de brâu - la care femeile torceau nu numai în casă, ci și în timpul mersului pe drum, prin fața gospodăriei sau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau inul melițat. Furca și fusul au constituit instrumente cu ajutorul cărora se torcea și se răsucea firul de in, cânepă sau lână. În zona noastră s-au folosit mai multe tipuri de furcă: furca de brâu - la care femeile torceau nu numai în casă, ci și în timpul mersului pe drum, prin fața gospodăriei sau pe câmp sau când supravegheau animalele; furca cu scăunaș - folosită în casă sau în curte; și furca fixată în tavan sau la grindă - utilizată, de obicei, la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În afara fusului obișnuit, s-a mai folosit și „druga”, un fus mai mare și mai gros, utilizat pentru torsul câlților și în răsucitul tortului sau a lânii. Tocălia 2, alături de fus și de drugă, a ajutat și la răsucit firele toarse de in sau cânepă. A fost frecvent folosită la răsucirea sforii groase de Fig. 1 Cânepa se bătea cu maiul la gura proțapului (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) cânepă, necesară confecționării plaselor și năvoadelor de pescuit. Odată cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai multe ape la pârâu și se punea la uscat. După scărmănatul cu mâna, se dădea la cheptinii țigănești și la fușalăi pentru a separa părul de canură 1 și de miezurică 2. Părul, având fibra lungă și rezistentă, se torcea subțire și apoi se răsucea, fiind folosit ca urzeală. Canura și miezurica se foloseau pentru „bătaie”. Lâna se folosea în culoarea ei naturală, dar și vopsită în zemuri de plante, obținând astfel tonuri calde și discrete de culori vegetale. Aceste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de ziar, apoi se trăgea pe depănătoare și pe mosoare. Această operație se făcea separat pentru gogoșile albe, de cele galbene. Când fusul de borangic se termina, rămânea pe gogoși o calitate de mătase numită „băcan”, care moale fiind, se torcea fiind folosită pentru bătaie. Relatăm această activitate din Moldova: femeile care știu depăna au câte o șură mare unde fac foc, punând deasupra câte o căldare cu apă, care fierbând, pun într-însa coconurile și pe urmă trag de pe ele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de piatră, iar o altă variantă vorbește despre Baba Dochia care era urâtă și rea și-și chinuia norape fiul său îl chema Dragobete (Iovan). La sfârșitul lui februarie a trimis-o pe noră în pădure să pască oile, să toarcă lână și să culeagă fragi. Nora a fost ajutată de Dumnezeu și de Sf. Petru, care umblau pe pământ. I-au pus în coș jeratic, care până acasă s-au transformat în fragi. Baba Dochia când a văzut fragii, a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se fac coronițe din flori galbene de sânziene și se sare cu ele pe cap peste foc. Joimărițele sunt urâte și pedepsesc pe cei ce lucrează joia în vii și livezi, aducându-le ploi și furtună, pocesc fetele tinere care torc joia. Se arată numai de Joia Mare. HRAMUL Hramul, ca sărbătoare religioasă a patronilor bisericești, este cel mai mare eveniment al comunității sătești, cu ocazia căruia se adună fiii satului și rudele celor plecați, prieteni și neamuri de la mari distanțe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a unei răceli apăreau junghiurile care își găseau leacul și cu ajutorul unui descântec pentru care se foloseau o ață de cânepă, apă neîncepută într-o mosoaică și un cuțit. Ața de cânepă era „ciucită” de cel ce descânta și-o torcea din mână cel descântat, cam de 1,5 m. Ața era amestecată în mosoaică unde se afla apă, folosind un cuțit curat, spunând descântecul ce rezuma povestea cultivării cânepii, astfel: „Luai sacul cu cânepă/ Mă dusei și-o semănai/ După ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și am smuls-o/ Am dus-o acasă/ Am scuturat-o de sămânță/ Am dus-o la baltă,/ Am tochit-o,/ Am adus-o acasă,/ Am melițat- o,/ Am răghilat-o,/ Am depănat-o,/ Am periat-o,/ Am făcut-o caiere,/ Am tors-o,/ Am făcuto cămașă,/ Am purtat-o/ Și-am lepădat-o./ Așa să lepede Ion giunghiul/ Din creștetul capului,/ Din fața obrazului,/ Din viderile ochilor,/ Din auzul urechilor./ Ion să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum Maica Domnului l-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i adevăratul ursitor al Doinei/ Să să înghisăză Doina/ La masă mare stând/ Cu ursitorul ei alături șezând /Batista albă schimbând,/ Pâini albă mâncând./ Dacă Doina n-a avea ursitori/ Să înghisăză o neagră călugăriță/ Prin pădure umblând,/ Lână neagră torcând,/ Caraoțchi să îl aduci/ Iute ca gândul,/ Tare ca vântul,/ Cu mânili întinsă/ Cu inima aprinsă,/ Cu gura căscată/ Prin pădure fără frică,/ Prin sat fără rușine,/ Pisti ape fără poduri’’. Și atunci lua frigarea din foc, o băga într-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din izvoare/ Sorbea, și-n cumințenie deplină/ știa ce-i munca fără de hodină.// Deși atât de fragedă copilă,/ Adâncul feciorelnicului sân/ Un duh mintos purta și plin de milă;/ Ea îngrijea de bietul ei bătrân/ Cuviincioasă ca de un stăpân;/ Torcând mereu, păștea o turmă rară/ 781 Ibidem, p. 158. 782 „Povestirea Grizildei apare la Boccaccio; dar diacul din Oxford, care o spune, mărturisește a o fi aflat de la Petrarca. Istorisirea a circulat în întreaga Europă și s-a transformat într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]